Religia lui Dumnezeu și religia omului (idolatria)

Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: "Iată ce zice Cel ce ţine cele șapte stele în mâna dreaptă și Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur..." (Apocalipsa 2:1)

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul... (Apocalipsa 2:7)

Copilașilor, păziți-vă de idoli. Amin. (1 Ioan 5:21)

-------------------------------------

Dragi frați și surori, în primul rând, câteva lucruri despre starea mea de sănătate. Am trecut de la cancerul pe hârtie la cancerul prezent în trup. La început, cancerul a fost pe analize (nici chiar tumoarea nu mă durea), apoi pe poze (la tomograf), apoi pe alte analize făcute pe tumoare, apoi pe concediu medical, dar acum încep să-l simt în trup. Și constat că limfomul (cancerul) începe să doară. Mă dor mâinile (uneori mai tare pentru scurt timp, alteori o durere surdă timp de mai multe ore), o durere la șold, sunt obosit, uneori merg un kilometru și încep să mă uit după o bancă. Și de ieri am observat că nu prea mai am poftă de mâncare. Duhul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă. Spiritual sunt bine, mulțumesc Domnului, dar trupul mă trage în jos.

Sunt momente mai bune, dar și momente grele. Ieri mi-a durut din nou operația, dar azi noapte a început să-mi fie mai bine spre dimineață, pe la ora 3-4. M-am gândit că sigur cineva s-a rugat. Mulțumesc tuturor care vă aduceți aminte de mine în rugăciunile voastre.

Și acum, cu ajutorul bunului Dumnezeu, să le lăsăm pe astea trecătoare și să trecem la cele veșnice.

-----------------------------

Eu continui să cercetez Apocalipsa, cu gândul acesta minunat că în această carte, întreaga Dumnezeire ridică vălul pentru copiii lui Dumnezeu, ca ei să poate vedea "lucrurile care au să se întâmple în curând" (Apocalipsa 1:1)

Și Dumnezeu mi-a mai ridicat un văl, să văd cum religia se va scinda în aceste vremuri în două direcții clare: RELIGIA LUI DUMNEZEU și RELIGIA OMULUI. Prima este venită de sus, de la Dumnezeu, prin revelație, iar a doua este o religie din mintea omului alimentată de Satana. 

Așa a fost dintotdeauna, dar acum, în zilele premergătoare venirii Domnului, când se vor da și legi tot mai restrictive, delimitarea între cele două va fi tot mai vizibilă: copiii Domnului se vor strânge tot mai tare lângă Domnul și lângă Cuvântul Lui, în timp ce copiii diavolului vor dezvolta și mai mult religia omului.

RELIGIA LUI DUMNEZEU

Cum mi-a arătat Domnul lucrul acesta? Citind Apocalipsa 2, am văzut mai întâi aceste cuvinte repetate la fiecare Biserică: "Iată ce zice Cel ce..."

"Iată ce zice Cel ce..." Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu revelat. Aceasta este Stânca credinței noastre. Viața noastră este o continuă ajustare (corectare, potrivire, îndreptare, repoziționare) după standardul divin, prezent în Cuvântul lui Dumnezeu, și văzut practic în viața Domnului Isus și a apostolilor. Există un standard divin, adică Domnul Isus Hristos Însuși: Cel Sfânt, Cel Adevărat. Și aceasta este smerirea noastră, de a fi conștienți că trebuie să fim mereu ajustați (corectați) după standardul divin.

Aceasta vedem că s-a întâmplat cu cele șapte Biserici din Apocalipsa. Cuvântul lui Dumnezeu venit prin Duhul Sfânt ajusta (corecta, îndrepta) ceea ce era deviat de la dreapta credință și practică. Îi ajusta pe slujitorii Bisericii și îl ajusta pe fiecare credincios în parte, pentru a se potrivi standardului divin. Iar ei trebuiau să aibă urechi de auzit, să fie extrem de atenți să audă - nu știrile, nu zvonurile - ci glasul Domnului, adică "ce zice Bisericilor Duhul".

Imaginea Domnului Isus stând în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur (Bisericile) și vorbind fiecăreia în parte, ținând în mâna Sa cele șapte stele (îngerii, slujitorii Bisericilor) ar trebui pusă într-o scenă monumentală. Este esențială pentru a înțelege umblarea cu Domnul. Cel care este Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel care are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, umblă prin mijlocul Bisericii și ajustează (corectează, aduce la adevăr) pe fiecare mădular al ei: "Iată ce zice Cel ce..."

Creștinul este într-o continuă posibilitate de a fi amăgit, ispitit, deviat de la calea dreaptă, călăuzit de înțelepciunea proprie, în pericol de a cădea în mândrie când vede că e mai înțelept, mai sfânt, mai priceput decât aproapele lui. Creștinul este mereu în pericolul de a-și scuza mânia, invidia, vorbirea de rău a aproapelui lui, de a fi zgârcit, de a fi leneș, de a umbla după foloasele lui și nu după foloasele lui Dumnezeu. De aceea, creștinul trebuie tot timpul să fie ajustat (repoziționat), readus pe calea cea dreaptă. El are tot timpul nevoie să se smerească, să se pocăiască și să fie readus la standardul divin.

Imaginați-vi-L pe Domnul Isus mergând prin mijlocul celor șapte Biserici, adică prin mijlocul credincioșilor celor Bisericii universale, oprindu-se în dreptul fiecăruia, și având pentru fiecare un Cuvânt profetic, o revelație. Se oprește în dreptul unui slujitor și-i spune: "Știu faptele tale... dar ți-ai părăsit dragostea dintâi. Pocăiește-te și întoarce-te la înălțimea de la care ai căzut." Altuia îi spune: "Tu mergi bine în multe lucruri, dar am ceva împotriva ta. Tu vezi păcatul în biserică și nu zici nimic. Îl lași acolo să dospească și să întineze și pe alții." Se oprește apoi înaintea unui grup de frați și le spune: "E bine că nu v-ați lăsat înșelați să cunoașteți «adâncimile Satanei». Țineți cu tărie ce aveți până voi veni." Sunt și situații greu de conceput pentru noi. Unora le spune că sunt morți, altora că sunt pe cale să fie vărsați din gura Lui.

Dar oare ce are Domnul de zis în dreptul meu? Dar în dreptul tău? Dragă frate și soră, ceea ce are Domnul să-ți spună ție personal, o va face dacă stai în fiecare zi înaintea Lui, în fața Cuvântului lui Dumnezeu, la timpul tău de părtășie cu El. Și o mai face în adunare, acolo unde vorbește Duhul Sfânt. Acestea sunt principalele locuri unde ești ajustat. Gândește-te cum te-a ajustat Domnul la timpul de părtășie de azi sau la întâlnirea de adunare de duminică. Ai fost atent să vezi corectarea, îmbărbătarea sau mustrarea Domnului?

În unele adunări este așteptat câte un proroc care să vină în mijlocul lor, să se oprească în dreptul fiecăruia din adunare și să-i spună un Cuvânt din partea Domnului. Dar vă rog să vă gândiți la o imagine cu mult mai grandioasă: Domnul Isus plimbându-se în răcoarea zilei (Geneza 3:8) prin mijlocul Bisericii universale și oprindu-se în dreptul fiecăruia pe care-L găsește la timpul de părtășie, pentru a-l ajusta (corecta, îmbărbăta, repoziționa) la standardul divin.

RELIGIA OMULUI

Apoi am fost uimit să văd în Apocalipsa 2 că două dintre biserici aveau legătură cu lucrurile jertfite idolilor, deci cu idolii. Ce este un idol? – m-am întrebat. Idolul este o închipuire a minții omului, un dumnezeu creat după chipul și imaginația personală a omului.

De exemplu: vițelul de aur făcut de Israel la puțin timp după ieșirea din Egipt. Moise era plecat să aducă revelația (Legea, Religia) lui Dumnezeu, iar poporul și-a creat repede propria lui religie umană. În primul rând, ca orice idol, vițelul era mut, nu avea ce să-i învețe. Apoi și-au creat ei o religie a lor înaintea vițelului, un dumnezeu care accepta jertfele lor, dar îi lăsa să petreacă și să se destrăbăleze în voie. Același lucru îl vedem și la două biserici din Apocalipsa: idolatria și curvia mergeau mână în mână.

¹⁴ Tu ai acolo niște oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor și să se dedea la curvie. (Apoc. 2:14)

²⁰ ...tu lași ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe și să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie și să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. (Apoc. 2:20)

Idolatria este religia omenească, gândită de om în afara revelației venită din Cuvântul lui Dumnezeu. Idolatria întotdeauna face casă bună cu păcatul.

RELIGIA OMULUI, chiar și cea "creștino-umană" (adică cea care a avut odată legătură cu creștinismul) creează, inventează, ... pe când religia adevărată, religia lui Dumnezeu, descoperă mereu voia actuală a lui Dumnezeu. De fapt aceasta este esența prorociei. Religia adevărată trăiește permanent din descoperiri, revelații din Cuvântul lui Dumnezeu venite prin acțiunea Duhului Sfânt.

RELIGIA LUI DUMNEZEU este o continuă revelație de sus, o continuă revărsare de putere de sus, o continuă mânare de sus (cum erau mânați Domnul Isus și apostolii). RELIGIA UMANĂ provine din mintea omului, fără revelație.

Actualul papă este reprezentativ pentru idolatrie, pentru această RELIGIE UMANĂ, FALS CREȘTINĂ. Nu folosește Scriptura, vorbește și învață o mulțime de lucruri fără nicio revelație din Cuvântul lui Dumnezeu. L-ați văzut pe Papa să deschidă Biblia și să spună ce revelații i-a dat Domnul? Recent, într-un documentar, a vorbit 13 minute despre schimbările climatice globale fără să pronunțe Numele lui Dumnezeu sau al Domnului Isus Hristos. Actualul papă a declarat recent că persoanele homosexuale sunt copiii lui Dumnezeu, că au dreptul la o familie și că el se luptă pentru legalizarea parteneriatelor civile. De asemenea, papa luptă pentru ecumenism cu toate religiile lumii. Aceasta este RELIGIA UMANĂ, fără revelație din Cuvântul lui Dumnezeu venită prin Duhul Sfânt, ci numai invenții din mintea omului (alimentată bineînțeles de diavolul).

În timp ce apostolii vorbeau de „cugetul luminat de Duhul Sfânt”, unii au cugetul alimentat de Satana.

Multe grupări religioase care altădată au fost creștine și au susținut SOLA SCRIPTURA, SOLA FIDE și SOLA GRATIA acum sunt RELIGIA OMULUI: acceptă persoane homosexuale și slujitori homosexuali, sunt de acord cu avorturile.

CONCLUZII

Există un singur punct de reper, o stâncă a credinței noastre, care a fost lăsat scris: CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. De aceea se spune: "Să nu treceți peste ce este scris." Există un singur standard, care a trăit „în carne și oase”: Cel Sfânt, Cel Adevărat, Domnul Isus Hristos.

Cu cât te depărtezi de citirea personală a Cuvântului și de dorința de a-ți vorbi ție personal Dumnezeu, cu atât ești în pericolul de a trăi o religie umană, fals creștină.

De asemenea, dacă ești mai degrabă aplecat spre citirea cărților, spre ascultarea predicilor, decât spre citirea și meditarea personală din Cuvânt, ești în pericolul de a fi deviat de felul de gândire al altora. Gândirea ta nu mai este alimentată direct de la izvor (Cuvântul lui Dumnezeu), ci prin filtrele și interpretările altora. Da, e bună și predica unui om sfânt, dar citirea și meditarea ta personală asupra Cuvântului trebuie să fie baza umblării tale cu Domnul.

Poate crezi că nu ești atât de teolog ca să înțelegi Biblia. Dacă niște pescari ca Petru au primit revelații prin Duhul Sfânt, atunci și cel mai simplu credincios, dacă este un om smerit și curat la suflet, poate primi revelații din ce au scris apostolii, prin același Duh Sfânt. Și, bineînțeles, când ai nelămuriri, poți să-i întrebi pe învățătorii tăi.

Mai mult, dacă ești unul curios, care umbli pe net încoace și încolo, crezându-te destul de tare la pericolele internetului, nici nu știi peste ce devieri poți să dai. Recent o soră mi-a povestit cu oarecare entuziasm despre faptul că a văzut pe internet un documentar despre creștini persecutați în China. Din discuție a reieșit că documentarul era realizat de așa zisa „Biserica lui Dumnezeu atotputernic” sau „Fulgerul de la răsărit”, o grupare periculoasă, despre care am mai scris, care pretinde că Domnul Isus a revenit deja acum mai mulți ani în China și s-a întrupat într-o femeie, lidera sectei. Secta a eliminat Biblia și a creat propriile scrieri așa zis revelate de Dumnezeu. Iar cei persecutați din documentar nu sunt persecutați pentru Hristos, ci persecutați pentru religia lor falsă de către guvernul chinez care persecută pe toți.

Repet, dragii mei frați: creștinul este într-o continuă posibilitate de a fi amăgit, ispitit, deviat de la calea dreaptă, călăuzit de înțelepciunea proprie. De aceea, creștinul trebuie tot timpul să fie ajustat (repoziționat), readus pe calea cea dreaptă. Și lucrul acesta se realizează dacă ai suficient timp de părtășie cu Domnul în Cuvântul lui Dumnezeu și în adunare.

De timpul acordat citirii și meditării personale asupra Cuvântului lui Dumnezeu depinde calea pe care vei merge: calea religiei lui Dumnezeu sau calea apostaziei, a religiei umane. Și să nu-mi spună cineva că nu are timp. Până acum nu cred că a reușit cineva să-mi demonstreze că nu are timp pentru a sta cu Domnul.

Pericolul internetului este din nou cel mai mare pericol. Creștinul zilelor noastre abandonează revelația personală venită din Cuvântul lui Dumnezeu și prin adunare, n-o mai caută și n-o mai așteaptă... în schimb se expune multor „revelații” ale altora pe internet. Sunt multe lucruri senzaționale propagate pe internet ca fiind descoperiri care n-au mai fost până acum. Sunt multe lucruri senzaționale propagate de televiziuni care-și spun creștine. Privesc cu suspiciune și mă rog Domnului să mă păzească de cei care afirmă că ceea ce spun ei sunt descoperiri senzaționale pe care nu le-au mai auzit la alții. De asemenea, mă păzesc de cei care nu caută să dovedească din Scriptură ceea ce afirmă.

Și dacă Cuvântul lui Dumnezeu nu este cel mai important lucru pentru tine, diavolul are în felul acesta acces să te amăgească prin "minuni", prin semne mincinoase, prin vise mincinoase. Pentru mine, cea mai mare dovadă a faptului că timpul de părtășie cu Domnul este neglijat este puținătatea mesajelor schimbate între noi pe internet, care să conțină descoperiri personale din Cuvânt sau mărturii personale. Cele mai multe lucruri trimise pe WhatsApp sunt mesajele altora, mărturiile altora, cântările altora... Dar, frați și surori, noi nu avem mărturii, noi nu avem o umblare cu Domnul, noi nu avem descoperiri din Cuvânt?

Închei cu repetarea acestei imagini de vis. În unele adunări este așteptat câte un proroc care să vină în mijlocul lor, să se oprească în dreptul fiecăruia din adunare și să-i spună un Cuvânt din partea Domnului. Dar vă rog să vă gândiți la o imagine cu mult mai grandioasă: Domnul Isus plimbându-se în răcoarea zilei (Geneza 3:8) prin mijlocul Bisericii universale și oprindu-se în dreptul fiecăruia pe care-L găsește la timpul de părtășie, pentru a-l ajusta (corecta, îmbărbăta, repoziționa) la standardul divin.

 

Mâine dimineață în răcoare zilei sau când ai tu timpul de părtășie, în timp ce stai în fața Cuvântului lui Dumnezeu, gândește-te că Domnul Isus se oprește în dreptul tău și are un Cuvânt pentru tine, are un Cuvânt la care vrea ca tu să meditezi pe parcursul zilei de mâine. Acesta este cu adevărat Prorocul. (Ioan 7:40)

Cuvântul venit de la Domnul pentru tine personal, în timpul de părtășie, este cel mai prețios, mai prețios decât zece meditații și zece predici ale altora pe care le vei asculta. Am uitat să medităm, frații și surorile mele.

Fiți binecuvântați! Mărit să fie Domnul!

Sunteți dumnezei... Cu ochii la lumea asta și la plăcerile ei, vreți să muriți că niște oameni oarecare?

APOCALIPSA 1-5

⁶ Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.

⁷ Însă veţi muri ca niște oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.” (Psalmi 82:6-7)

⁹ Apoi unul din cei șapte îngeri ... mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!” (Apocalipsa 21:9)

²¹ Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie UNA ÎN NOI... (Ioan 17:21)

---------------------------------------------------

Introducere

Spuneam în primul mesaj că "apocalipsa" înseamnă "revelație", "descoperire" și "ridicarea vălului."... și că vedem imaginea Sfintei Treimi, a întregii Dumnezeiri, implicată în ridicarea vălului pentru ca robii Lui să poată vedea "dincolo", și anume „lucrurile care au să se întâmple în curând (în viitorul imediat)”... lucrurile care se petrec "în cer", la scaunul de domnie al lui Dumnezeu... și lucrurile care vor fi la final (judecata Șarpelui și a oamenilor care nu s-au pocăit... și gloria veșnică a copiilor lui Dumnezeu în prezența lui Dumnezeu).

Relația Tată-Fiu

Încă din primul capitol se întrevede relația dintre Tată și Fiu. Lucruri care se spun despre Tatăl („Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”), se spun și despre Fiul („Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă”). Și lucrul acesta se vede apoi în mod deosebit în capitolele 4-5, la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, și până în capitolele 21 și 22, când se vorbește de „scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului”.

Relația Dumnezeire - Biserică

Unele teatre aveau mai multe cortine (văluri). Când se ridica prima cortină, un murmur de admirație se auzea din partea publicului la vederea actorilor și a costumației lor deosebite. Apoi, în spatele lor se ridica o a doua cortină, și un alt murmur și mai puternic se ridica din public la vederea imaginii de basm create de decoratorul de scenă.

Pe când meditam la Sfânta Treime și la relația Tată-Fiu, pe cine mai văd în capitolul 1? Cele 7 sfeșnice – Biserica (Mireasa). A fost primul mare văl pe care Dumnezeu l-a ridicat ca să văd relația specială dintre Dumnezeire și Biserică (Mireasa Fiului).

Mi-aș dori să vă pot zugrăvi înaintea ochilor primele 5 capitole din Apocalipsa. De la capitolul 6 încolo încep urgiile care se vor abate în vremea din urmă asupra Pământului, apoi timpul Fiarei, căderea Babilonului, judecata finală și gloria veșnică.

Dar primele 5 capitole sunt ocupate în mod special de Dumnezeire și de Biserică (Mireasă).

○ Capitolul 1 începe cu Sfânta Treime.

○ Finalul capitolului 1 îl prezintă pe Hristos în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur (în mijlocul Bisericii).

○ Capitolele 2 și 3 prezintă Biserica (nevasta Mirelui).

○ Capitolul 4 Îl prezintă pe Dumnezeu pe scaunul de domnie.

○ Capitolul 5 Îl prezintă pe Fiul pe scaunul de domnie al Tatălui, așa cum scrie și în Apocalipsa 7:17, "Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie..."

Dacă am prezenta într-o imagine primele cinci capitole, am vedea Biserica (cap.2-3) încadrată de Dumnezeire (cap.1,4-5). Relația specială Dumnezeire - Biserică este evidentă.

Întrucât Dumnezeirea este unită și desăvârșită – iar Biserica, așa cum vom vedea, este chemată la unirea cu Dumnezeirea – cea care este chemată să intre în această unitate și deocamdată este nedesăvârșită și în curs de desăvârșire este Biserica. Asta se și vede în capitolele 2-3, unde cele șapte biserici sunt în diverse stadii de creștere.

Aici este minunea faptului că Biserica este spălată în sângele Mielului, și totuși este în procesul de desăvârșire reală.

Chemarea și pregătirea Miresei – Exemplul celor două mirese

Avem în Scriptură două exemple deosebite despre chemarea și desăvârșirea Miresei (Bisericii).

Primul este cel al Rebecii. Avraam (simbolul Tatălui ceresc) trimite pe slujitorul lui cel mai de încredere, Eliezer (Duhul Sfânt), să găsească o Mireasă (Biserica) pentru fiul lui Isaac (Isus Hristos). Atunci când o găsește, Rebeca (Mireasa) este întrebată: "Au chemat dar pe Rebeca și i-au zis: «Vrei să te duci cu omul acesta?» «Da, vreau»*, a răspuns ea." (Geneza 24:58) Aici vedem frumosul tablou al chemării noastre, atunci când, la o evanghelizare, sau în biserica unde mergeai, sau în cămăruța ta, Domnul Isus ți-a adresat această întrebare: "Vrei să Mă urmezi?"

Al doilea exemplu este cel al Esterei. Dintre multe fete frumoase din împărăție, Estera este aleasă pentru a fi mireasa împăratului Ahașveroș. Dar, mai înainte de a ajunge la împărat, trebuia să treacă 12 luni printr-un proces de transformare (de înfrumusețare): "Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahașveroș, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se șase luni cu untdelemn de mirt și șase luni cu miresme de mirozne femeiești." (Estera 2:12)

Untdelemnul de mirt reprezintă Duhul Sfânt care ar trebui să fie turnat din belșug peste Biserica Domnului, iar miresmele și miroznele reprezintă roada Duhului Sfânt. Mai înainte de a ajunge la Mirele nostru, Isus, avem nevoie să fim curățați de toate întinăciunile lumii, să fim plini de Duhul Sfânt și de roada Lui.

Frumusețea unei mirese

(Împăratul Ahașveroș) ... a poruncit să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti cu cununa împărătească, pentru ca să arate frumuseţea ei popoarelor și mai-marilor săi, căci era frumoasă la chip. (Estera 1:10-11)

⁹ Apoi unul din cei șapte îngeri care ţineau cele șapte potire pline cu cele din urmă șapte urgii a venit și a vorbit cu mine și mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!” (Apoc. 21:9)

Imaginați-vă o nevastă de o desăvârșită frumusețe de caracter. Smerită, modestă, fiecare cuvânt pe care-l rostește este dres cu har, căreia nu-i place să bârfească (să ducă vorba de colo colo)... care-și iubește soțul și se vede cu ochiul liber că ascultă de el într-o supunere plină de respect și de dragoste. Imaginați-vă că această nevastă nu-și pierde răbdarea, nu răbufnește, nu țipă, nu strigă, nu se supără. Vorbirea ei este mereu un balsam pentru cei din jur.

Aceasta este imaginea Bisericii, care este Mireasa, nevasta Mielului. Ea trebuie să fie de o desăvârșită frumusețe de caracter. Planul lui Dumnezeu este să ne aducă la această desăvârșire pentru a intra în unitate deplină și veșnică cu Dumnezeirea.

În rugăciunea Sa din Ioan 17, Domnul Isus spune la un moment dat: "Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi…" (Ioan 17:21)

Remarcați ce spune Domnul: "Exact la fel cum Tu, Tată, ești în Mine, și cum Eu sunt în Tine, exact la fel vreau ca și ei SĂ FIE UNA ÎN NOI". Noi suntem destinați să fim una cu Dumnezeu, nimic mai puțin.

O altă imagine a unității desăvârșite pe care Dumnezeu o are în vedere pentru noi este arătată în Efeseni 5:22-33. Acolo se vorbește de marea taină dintre Hristos și Biserică... scrie că noi suntem "mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui"... și că, la fel ca bărbatul și nevasta, Hristos și Biserica sunt "un singur trup".

Mai este și imaginea din 1 Ioan capitolul 1, acolo unde apostolul Ioan ne cheamă la părtășia cu Tatăl și cu Fiul: "deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos." (1 Ioan 1:3) Un om al lui Dumnezeu numea pasajul acesta "extinderea relațiilor Treimice la oameni".

CONCLUZIE

Toată viața noastră (a Bisericii) este o continuă lucrare de desăvârșire pentru a fi încorporați în Dumnezeire, pentru a ajunge la unitate deplină cu Dumnezeirea.

Pentru această 'încorporare" a Bisericii în Dumnezeire a fost trimis Duhul Sfânt. Aceasta este lucrarea Lui.

Deoarece "nimic întinat nu va intra în cer", Duhul Sfânt pornește la o curățire de întinăciunile firii noastre pământești și de întinăciunile lumii. Duhul Sfânt luptă împotriva firii ca să scoată afară toată spurcăciunea acumulată în noi. El extirpă prin Cuvântul lui Dumnezeu tot ce este firesc, murdar, spurcat, de la cele mai abjecte păcate (uciderea, curvia, beția, violența, mânia), până la cele care nu se văd așa de ușor, dar sunt la fel de grave: îngâmfarea, invidia, nemulțumirea, cârtirea, minciuna, iuțimea, bârfa, ... Toate acestea și multe altele pe care ni le arată rând pe rând Duhul Sfânt trebuie să piară din Biserică, așa cum citim în Efeseni 4 și 5.

Pe măsură ce elimină lucrurile firii pământești și relațiile cu felul de trai al lumii, Duhul Sfânt te umple cu firea lui Dumnezeu, adică roada Duhului Sfânt (miresme și mirozne cerești): dragostea, bunătatea, blândețea, îndelunga răbdare, facerea de bine, ...

Scopul lui Dumnezeu este să-i facă "părtași firii dumnezeiești" pe cei care "au fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte." (2 Petru 1:3-4)

Dumnezeu vrea ca desăvârșirea noastră să meargă atât de departe încât să ajungem să spunem ca David: "Împăratul a zis: «Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?»" (2 Samuel 9:3). Sau să fim la fel de smeriți ca Sunamita sau ca Rut, la fel de plini de fapte bune și milostenii ca Dorca. O sculptură a lui Brâncuși se numește "Cumințenia pământului". Dumnezeu ne vrea cei mai cuminți, cei mai blânzi, cei mai smeriți oameni de pe pământ.

Ne vrea să fim la fel de plini de dragoste frățească ca o soră care mi-a spus recent: "Nu stă în puterea mea, dar dacă Domnul vrea... îi cer să te vindece, iar dacă nu se poate, să împartă durerea și suferința ta cu mine! O suferință împărțită este mai ușor de dus!"

Dumnezeu are toată puterea să facă lucrul acesta cu noi, să ne facă sfinți așa cum El este sfânt... singura piedică în calea acestui plan măreț suntem noi, eul fiecăruia dintre noi, eul încăpățânat, mândru, căruia i se pare că le știe pe toate și nu vrea să se supună. Doamne, izbăvește-ne de un astfel de eu.

După toate aceste adevăruri, vă întreb, frați și surori: merită să ne pierdem vremea cu lucrurile lumii? Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, vrea să ne facă părtași firii dumnezeiești. Duhul Sfânt lucrează la fiecare aspect din viețile noastre ca să ne aducă la asemănarea cu chipul Domnului Isus. Duhul Sfânt folosește în principal Cuvântul lui Dumnezeu pentru a lucra la caracterul nostru spre desăvârșire, cu scopul de a ne aduce la unirea deplină cu Dumnezeirea. Și noi să ne pierdem vremea?

Numai în ultimele două săptămâni am constatat încă o dată ce ravagii face Satana prin tehnologia aceasta de ultimă generație și cât de ușor ne prinde cel rău în plasa lui. Mai mulți frați și surori mi-au mărturisit că s-au lăsat prinși de vizionarea a tot felul de nimicuri la televizor sau pe internet. Urmarea a fost că nu mai aveau nicio vlagă spirituală, nicio putere de a se mai apropia de Cuvântul lui Dumnezeu, de rugăciune și de adunare.

Trăim niște vremuri când chiar și creștinii se lasă amăgiți să-și cumpere plasme cât jumătate de perete. Am văzut și eu astfel de plasme în magazine. Cu cât ecranul este mai mare, cu atât parcă ești mai absorbit înăuntru celor ce se petrec pe ecran. Lucrurile merg până acolo încât s-au inventat niște ochelari cu care poți intra în lumea virtuală. Adică îi pui la ochi, nu mai vezi nimic din realitatea materială din jurul tău și intri pur și simplu în mijlocul filmului sau jocului pe care-l vizionezi. Te simți în interior, în miezul evenimentelor. Aceasta este ca o absorbție din partea lumii. Lumea te absoarbe în realitatea ei virtuală, iluzorie.

Dar noi, dragi frați și surori, suntem chemați să intrăm în adevărata realitate a Dumnezeirii, să ne lăsăm absorbiți în mijlocul Dumnezeirii. Așa ar trebui să fie timpul nostru de părtășie în Cuvânt, așa ar trebui să fie rugăciunile noastre, așa ar trebui să fie întâlnirile noastre de adunare în prezența Duhului Sfânt.

Sunteți dumnezei! Vreți să muriți ca niște oameni oarecare? Vreți să pierdeți viața veșnică din pricina lumii și a lucrurilor din lume?

Veți spune că nu vreți așa ceva. Și totuși, ce văd și ce aud în multe case este că și creștinii s-au afundat în tehnologie și nu mai reușesc să iasă din ea.

Doamne, ai milă de poporul Tău! Doamne, rupe lanțurile care-i leagă pe copiii Tăi de tehnologia aceasta nebună. Doamne, dă-ne râvna lui Ghedeon, să dărâmăm altarele pe care le-am ridicat în casele noastre dumnezeilor străini. Ai milă de noi, Doamne! Amin!

Apocalipsa - Cartea momentului, mai actuală ca niciodată

 Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând... (Apocalipsa 1:1)

Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa 1:3)

-----------------------------------

Vorbeam zilele trecute la telefon cu un frate tânăr și deplângeam amândoi luptele spirituale pe care le dăm în zilele noastre. Și amintindu-mi de mesajul fratelui Panican, care îndemna la a opune rezistență împotriva valului mass-media, a valului tehnologic și a valului lumescului în general, i-am propus fratelui meu mai tânăr să creăm și noi o "celulă de rezistență" și să studiem împreună o carte din Biblie, în loc să ne pierdem vremea hoinărind pe internet. Pentru acest studiu urma să ne întâlnim seara pe Zoom, el locuind în alt oraș.

Ne-am gândit apoi ce carte să studiem. El a propus cartea Iona, iar eu mă gândeam la 1 sau 2 Timotei. Dar am zis să ne mai rugăm, să nu hotărâm în grabă. A doua sau a treia zi – era duminică – primesc din partea unui frate un link pe Zoom către adunarea care se ținea în curtea locașului lor de închinare. Am intrat pe site și am nimerit în mijlocul studiului pe cartea Apocalipsa.

Stârnit de cuvintele pe care le-am auzit, am deschis și eu cartea Apocalipsa ca să citesc primul capitol. Și chiar de la primul verset am fost condus la concluzia că aceasta este cartea momentului, de care Domnul vrea să mă apropii.

¹ Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscută trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan... (Apocalipsa 1:1)

Și mi-a venit gândul că ce carte ar putea fi mai de actualitate în aceste vremuri care se desfășoară cu repeziciune spre finalul istoriei decât cea care ne descoperă "lucrurile care au să se întâmple în curând".

CE ÎNSEAMNĂ "APOCALIPSA"?

Primul lucru remarcat în citirea primului capitol a fost numele de „Apocalipsa”. Este transliterarea din limba greacă a cuvântului „ἀποκάλυψις” (apokálypsis), care înseamnă descoperire, revelație. Un sens însă și mai captivant al cuvântului "apokálypsis", pe care l-am găsit din alte surse este "ridicarea vălului", adică ceva ce era ascuns este acum descoperit.

Al doilea lucru remarcat a fost să observ din partea cui vine această descoperire către noi, și anume:

• din partea Celui ce este, Celui ce era și Celui ce vine (Dumnezeu Tatăl) – versetul 4

• din partea celor șapte duhuri, care stau înaintea scaunului de domnie al Tatălui (Duhul Sfânt) – versetul 4

• din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morți, Domnul Împăraților pământului – versetul 5.

Cu alte cuvinte, întreaga Dumnezeire este implicată în această lucrare, și anume să ridice vălul pentru ca robii lui Dumnezeu (copiii Lui) să poată vedea realități ascunse de ochii lumii, pe care lumea nu le cunoaște, nu le poate vedea și nu le crede.

Este atâta așa zis „mister” în lumea de azi, sunt atâtea teorii fanteziste și științifico-fantastice, atâtea minciuni ticluite de Satana pentru a-i ține pe oameni prinși în tot felul de scenarii apocaliptice false... dar pentru copiii Lui, întreaga Dumnezeire ridică un văl ca să putem privi „dincolo”:

• să putem privi dincolo de cerul albastru și să vedem ce se întâmplă la scaunul de domnie al lui Dumnezeu (capitolele 4-5);

• să putem privi în viitor, când mânia lui Dumnezeu și dreapta Lui judecată se va abate peste lumea care continuă să-L sfideze pe Dumnezeu și să nu se pocăiască;

• să putem privi ce se va întâmpla la sfârșit cu toți cei răi și cu "treimea satanică": diavolul, fiara și prorocul mincinos;

• să putem privi finalul glorios al copiilor lui Dumnezeu, al celor ce vor birui lumea și toate poftele ei, așa cum le-a biruit Domnul nostru Isus Hristos.

Și fiindcă întreaga Dumnezeire este implicată, acesta este adevărul adevărat, exact așa sunt „lucrurile care au să se întâmple în curând”. ³ "Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!" (Apoc. 1:3) și tot ceea ce Dumnezeirea a descoperit robilor Săi se va împlini exact așa cum scrie aici. Deci cu atât mai mult să realizăm importanța studierii acestei cărți în vremea în care trăim!

Împărații din vechime obișnuiau să-și surprindă invitații de la curtea împărătească ascunzând bogățiile lor, giuvaierele și mărgăritarele, în dosul unei cortine (văl). Apoi, în timp ce invitații așteptau cu sufletul la gură, cortina era dată încet încet la o parte, și dincolo de ea invitații începeau să întrezărească puțin câte puțin din strălucirea aurului, a mărgăritarelor, a diamantelor, a colierelor cu nestemate  strălucitoare, care erau de-a dreptul fermecătoare.

Oare nu merită să citim și să medităm la fiecare cuvințel, la fiecare iotă din cartea Apocalipsa? Nestematele Cuvântului lui Dumnezeu sunt acolo, trebuie numai să ne facem timp și să săpăm după ele.

Poate că Apocalipsa ni se pare grea, complicată, ne este teamă că ne rătăcim. Să nu ne fie teamă! Să ne gândim la harul care ne este dat, la vălul pe care mâna lui Dumnezeu îl ridică ca noi să putem privi „dincolo”. Trebuie să fie fascinant!

Mi-e teamă că mulți am căzut în capcana întinsă de Satana, și dacă este să citim cartea Apocalipsa, o facem în principal pentru a descoperi succesiunea evenimentelor din vremurile de pe urmă. Ne interesează să aflăm cu exactitate când va fi Răpirea (înainte, la mijlocul sau la sfârșitul Necazului cel mare), când va fi Armaghedonul, etc. Când, când, când – asta este ceea ce ne interesează. La fel ca ucenicii care L-au întrebat pe Isus: "Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?" (Matei 24:3)

Și pentru că lucrul acesta este totuși greu și vedem că nu reușim să le ordonăm așa cum am dori în mintea noastră... și fiindcă realitatea este că și unii frați predicatori se află pe poziții opuse în unele aspecte... cei mai mulți ne lăsăm păgubași și ajungem la concluzia că Apocalipsa nu este pentru noi, ci eventual pentru minți mai luminate.

Totuși, să nu uităm această chemare: toată Dumnezeirea este implicată în a descoperi robilor Săi "lucrurile care au să se întâmple în curând" și "Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!" (Apocalipsa 1:3) Se pare deci că sunt destule adevăruri în Apocalipsa pe care orice copil al lui Dumnezeu care are ungerea Duhului Sfânt le poate descoperi.

Așadar am hotărât să mă apropii de cartea Apocalipsa cu o inimă de copil și să încerc să mă hrănesc cu fiecare cuvânt din ea. În mesajul următor, dacă Domnul mă ajută, vă voi prezenta unul dintre cele mai mari (dacă nu chiar cel mai mare) adevăr descoperit până acum în umblarea mea cu Domnul, adevăr descoperit în ultima săptămână. Descoperit de mine... unora dintre voi poate le-a fost descoperit mai demult.

Și ca să vă dau și vouă de meditat până la următorul mesaj, este vorba pe scurt de ceea ce părinții Bisericii au numit "îndumnezeirea omului". Sau, biblic vorbind, dintre mai multe versete vi-l amintesc pe acela care spune că Dumnezeu ne-a chemat să ne facă "părtași firii dumnezeiești" (2 Petru 1:4)

Doar un lucru aș vrea să mai adaug. Aș vrea să fac diferența între citirea zilnică a Scripturii și studierea unei cărți din Scriptură. Personal, de 23 de ani citesc Biblia după o programare, în așa fel încât să trec prin toată Biblia într-un an de zile. Aceasta este citirea zilnică de la timpul meu de părtășie de dimineață. În timpul acestei citiri, dacă Domnul îmi vorbește ceva, stau și meditez, notez și mă bucur sau mă pocăiesc.

În afară de această citire la rând a Scripturii, obișnuiesc să am o carte a Scripturii la care să meditez mai profund. Asta înseamnă uneori să stau zile întregi (bineînțeles în timpul liber) asupra unui capitol al cărții respective, citindu-l, recitindu-l, punând întrebări și căutând să mă adâncesc mai mult în înțelegerea mai profundă a adevărurilor din el. Vreau să vă spun că nu este vorba de vreo tehnică nemaiîntâlnită, ci, pur și simplu, cu cât citești mai mult un text și cu cât te gândești mai mult la el, cu atât Duhul Sfânt îți descoperă lucruri mai adânci. Versetul prin care Dumnezeu mi-a vorbit foarte clar acum mai mulți ani despre importanța cercetării mai profunde a unei cărți din Scriptură este următorul:

²⁵ Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. (Iacov 1:25)

Fiți binecuvântați! Mărit să fie Domnul nostru Isus Hristos!

Pietre prețioase... pe care nu le mai caută mai nimeni

¹ Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea și vedeniile nu erau dese.

² Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,

³ iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă și Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.

⁴ Atunci, Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” (1 Samuel 3:1-4)

Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!”* Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.” (1 Samuel 3:10)

----------------------------

Versetele de mai sus vorbesc despre o vreme în Israel când Cuvântul Domnului era rar. Traducerea Biblia Fidela (BTF) spune: "Cuvântul Domnului era prețios în acele zile". Adică, așa cum pietrele prețioase sunt rare, e nevoie să le cauți mult timp și le găsești foarte greu, așa era și Cuvântul Domnului în acele zile. Foarte rar era o descoperire, o revelație, un Cuvânt care să-ți trezească conștiința, care să-ți înflăcăreze inima sau să te facă să te prosterni la pământ.

Dar care era cauza? Cuvântul Domnului era la fel de rar de găsit ca o piatră prețioasă pentru că nu se găsea mai nimeni să caute pietre prețioase, nu se găsea mai nimeni să-l asculte.

Cui să-i vorbească Domnul? Preotului Eli, Dumnezeu nu-i mai putea vorbi, pentru că era unul care se obișnuise să-și facă slujba înaintea Domnului într-un mod monoton și fără chef, și nici nu mai asculta de glasul Domnului. Nici chiar atunci când Dumnezeu a trimis un proroc cu un mesaj special pentru el, Eli nu s-a pocăit și nu s-a smerit, ci a mers mai departe în stilul lui caracteristic, delăsător.

Cui ar mai fi putut să-i vorbească Dumnezeu? Fiilor lui Eli, care slujeau și ei alături de tatăl lor. Dar nu le putea vorbi, pentru că aceștia trăiau în păcate grave, nesocotind slujirea de la Templu și preacurvind.

Credincioșii și chiar slujitorii Domnului erau prinși de păcate și de alte lucruri, și căutarea pietrelor prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu nu mai era preocuparea lor principală. Atunci, Dumnezeu a pregătit un om căruia să-i poată vorbi, și acesta a fost Samuel.

Înaintea fiecărui mesaj pe care-l scriu, Domnul face să mă lovesc și de câteva exemple care să-mi confirme descoperirea. Săptămâna aceasta am fost iarăși întristat să aud din partea unor frați cu care m-am întâlnit sau am vorbit la telefon că nu citiseră Biblia în ziua respectivă. Mă doare să pun mereu aceeași întrebare: "Ce-ai citit azi, frate, și ce ți-a vorbit Domnul?" și să aud de atâtea ori răspunsul: "Frate, azi n-am citit. Am avut treabă chiar de la prima oră, etc. etc." Alte lucruri (televizor, internet, plimbări în parc, servici, somn, mâncare, etc.) și-au ocupat fiecare locul în cele 16 ore din lumina zilei, dar căutarea personală a pietrelor prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu, în singurătatea cămăruței personale, asta nu.

Și astăzi Dumnezeu strigă: "Vreau să vorbesc cuiva, e cineva care vrea să Mă asculte? Mai găsesc vreun Samuel căruia să-i placă să stea lângă chivotul lui Dumnezeu (în prezența Lui)? Mai găsesc vreo Maria căreia să-i placă să stea la picioarele Mele și să audă glasul Meu?"

Și mai e ceva. Dumnezeu nu ne mai vorbește dacă vede că nu suntem dispuși să împlinim ceea ce deja ne-a vorbit de atâtea ori. Dumnezeu a vorbit de două ori împăratului Saul într-un mod explicit, clar. Dar când a văzut că Saul face totul după capul lui, pur și simplu nu i-a mai vorbit, nici prin Cuvântul prorocului, nici prin Urim și Tumim, nici prin vise... prin nimic.

Frați și surori, cum stăm în ce privește căutarea pietrelor prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu? Nu vă întreb cum stați cu filmele și documentarele (creștine sau necreștine), nici cu ascultarea cântărilor, predicilor și mărturiilor de pe internet, ci vă întreb cum stați cu ascultarea personală a glasului Domnului. Nu cumva ne-am găsit și noi tot felul de pietricele colorate din sticlă ieftină cu care ne pierdem timpul, în timp ce pietrele prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu nu le mai dorește mai nimeni?

Și astăzi sunt valabile aceste chemări ale Domnului:

² De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă daţi câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar și veţi mânca ce este bun și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. (Is. 55:2)

Cui să vorbesc şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor este netăiată împrejur şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată, Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei şi nu le place de el. (Ieremia 6:10)

⁵ ...Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? (Luca 24:5)

Parcă-L și auzi pe Domnul chemând: "Caut oameni cu care să comunic, caut oameni cărora să Mă descopăr, caut oameni care să-și astupe urechea și ochii la "sclipiciurile" lucrurilor lumii acesteia trecătoare și să le deschidă către cer, către ce are Duhul Sfânt să le vorbească. E cineva doritor? E cineva dispus să lase televizorul, internetul, telefonul, rețelele sociale, ca să audă glasul Meu și să primească revelațiile Mele?"

Nu vrei să fii și tu un Samuel, care stătea lângă chivotul lui Dumnezeu (în prezența Lui)... sau un Isaac care ieșea să cugete în taină pe câmp... sau o Maria care stătea la picioarele Domnului și asculta cuvintele Domnului Isus?

Vrei să rămâi doar un om cu telecomanda în mână, doar o Marta care nu-și mai vede capul de atâta treabă și când vrea să facă o pauză deschide televizorul?

Domnul nu înceta să Se arate în Silo, căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin Cuvântul Domnului. (1 Samuel 3:21)

Doamne, ai milă de robii Tăi, rupe lanțurile care i-au legat din nou pe unii dintre copiii Tăi de strălucirea falsă, iluzorie, a acestei lumi trecătoare... iartă-ne că dăm banii pe lucruri care nu satură (plasme cât jumătate de perete)... iartă-ne că ne sclipesc ochii după "biluțele colorate" de pe internet, în timp ce Tu ne aștepți în cămăruță să ne dai pietrele Tale prețioase.

¹⁷⁶ Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale! (Ps. 119:176)

Cere un sfat... de la un om înțelept

⁶ Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon...

⁸ Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii și s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el și care erau împrejurul lui.

² Ahazia ... a umblat în căile casei lui Ahab, căci mama sa îi dădea sfaturi nelegiuite.

⁴ A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca și casa lui Ahab, căci, după moartea tatălui său, ei îi erau sfetnici, spre pierzarea lui.

¹¹ ... pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt. (Psalmi 107:11)

²³ Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieţii. (Prov. 6:23)

² Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului în tot timpul cât a urmat îndrumările preotului Iehoiada. (2 Împ. 12:2)

---------------------------------------

Azi dimineață m-a oprit Domnul la textul din 1 Împărați 12. Împăratul Roboam, fiul lui Solomon, ascultă de sfatul unor tineri neîncercați, lipsiți de înțelepciune și de experiența umblării cu Domnul, și consecința, atât pentru împărat cât și pentru întregul Israel, este una dezastruoasă.

Cu toții ne dorim să fim oameni înțelepți, care să știm să chibzuim bine lucrurile, dar trebuie să ne smerim și să recunoaștem că înțelepciunea nu vine peste noi peste noapte și avem nevoie de multe ori de UN SFAT BUN.

Dar nu de puține ori suntem ca niște copilași mândri, plini de ei înșiși, care cred că au ajuns destul de pricepuți și nu mai au nevoie de sfaturile părinților. Sau, la fel de rău din partea noastră, aplecăm urechea la sfaturi din partea unor oameni care n-au fost puși de Dumnezeu să facă slujba aceasta.

Roboam s-a sfătuit cu cei tineri și fără minte și a sfârșit-o rău (1 Împ. 12:6-11)... Amnon, fiul împăratului David, n-a căutat sfatul unui om înțelept, așa cum era de exemplu prorocul Natan, aflat la curtea împăratului, ci a ascultat sfatul "prietenului" său Ionadab, a ajuns să-și necinstească propria soră și a sfârșit mort (2 Samuel 13)... împăratul Ahazia a ascultat de sfaturile mamei sale și ale altora din casa lui Ahab și a murit în scurtă vreme (2 Cronici 22:2-5)... împăratul Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului cât timp a urmat îndrumările înțelepte ale preotului Iehoiada. Când Iehoiada a murit și Ioas s-a sfătuit cu cine nu trebuia, a făcut numai rău și a murit ucis de slujitorii lui.

Ajung aceste exemple ca să ne dăm seama ce mult face un sfat bun din partea unui om al lui Dumnezeu și ce dezastru pot produce sfaturile rele?

Un medic chirurg deplângea faptul că oamenii din ziua de azi au început să creadă că se pot descurca și singuri să se vindece, umblând pe tot felul de situri pe internet. Și spunea el că sunt vreo 6 ani de când n-a mai operat un cancer în faza incipientă (de început a bolii). Pentru că oamenii, în loc să se adreseze mai întâi medicului, consultă o mulțime de situri, se uită pe forumuri la toți care-și dau cu părerea sau care-și spun experiențele lor, încearcă tot felul de produse la care se face reclamă, și în felul acesta anii trec, boala se agravează și de multe ori ajung la un medic specialist prea târziu ca să se mai poată face ceva.

Acelasi lucru se întâmplă și în lucrurile spirituale. Frații și surorile – mai ales tinerii – ascultă tot felul de predici, de mărturii, caută pe internet tot felul de articole, și ajung să creadă că sunt destul de înțelepți să discearnă și singuri binele de rău și că nu mai au nevoie de sfatul unui păstor sau al unui om al lui Dumnezeu din adunarea lor, cu experiența umblării cu Domnul. Și fiindcă nu apelează la oamenii rânduiți de Dumnezeu pentru aceasta, ajung în situații limită și chiar unii cad de la credinţă.

Se pare că ultimul lucru la care se gândesc mulți creștini astăzi este să caute un om înțelept și să-i ceară sfatul. Predicile și articolele de pe internet își au rostul lor, dar niște frați înțelepți, "în carne și oase", sunt lăsați de Dumnezeu pentru Biserica Lui.

Un sfat bun de la un om bun este ca un medic bun. Să vă spun o experiență a mea din domeniul medical, pe care o puteți folosi și în domeniul spiritual.

De mai bine de 10 ani aveam o eczemă la mâini. Pielea mi se lua în unele locuri, se înroșea sau forma cruste. Cu trimitere de la medicul de familie am fost la o doctoriță de mai multe ori. Îmi dădea unguente, mai trecea o perioadă, dar iar apăreau. Am tot fost de-a lungul anilor ba la un medic, ba la altul, plătind chiar și consultații de 80-100 lei. Dar nimic, doar puțină ameliorare.

Recent mi-am adus aminte că am o asigurare privată de la firmă. În perioada când serviciul meu a fost profitabil pentru patron, acesta ne-a făcut la fiecare angajat câte o asigurare medicală privată plătită de el. Și aveam posibilitatea să merg la orice cabinet particular, pentru că se deconta prin asigurare. Și mi-am adus aminte că am auzit de un medic dermatolog bun, la care nu mă gândisem să ajung vreodată din cauza tarifului consultației: 300 lei.

Am ajuns la dânsul. Un cabinet modest... s-a uitat cu vreo două lupe imense la pielea mea, m-a întrebat tot felul de lucruri legate de obiceiurile mele casnice, și în final mi-a dat un unguent și un preparat de farmacie.

După numai 6 zile de tratament și vreo 6 de pauză (căci l-am întrerupt cu ocazia operației) stau și mă uit la pielea mea de pe mâini și parcă nu-mi vine să cred ce văd.

Un alt medic spunea: "Eu pot să-ți dau un diagnostic bun în 30 minute pentru că am în spate 30 de ani de experiență profesională". Același lucru se întâmplă și în cele spirituale. Oameni ai lui Dumnezeu, încercați de-a lungul unei vieți de umblare cu Domnul, ne pot asculta, ne pot întreba tot de felul de lucruri și în final ne pot da un sfat (un "diagnostic" și o soluție) pentru situația în care ne aflăm.

Problema nu este că nu ar exista sfătuitori buni, ci că, din păcate, nu ne place să mergem la ei și să ascultăm sfaturile lor.

De aceea, cei mai în pericol dintre creștini sunt cei care nu ascultă de niciun sfat și de nicio mustrare. Ei văd că viața lor spirituală merge în jos, că priceperea lor nu-i ajută, dar nu se smeresc să ceară sfatul unuia pus acolo de Dumnezeu și care-i poate ajuta.

¹ Un om care se împotrivește tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată și fără leac. (Proverbe 29:1)

¹² Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. (Proverbe 15:12)

Domnul să ne ajute să înțelegem și lucrul acesta important pentru mersul nostru spre Împărăția lui Dumnezeu, și anume că "El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evangheliști, pe alţii păstori și învăţători pentru desăvârșirea sfinţilor..." (Efeseni 4:11-12)

O zi binecuvântată! Mărit să fie Domnul!

O mișcare de rezistență

Un mesaj după predica fratelui Ioan Panican:

https://www.youtube.com/watch?v=fzO2JGO7mBI&feature=youtu.be

⁷ ... Împotriviţi-vă diavolului, și el va fugi de la voi. (Iacov 4:7)

² Să nu vă potriviţi (împotriviți-vă) chipului veacului acestuia... (Rom. 12:2)

⁹ După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ţinut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânși pentru luptă, când bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi.

¹⁰ El s-a sculat și a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. (2 Sam. 23:9-10)

¹¹ ... poporul fugea dinaintea filistenilor.

¹² Șama s-a așezat în mijlocul ogorului, l-a apărat și a bătut pe filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire. (2 Sam. 23:11-12)

------------------------------

Dragi frați și surori, tăvălugul lumii caută să măture totul în calea lui, la fel ca acel tsunami care a măturat Indonezia în 2004 provocând moartea a peste 230.000 de oameni. Miza nu este însă numai viața asta pământească, ci viața noastră veșnică. Mulți creștini pur și simplu nu văd pericolul și lațul care se strânge pe zi ce trece. Ei își văd mai departe de interesele, scopurile și plăcerile lor.

Nu văd ofensiva LGBTQ, nu văd ofensiva care se dă pentru sexualizarea (adică demonizarea) copiilor noștri de la cele mai fragede vârste, nu văd ofensiva pentru uciderea pruncilor în pântecele mamelor... Nu văd sau nu cred că e chiar așa de gravă situația.

Și nici chiar această pandemie n-a reușit să trezească prea mulți dintre noi din traiul nostru cu care ne-am obișnuit și despre care unii cred că așa va fi până la venirea Domnului. Oare nu vedem că ni se restrânge continuu libertatea religioasă? Oare ne gândim câtuși de puțin cum am putea să opunem rezistență acestor valuri? O orbire de nedescris a dat peste noi.

Dezvoltând puțin ceea ce spunea fratele Dan Bercian în ultima predică trimisă, imaginea creștinătății seamănă mai degrabă cu imaginea unuia mergând la plajă în șlapi și cu bidonul de Coca Cola după el, decât cu imaginea unui soldat aflat într-o bătălie existențială pentru mântuirea sufletului lui și a semenilor lui. Doamne, trezește-ne!

Cei mai mulți creștini așteaptă sfârșitul pandemiei, pentru a-și putea rezerva din nou un sejur pe litoral... în loc să se pregătească pentru revenirea Domnului. Domnul nostru stă să vină, e chiar la uși... pregătirile pentru venirea anticristului sunt și ele mai vizibile ca niciodată în istorie... dar nimic nu pare să ne trezească din ațipire. 

În disperare, câțiva oameni ai lui Dumnezeu (și din țara noastră) stau în fața puhoaielor, încercând să oprească poporul idolatru de la apucăturile moderniste și să ne aducă pe vechile cărări. Unul dintre aceștia este și fratele Ioan Panican.

"Părinții noștri" – spune dânsul – "se invitau unii pe alții cu cuvintele: «Haideți la noi la o seară de rugăciune! Haideți la noi la o părtășie, să-L lăudăm pe Domnul! Haideți la noi la o noapte de veghe! Haideți la noi la o seară de stăruință după Duhul Sfânt!»" Pentru mulți dintre noi, astfel de îndemnuri au devenit povești nemuritoare.

Și spunea tot dânsul că azi, îndemnurile cele mai auzite sunt: «Haideți la noi la un grătar! Haideți la noi la un film! Haideți la noi la o înghețată!»

Finalul predicii este un îndemn la rezistență în fața tăvălugului lumii. Împotriviți-vă diavolului și împotriviți-vă chipului veacului acestuia care vrea să-și pună amprenta pe fruntea noastră (pe modul nostru de gândire) și pe mâna noastră (modul nostru de acțiune). Suntem influențați puternic de spiritul acestui veac să gândim ca lumea și să acționăm ca ea. Un singur exemplu vă dau din multe. Filmul este atracția aș putea spune numărul unu pentru lume... și filmul a devenit atracția numărul unu și pentru mulți creștini.

Dacă părinții nostri încheiau ziua cu altarul (părtășia) de familie în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, al cântării și rugăciunii, și nu de puține ori experimentau prezența și puterea Duhului Sfânt, astăzi serile se încheie în multe familii creștine în fața micului ecran (care la unii a devenit o plasmă cât jumătate din peretele sufrageriei) la filme (uneori așa zis creștine) sau la știri. Apostolul Pavel a prorocit despre aceste vremuri când a spus:

³ Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă (a Scripturii), ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învăţători după poftele lor.

⁴ Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (2 Tim. 4:3-4)

Nici nu se poate o imagine mai clară despre abandonarea timpului de părtășie personal și a altarului de familie și aplecarea spre filme (istorisiri închipuite).

Dragi frați și surori, rugați-vă și dați-vă toate silințele ca să opuneți rezistență față de felul de trai al lumii. Și vă aduc înainte în special aceste domenii:

(1) Timpul de părtășie personal cu Domnul – un timp în care să stăm singuri cu Dumnezeu și cu Scriptura, cugetând la Legea Domnului, ca Maria la picioarele lui Isus...

(2) Timpul de părtășie al părinților cu copiii – citind Scriptura, cântând Domnului și rugându-vă. Este vital lucrul acesta și va rămâne ca o amprentă puternică în viața copiilor noștri.

(3) Grupuri de rugăciune.

(4) Grupuri de părtășie și cercetarea Scripturilor.

--------------------------

(fragment predica fr. Panican)

Astăzi, biserica, în loc să fie sare și lumină, în multe privințe este mai firească, mai lumească decât societatea sau lumea (cum îi spunem noi) din afară. Suntem parcă mai lacomi, mai vicleni, mai mincinoși, mai preocupați de chestiunile acestea pământești și trecătoare.

Am rămas mirat, am rămas uimit să aud oameni după ieșirea din această așa zisă pandemie, și unii dintre ei oameni maturi, oameni în toată regula și slujitori în biserică: "Bine că s-a terminat cu pandemia aceasta, că acum putem și noi să mergem cu familiile la McDonald's, la KFC, la plajă, la munte, la mare...", și altele de felul acesta.

Să fii lumină și să fii sare... Îmi spunea preaiubitul frate Nelu despre caietele de școală ale copilașilor, nu doar ale copiilor și tinerilor, care au pe fiecare pagină însemnul Satanei. Să fii sare înseamnă să spui din toată inima "NU" tuturor lucrurilor negative și pentru tine și pentru lumea întreagă, și să lupți împotriva acestor chestiuni... și mai apoi să spui "DA" din toată inima pentru lucrurile pozitive, benefice pentru noi și pentru semenii noștri.

Pandemia aceasta care nu înseamnă altceva decât un prim exercițiu, o diversiune mondială, control social și imperialism politic a decimat biserica. Am intrat în pandemie firești și lumesti, am ieșit din pandemie mai firești și mai lumești, pentru că în timpul pandemiei am avut de toate (slavă Domnului, vorbesc întru cele pământești) și am zis în noi înșine: "Ne-am descurcat și am ieșit cu bine." O să vină alte grozăvii și alte grozăvii, mai mari și mai mari, pentru că Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru El, ne vrea lângă El. Vrea să ne pocăim din toată inima și să venim aproape de El și El să toarne în noi mereu și mereu untdelemnul de mare preț care este Duhul Sfânt, fără de care nu vom putea contracara (nu ne vom putea împotrivi la) puterile nemaipomenite, puterile păcatului și puterile intunericului răspândite în lumea întreagă.

Două lucruri trebuie să facem, pentru că n-o să treacă mult și n-o să ne mai putem aduna nici în biserică, decât dacă ne vom închina așa cum vor ei și cum vrea El, Satana... două lucruri trebuie să facem neapărat: (1) mai întâi o mișcare puternică de rezistență împotriva tuturor acestor grozăvii și (2) mai apoi să dezvoltăm rapid o lucrare subterană. Căci nici bibliile nu ne vor fi lăsate... vor fi interzise cu desăvârșire cele pe care le cunoaștem noi și le îndrăgim noi și cu care ne hrănim... că ne vor aduce alte biblii, bibliile lor, ca să nu spun mai mult decât atât.

---------------------------

Aici poate unii dintre noi gândesc: ce ne vor putea face nouă să ne forțeze să ne închinăm cum vor ei? Un prim lucru pe care-l vor putea face va fi să oblige chiar și bisericile evanghelice să primească ca membri oameni nenăscuți din nou și supuși păcatului. Totul în numele dragostei, al toleranței și al nediscriminării.

Iar în ce privește bibliile, despre care fratele Panican spune că ne vor fi luate și ne vor fi aduse altele, lucrul acesta va fi și mai ușor, pentru că deja se aduc acuzații cu privire la "violențele" (judecățile lui Dumnezeu) prezentate în biblie precum și la "discriminarea" față de unele "minorități" sexuale. Așa că, tot în numele dragostei și toleranței, biblia ar putea fi considerată incitatoare la ură și interzisă.

Lucrul acesta din urmă se întâmplă deja în China, unde conducerea comunistă rescrie biblia, adaptând-o învățăturilor budiste și confucianiste, și unde bisericile sunt obligate să cânte imnuri patriotice. De asta vorbea fratele Panican de necesitatea bisericii subterane. 

https://semneletimpului.ro/religie/libertate-religioasa/bisericile-chineze-obligate-sa-foloseasca-exclusiv-imnuri-patriotice.html

*Ce ai de gând tu și casa ta? Să mergi cu valul lumii (și uneori al lumii creștine moderne de tip Laodiceea) sau să te oprești și să opui o rezistență dârză?* 

Domnul să-ți dea harul să rămâi ca Eleazar sau ca Șama, dintre vitejii lui David, în mijlocul poporului, oprindu-i pe cei din familia ta și pe cei din adunarea ta să se ducă pe pantă la vale. Amin!

Cetatea noastră de scăpare

¹⁴ Dumnezeu vorbește... prin vise... (Iov 33:14-15)

¹⁷ ... bătrânii voștri vor visa visuri! (Fapte 2:17)

²⁵ Să nu renunțăm la strângerea noastră laolaltă, așa cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că Ziua se apropie. (NTR Evrei 10:25)

²⁷ Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimicești pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioși. (Psalmi 73:27)

---------------------------------

Este ora 2:30 noaptea. Tocmai am visat un vis de la Dumnezeu, unul scurt dar din acelea care nu se uită. Și fiindcă este proaspăt în mintea mea, m-am gândit să nu aștept până dimineață, ci să-l scriu acum.

Mă aflam într-un spațiu ca o clinică medicală, și totuși, la un moment dat, în holul de la intrare al clinicii s-au adunat vreo 30-40 credincioși la o adunare de rugăciune. Era ca și cum închiriaseră spațiul acela. Interesant era că era ora 6 dimineața. Acum înțeleg simbolistica. Așa cum clinica este locul de adăpost și de vindecare a bolnavilor – _și eu tocmai ce am fost operat într-o clinică_ – la fel adunarea este locul de adăpost și de vindecare a sufletelor.

Fiind o clinică în vis, erau și copilași pe acolo. Un frate îi spune unui copilaș: "Pacea Domnului Isus". O asistentă care se pare că-l cunoștea, când l-a auzit pe fratele, i-a spus oarecum deranjată: "Vă rog să nu începeți iar să salutați copiii cu «Pacea Domnului»". Dar el și-a văzut în continuare de ce știa și a salutat la fel un alt micuț. Inițial m-am gândit: "Femeia poate că are dreptate. Nu trebuie să-i deranjăm pe oameni cu credinţa noastră." Dar era reacția omului modern din mine. Apoi m-am gândit: "De fapt așa trebuie. De mici copiii trebuie formați. Dar am ajuns să ne fie rușine să vorbim astfel, chiar și în familiile creștine."

Priviți cum se salutau evreii pe ogoarele unui om plin de har: "Și iată că Boaz a venit din Betleem și a zis secerătorilor: „Domnul să fie cu voi!” Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze!” (Rut 2:4) Dar mulți dintre noi am ajuns să ne fie rușine să ne salutăm așa.

Oastea Domnului, la vremea ei mișcarea cea mai puternică de trezire din țara noastră, avea salutul "Slăvit să fie Domnul!" (din Psalmul 69:5 – traducerea ortodoxă), la care se răspundea cu "În veci, amin!". Acesta a fost salutul în multe familii și biserici în trecut. De mici, copiii erau formați să-L iubească pe Domnul și erau formați în practicile creștine. Apoi s-a trecut la salutul "Pacea Domnului Isus!", apoi la "Pacea Domnului!", apoi doar la "Pace!", iar în ultima vreme am auzit că se practică "Bună ziua". Trist.

Apoi se făcea că eram undeva în mijlocul orașului și mergeam pe străzi împreună cu un frate, coleg de servici. Mă rugam în vis: "Doamne, arată-mi realitatea spirituală!" – așa cum se rugase odinioară Elisei pentru Ghehazi. Și dintr-odată peisajul normal s-a schimbat și a apărut o atmosferă sinistră, cenușie, clădiri fumegând și focuri. Semăna cu atmosfera unei cocserii (pentru cine a fost vreodată într-un combinat siderurgic ca cel de la Galați) sau cu atmosfera din filmele care prezintă sfârșitul lumii – o atmosferă ca de iad, apăsătoare, ostilă.

Împreună cu fratele am început să fugim pe străzi și mă rugam în disperare: "Doamne, ai milă! Doamne, nu ne lăsa!" Căutam un loc unde să ne adăpostim. În timp ce fugeam, mi-am adus aminte de adunarea din clinică, care se întâlnea la ora 6 dimineața. Am fugit împreună cu fratele meu la frații noștri. Ca într-un film de groază sau SF, am intrat în clădirea adunării în viteză, împinși de suflul focului care era pe urmele noastre. Ușa adunării s-a închis în urma noastră și noi am fost scăpați. Ăsta a fost visul.

Sunt convins că exact aceasta este imaginea pe care am vedea-o dacă ni s-ar deschide ochii spirituali: o lume ostilă, satanică, care ne-ar înghiți de vii. Și scăparea noastră este Biserica (ca Trup al lui Hristos, Capul Trupului fiind Însuși Domnul Isus Hristos), pe care Isus a câștigat-o cu însuși sângele Său (Fapte 20:28).

²⁵ Să nu renunțăm la strângerea noastră laolaltă... (NTR Evrei 10:25)

Adunarea este o cetate de scăpare. Poate vreunul va spune: "Frate, nu cunoști adunarea unde merg eu. Seamănă mai degrabă cu biserica din Laodiceea..." Caută atunci o Filadelfia sau o Smirna, caută un loc unde Domnul este viu și îți vorbește. Vezi să te afli într-un loc unde ești și mustrat prin Cuvântul Domnului, unde ți se descoperă și păcatul din viața ta, nu doar ți se gâdilă urechile. Într-una din cărțile lui Cymbala, este scris despre un frate că străbătea 250 de km cu mașina pentru a ajunge la o biserică vie așa cum era biserica Grace.

Personal, când din motive obiective a trebuit la un moment dat să schimb adunarea unde mergeam, m-am gândit în sinea mea dacă Domnul va fi și în adunarea unde merg. Dar, chiar de la prima întâlnire, Domnul mi-a vorbit chiar prin prima cântare: "Eu sunt și aici și te voi călăuzi în continuare."

Caută o biserică unde îți vorbește Domnul, unde prezbiterii sunt pilde de sfințenie, seriozitate și sacrificiu, adăpostește-te acolo și caută să-L slujești pe Domnul. Dacă totuși nu găsești așa ceva și te simți ca în biserica din Sardes (care era o biserică moartă) și poți rezista acolo, caută în adunare pe cei care nu și-au pătat hainele, frați evlavioși, și menține părtășia cu ei, ca să reziști în vremurile acestea.

Un frate a primit o ofertă să plece afară la muncă. Fratele însă a răspuns: "Nu pot să-ți dau răspunsul pe loc. Eu am un Stăpân și trebuie să-L întreb. Eu am niște prezbiteri, nu sunt de capul meu. Trebuie să mă consult cu ei." Asta înseamnă să fii sărac în duh, să nu te bazezi pe înţelepciunea ta. Exact ca un copilaș.

Biserici perfecte vom găsi cu greu. Important este dacă Duhul Sfânt este prezent și-ți vorbește. Asta presupunând că ești un frate sau o soră sinceră.

Nu uitați imaginea aceasta: trăim într-un iad spiritual, iar scăparea noastră este adunarea, iar adunarea poate însemna uneori doar doi sau trei adunați în Numele Domnului.

Dar dacă nu găsim în localitatea noastră nici măcar doi sau trei cu care să avem o părtășie sfântă și curată, în Cuvânt, în cântare și în rugăciune (nu clevetind pe alții, nu judecând pe alții, ci iubindu-ne, slujindu-ne și îngăduindu-ne unii pe alții), să ne rugăm și să ne pocăim, căci problema s-ar putea să fie la noi.

Cine nu reușește să se smerească, să se umilească, să privească pe frați mai presus de el însuși, ca să poată păstra părtășia frățească, este în mare pericol.

Doamne, nu ne lăsa să fim duși de valul lumii! Fie ca venirea Ta să ne găsească luptând pentru cauza Ta pe pământ.

Dragi frați și surori, în aceste zile când mă simt și eu bolnav, slăbit după operație, așteptând peste șapte zile biopsia care poate să confirme cancer sau nu (medicul a spus că 95% este cancer, și va trebui să urmez un tratament cu citostatice), eram ispitit să mă relaxez. În definitiv sunt bolnav – gândeam eu. Dar, mulțumesc lui Dumnezeu, că acest Cuvânt minunat al lui Dumnezeu venit prin fratele Dan Bercian, m-a trezit la realitate. Nu este vremea relaxării! Soldații, pe front, când erau răniți, erau bandajați în grabă și porneau mai departe la luptă.

Nu este vremea "să facem umbră pământului", nici vremea de "tăiat frunză la câini", ci Dumnezeu să ne deschidă ochii să vedem "holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriș". Lumea moare și se duce în iad, frați și surori cad de la credinţă și se întorc în lume. Doamne, pune în noi un duh de tărie, de luptă neobosită pentru mântuirea oamenilor și pentru întărirea fraților. Așa cum ai trăit Tu, Doamne, pe pământul acesta, și așa cum au trăit apostolii Tăi. Amin!

Vă redau mai jos un fragment din predica fratelui Dan Bercian.

--------------------------------

² „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre tine, Baruc:

³ ‘Tu zici: «Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând și nu găsesc odihnă!»’

⁴ Spune-i: ‘Așa vorbește Domnul: «Iată că ce am zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, și anume ţara aceasta.

⁵ Și tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură», zice Domnul, «dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta în toate locurile unde vei merge.»’” (Ier. 45:2-5)

-------------

Creștinul este asemănat cu un soldat, cu un soldat îmbrăcat în armură. Asta este imaginea creștinului, un soldat îmbrăcat în armură, adică un soldat care participă la luptă. Creștinul niciodată n-a fost imaginat cu unul care merge in concediu la mare, stă la plajă și se relaxează. (Dan Bercian)

-------------------------------

Baruc, alături de prorocul Ieremia, au trăit într-o perioadă foarte grea din istoria lui Israel. Pentru că Ieremia vorbea din partea Domnului adevăruri care mustrau atât pe conducătorii poporului, cât și pe tot poporul, viața le era amenințată la orice pas. Copleșit de suferința și durerea din jurul lui, dar și de amenințările vrăjmașilor lui Ieremia și ai lui, Baruc se plânge că nu mai găsește odihnă în niciun fel. Ar fi vrut să ia o pauză, să găsească un loc de odihnă.

Dumnezeu îl mustră pe Baruc: "Baruc, tu umbli după lucruri mari..." Dar noi, frați și surori, care umblăm după lucruri care n-au preț și n-au valoare. Noi putem umbla după lucruri mari, care n-au preț și n-au valoare... mari în ochii lumii și gunoaie în ochii lui Dumnezeu.

Dumnezeu îl mustră pe Baruc, dar îl și încurajează, pentru că era un om al lui Dumnezeu. Îi spune: "Baruc, voi aduce pedeapsa (peste poporul idolatru și dedat la păcat), dar ție îți voi da ca pradă de război viața ta, în toate locurile unde vei merge." Adică ce-i promite Dumnezeu? "Când voi aduce nenorocirea peste tot poporul acesta, când îi voi lua și-i voi duce robi în Babilon și cei mai mulți vor muri, ție îți voi da viață." 

Dumnezeu nu-i promite lui Baruc că va face în așa fel încât să-i fie mai ușor lui Baruc. Știți ce-i promite? Viață. "Baruc, va fi în continuare greu, dar ție îți voi da viață ca pradă de război." Și de ce? De ce? Pentru că Baruc participa la războiul lui Dumnezeu. Baruc participa la luptele lui Dumnezeu, Baruc era în slujba lui Dumnezeu. Baruc, alături de Ieremia, făcea lucrarea lui Dumnezeu. În ce era implicat Baruc? În luptă! Baruc era implicat în război. Baruc lupta de partea lui Dumnezeu. Și Dumnezeu îi spune: "Baruc, pentru că stai de partea Mea, pentru că lupți pentru Mine împreună cu Ieremia ... Baruc, îți voi da viață. Prada de război pentru lupta pe care o duci va fi viața ta."

Vedeți, Baruc voia să-și scape viața, dar era în pericol în momentul în care voia să-și scape viața. Singura soluție ca să rămână în viață era să lupte in continuare pentru Dumnezeu. Baruc avea viață numai dacă rămânea în luptă.

Este aici o problemă, frați și surori, și Dumnezeu trebuie să ne aducă mereu aminte aceasta, că suntem tare uituci și ușor ușor ne lăsăm duși de val. Este o problemă cu cei ce vor să își scape viața. În Matei 16:24-25, Domnul Isus Hristos spune:

²⁴ Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.

²⁵ Pentru că oricine va vrea să-și scape viaţa o va pierde, dar oricine își va pierde viaţa pentru Mine o va câștiga. (Mat. 16:24-25)

Oricine își va pierde viața pentru Mine îi voi da ca pradă de război viața. Oricine își va pierde viața, o va câștiga. Și este un pericol în momentul în care noi vrem să ne salvăm viața. Singurul loc în care suntem în siguranță este când renunțăm la viața noastră pentru Dumnezeu. Și-atunci Dumnezeu ne dă viață. Și-atunci Dumnezeu ne păzește. Dar nu se mai referă la viața aceea fizică pe care i-a promis-o lui Baruc. Nouă Dumnezeu ne promite altceva, mult mai mult decât atât. Nouă Dumnezeu ne promite viața veșnică, viața împreună cu El în gloria și slava cerului, viața cu Isus Hristos.

Dacă vrea cineva să vină după Mine – spunea Domnul Isus Hristos – atunci să se lepede de sine, pentru că dacă nu se leapădă de sine, mereu va fi ispitit să caute să-și scape viața. Și asta va însemna poate compromis, și asta va însemna poate să renunțe la credinţă, asta va însemna să dea înapoi.

"Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine", pentru că în felul acesta, lepădându-se de sine, va avea viață.

Frați și surori asta este problema noastră. Cât de mult ne gândim la noi? Și cât de mult ne gândim ca Dumnezeu, prin noi, să-Și împlinească scopurile și planurile? Cât de mult ne luptăm noi pentru ca Dumnezeu să fie cinstit, onorat și glorificat?

În urmă cu vreo trei ani de zile, din punct de vedere fizic m-am simțit foarte foarte foarte obosit. Am crezut chiar că o să mor. Eram atât de slăbit. Unii dintre voi știți. Și în momentele acelea eram epuizat de-a dreptul psihic, pe sistemul nervos, eram obosit, nu mai puteam să fac nimic. Munca la radio s-a redus foarte mult... pentru că nu puteam... orice efort intelectual sau orice efort fizic mă punea la pământ. Și într-unul dintre momentele acelea, stăteam și vorbeam cu Dumnezeu. Și i-am spus: "Doamne, uite ce-am ajuns, în ce situație sunt. Eu vreau să lucrez în continuare, vreau să slujesc, dar nu mai pot, efectiv nu pot, orice efort mă obosește și mă slăbește." Și am zis: "Doamne, dacă așa este, eu nu mai fac nimic. Eu nu mai fac nimic pentru Tine, nici la radio... nu mai fac, nu mă mai implic nici la biserică... nu mai fac pentru că nu pot... nu că nu vreau, dar pentru că nu pot. Și dacă mai fac ceva eu simt că mor."

În momentul acela, instantaneu, ca un fulger a venit în mintea mea: "Cine-și iubește viața, o va pierde... Cine-și iubește viața, o va pierde."

Și-atunci am zis: "Bine. Târâș, grăpiș, cum pot, fac cât pot... Tu vezi că sunt fără putere. Dacă asta e voia Ta, atunci așa o să fie."

Dar Dumnezeu s-a îndurat și m-a întărit, nu ca să mai trăiesc și să fac umbră la pământul acesta, ci ca să Îl înalț pe El, să-I slujesc Lui, să fac cât pot voia Lui, lucrarea Lui. Am înțeles că ăsta este scopul Lui și planul Lui pentru mine.

Și cât am putut, am făcut... Aaa, Dumnezeu să mă ierte... Niciodată nu facem cât putem... Niciodată nu facem cât putem. Cine-și iubește viața, o va pierde. Și dacă slujind lui Dumnezeu murim, suntem cei mai binecuvântați. Suntem cei mai binecuvântați oameni dacă murim slujindu-I lui Dumnezeu. Și vor veni vremuri când creștinii vor muri pentru că vor să-I slujească lui Dumnezeu.

Creștinul este asemănat cu un soldat, cu un soldat îmbrăcat în armură. Asta este imaginea creștinului, un soldat îmbrăcat în armură, adică un soldat care participă la luptă. Creștinul niciodată n-a fost imaginat cu unul care merge în concediu la mare, stă la plajă și se relaxează. Creștinul este un soldat, și dacă este soldat, se poate și să moară în slujba lui Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Dar întotdeauna, creștinului, ca pradă de război, dacă luptă, Dumnezeu îi promite viață.

https://youtu.be/N7TkB1vGA24

Toată lumea zace în cel rău!

CHEMARE LA RUGĂCIUNE - 7:30

¹ Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi și căutaţi în pieţe, dacă se găsește un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, și voi ierta Ierusalimul.

² Chiar când zic: ‘Viu este Domnul!’ ei jură strâmb.”

³ Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i lovești, și ei nu simt nimic; îi nimicești, și nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţișare mai tare decât stânca, nu vor să se întoarcă la Tine.

⁴ Eu ziceam: „Numai cei mici sunt așa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!

⁵ Mă voi duce deci la cei mari și le voi vorbi, căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!” Dar toţi au sfărâmat jugul și au rupt legăturile.

⁶ De aceea îi omoară leul din pădure și-i nimicește lupul din pustie. Stă la pândă pardosul înaintea cetăţilor lor; toţi cei ce vor ieși din ele vor fi sfâșiaţi, căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulţit!

⁷ „Cum să te iert?”, zice Domnul. „Copiii tăi M-au părăsit și jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Și, după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie și aleargă cu grămada în casa curvei!

⁸ Ca niște cai bine hrăniţi, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.

⁹ Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri”, zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor? (Ier. 5:1-9)
-----------------------------
Dragi frați și surori, cu inima mâhnită scriu aceste cuvinte. Așa cum cerul nu dă semne de ploaie, nici pământul și nici țara noastră nu dă semne de pocăință și întoarcere la Dumnezeu.

O soră mi-a povestit că în noaptea de Paște, la ea pe palier niciun locatar din cele zece garsoniere n-a deschis ușa să primească lumina adusă de la biserica ortodoxă. Toți au stat cu ușile închise. Doar sora a ieșit și le-a spus că ea Îl are pe Isus, Lumina lumii. Dar a fost extrem de mirată văzând dezinteresul total față de minima religiozitate care mai era.

Guvernatoarea din Las Vegas vrea să redeschidă cât mai repede orașul și în special cazinourile. Las Vegas este numit "orașul păcatului".

Ieri îmi spunea cineva că maneliștii din România au scos deja melodii în care fac mișto de coronavirus, că ei au fost mai tari decât el.

Eu n-am mai intrat de mult pe Facebook. Am un cont, dar îl folosesc doar pentru comunicarea pe Messenger. Un frate care a scăpat recent de ispita de a sta cu orele pe Facebook, mi-a spus că e jale ce este pe acolo. El nu putea să citească biblia, pentru că era mereu ispitit să se mai uite pe postări.

Știind că sunt și alți frați și prieteni care folosesc platforma aceasta, am zis să dau și eu o raită, să văd despre ce e vorba.

Pe prima pagina, cei de la Facebook (accesat de o mulțime de oameni și de copiii noștri) au pus un buton, nu știu cum s-o fi numind, unde, dacă apeși, apar cele mai noi postări din toate domeniile, un fel de "ultimele știri Facebook", un amestec cu de toate.

Acolo apar de la postări cu ordonanțele lui Marcel Vela, până la secvențe din "Românii au talent", plus o mulțime de emisiuni de umor golănesc, și tot ce nu-ți vine să crezi.

Frați și surori, nu pot să spun decât atât: este "IADUL PE PĂMÂNT".

O singură imagine vreau să vă dau. Printre postările acestea, la o emisiune de umor unde se vorbea așa cum spunea apostolul Pavel să nu vorbim, și anume porcos, prostii pe față, în public erau bătrâni de 70-80 de ani. Și oamenii aceștia bătrâni, pentru care veșnicia este aproape,  râdeau de-i dureau fălcile la auzul tuturor acelor mizerii. La o emisiune de largă audiență la TV, și în prezența copiilor și tinerilor.

Iertați-mă pentru detaliile acestea, dar, repet, acestea sunt la îndemâna tuturor, sunt o ispită pentru mulți frați, și pentru mulți din copiii noștri.

Dacă Eva a fost ispitită de mărul din fața ei, vă dați seama ce ispită este pentru carnea omului să urmărească toată această revărsare de mizerie.

Frați și surori, vă chinuiți și voi sufletul la vederea a tot ce se întâmplă, ca neprihănitul lot?

(căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite) (2 Pet. 2:8)

Știm că suntem din Dumnezeu și că toată lumea zace în cel rău. (1 Ioan 5:19)
-----------
Nu știu ce să vă spun în dimineața asta, decât că Îl rog pe Dumnezeu să ne dea lacrimi de durere față de nerecunoștința locuitorilor planetei față de Creatorul și Mântuitorul nostru.

Doamne, ai milă!

Rugăciunea - O problemă de securitate națională a Bisericii

Dragi frați și surori, azi noapte n-am putut dormi până spre dimineață. Vă rog, luați bine aminte la descoperirea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, citind Daniel 6.

Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. (Daniel 6:7)
---------------------------------------------------------------------------------------------
Aud din diverse părți că unele biserici din țară au întrerupt chiar și rugăciunile pe grupe, unde se adunau 10-15 frați și surori. Inima mea este îndurerată de vestea aceasta.

Azi noapte – citind Daniel 6 – unde împăratul Darius a dat o aspră poruncă ca rugăciunea să fie întreruptă timp de 30 zile... Dumnezeu mi-a arătat că rugăciunea este o problemă de siguranță națională a bisericii, la fel cum sistemul național energetic este o problemă de siguranță națională a unei țări. Dacă sistemul național de energie cade, toată economia este paralizată. Dacă rugăciunea se întrerupe sau slăbește, biserica este paralizată.

De asemenea, făcând comparația cu războiul fizic, imaginați-vă ce ar însemna ca o armată aflată pe front să înceteze lupta și să pună armele jos 30 zile? Ar fi nimicită în scurt timp.

Frați și surori, la fel ca și în Daniel 6, miza problemei este mult mai mare decât invidia unor dregători care voiau să-l „sape” pe Daniel. Acolo problema principală nu era invidia, iar aici problema principală nu este coronavirusul. Problema principală este lupta Satanei de a întrerupe lucrarea indispensabilă care este PUTEREA RUGĂCIUNII.