Privilegiul de a primi din plinătatea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu

Și Cuvântul S-a făcut trup,
și a locuit printre noi...
Și noi am privit slava Lui...
Și noi toți am primit din plinătatea Lui...”
(Ioan 1: 14-16)

Cuvântul (Domnul Isus Hristos) S-a făcut trup, și a locuit printre noi... și cei care au stat cât mai mult cu El, în preajma Lui, au primit cel mai mult din plinătatea Lui. Nu este nevoie de multă teologie ca să stai singur cu Isus în cămăruța ta. Cei care au renunțat la plăcerile lumii acesteia cel mai mult, și au petrecut tot mai mult timp în singurătate cu Isus, au primit cel mai mult din plinătatea Lui. Cei care au renunțat la TV, la Facebook, la Mall, la navigarea aiurea pe internet (chiar pe situri creștine)... au primit cel mai mult din plinătatea Lui.

Cu cât renunți mai mult la lume și la lucrurile ei (care toate sunt trecătoare), cu atât poți sta mai mult cu El și poți primi mai mult din plinătatea Lui.

Să ne imaginăm un tânăr fizician având șansa de a petrece câțiva ani în preajma lui Einstein, cel mai mare fizician al tuturor timpurilor. Pur și simplu nu s-ar dezlipi de el și i-ar sorbi fiecare cuvânt.

Dar noi? Să vină pe Pământ Unul care este în sânul Tatălui, Unul venit din cea mai adâncă intimitate cu Tatăl, Unul care este „oglindirea slavei lui Dumnezeu” și „întipărirea exactă a Ființei Lui” (Evrei 1:3), Unul care ni-L poate face cunoscut pe Tatăl... și noi să nu dăm năvală în cămăruța noastră, în Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciune, ca să primim din plinătatea Lui har după har.

Să iubești mersul la Mall, sau vizionarea unui film (chiar creștin), sau jocurile pe calculator, sau derularea la nesfârșit a postărilor de pe Fabook, mai degrabă decât să te bucuri de posibilitatea de a sta în părtășie cu Fiul lui Dumnezeu și a primi din plinătatea Lui har după har. Asta nu poate fi decât o mare orbire a lui Satan pentru vremurile acestea, despre care nu pot să cred altceva decât că legiuni de demoni au orbit mintea a milioane de creștini, ca să ne pierdem vremea cu lucrurile lumii și să pierdem șansa de a fi tot mai asemenea chipului lui Dumnezeu.

Ne mulțumim că suntem creștini și membri ai unei biserici, și alergăm după ale noastre.

Acum înțeleg mai bine ce spunea apostolul Pavel, pentru care A-L CUNOAȘTE PE DOMNUL ISUS MAI MULT ȘI MAI MULT ERA CEL MAI MARE PRIVILEGIU POSIBIL PE ACEST PĂMÂNT:

• Lucrurile care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos...
• Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu.
• Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos...
• Și să-L cunosc pe El... (Filipeni 3:8-10)

Dumnezeu a venit pe Pământ să-i dea omului din plinătatea Lui (se împlinește din nou dorința inițială „să facem om după chipul și asemănarea Noastră”), iar omul are altceva mai bun de făcut decât să primească din plinătatea Lui har după har.

Ne mai mirăm de ce suntem nemulțumiți, mânioși, irascibili, impulsivi, puși pe ceartă, invidioși, bârfitori...? Să nu ne mai mirăm, frați și surori... Pentru că mergem pe urmele Martei și nu pe urmele Mariei... Pentru că umblăm încoace și încolo, într-o agitație continuă... în timp ce, în singurătate în cămăruță, Domnul Isus ne așteaptă să ne dea pacea Lui și să ne dea din plinătatea Lui.

Doamne, tu vezi cât de agitat este poporul Tău în aceste zile. Tu vezi că nu avem liniște, și alergăm când într-o parte, când în alta: când pe Facebook, când pe situri cu filme creștine, când la Mall, și cel mai puțin alergăm să fim singuri cu Tine în cămăruță. Duhul veacului acesta ne-a prins și pe noi în plasa lui...

Izbăvește-ne Tu, Doamne, și adu-ne pe fiecare înapoi la picioarele Tale, să Te privim și să primim din plinătatea Ta, har după har.

Doamne, izbăvește-ne de duhul veacului acestuia! Te rugăm!

ÎMI CER IERTARE

În luna mai 2015, am trimis un email mai multor frați și surori și l-am postat și public pe internet, exprimându-mi dezacordul cu unele din practicile bisericilor evanghelice. La 3 ani de la acel email, Dumnezeu mi-a arătat unele lucruri în care am greșit, și pentru aceasta este nevoie să-mi cer azi iertare.

Așa cum spune Eclesiastul, „aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:5). Dacă n-am fost înțelept și am aruncat cu pietre în toate direcțiile, acum trebuie să mă duc să le strâng, ceea ce este mai greu.

Dacă nu ați primit acel email din luna mai 2015, puteți să nu citiți mai departe.

Domnul mi-a arătat trei motive pentru care mi-am cerut deja iertare celor doi păstori, fratele Ovi și fratele Mihai. Și, de asemenea, unele din aceste motive sunt valabile și pentru restul fraților și surorilor care au citit acel email.

1. DUMNEZEU MI-A ARĂTAT CĂ AM ADUS TULBURARE ÎN POPORUL DOMNULUI

Chiar dacă nu sunt de acord cu unele practici ale bisericilor de azi, n-ar fi trebuit să fac public numele celor doi frați păstori, în felul în care am făcut-o. Emailul pe care l-am scris ar fi trebuit să îl trimit celor în cauză, eventual comitetului bisericii sau conducătorului Uniunii Penticostale și al Uniunii baptiste, dacă chiar ajungeam la concluzia că lucrurile sunt într-adevăr grave din punctul meu de vedere. Dar așa am produs o tulburare printre credincioși și în familiile celor doi păstori, ceea ce n-a fost deloc bine. Îmi pare rău și-mi cer iertare, atât lor, cât și comitetelor celor două biserici, întregii biserici și soțiilor și copiilor celor doi păstori.

2. DUMNEZEU MI-A ARĂTAT CĂ JUDECATA A FOST PREA ASPRĂ

Domnul mi-a adus aminte versetul: „căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.” (Iacov 2:13)

Și am înțeles că am uitat toată povara slujirii de păstor și tot binele pe care mi l-au făcut cei doi păstori mie și familiei mele, și i-am judecat fără milă. Și pentru acest lucru mă pocăiesc și îmi pare rău.

3. DUMNEZEU MI-A ARĂTAT CĂ AM CĂZUT ȘI ÎN PĂCATUL VORBIRII DE RĂU

Recent Domnul mi-a adus înaintea ochilor versetul „Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.” (Psalmii 50:19-20)

Uneori am căzut și în acest păcat, și-mi pare rău.

Toate acestea se datorează lipsei de înțelepciune. Chiar dacă mi-aș găsi niște circumstanțe atenuante, cum ar fi râvna pentru o biserică sfântă, curată și după modelul Noului Testament, asta nu scuză cu nimic ceea ce am făcut din lipsă de înțelepciune. Am căzut și eu în păcatul iudeilor din Romani 10, despre care Pavel spunea că aveau râvnă pentru Dumnezeu, dar nu aveau pricepere.

Pentru toate acestea vă rog pe toți să mă iertați.

Dan Ghimbășanu

VINE DOMNUL! TU ȘTII? TU EȘTI TREAZ?

Dragi frați și surori, este extraordinar ce vremuri trăim. Prorociile cu privire la Israel, la venirea Domnului Isus și răpirea Bisericii se împlinesc sub ochii întregii omeniri, dar cei mai mulți au alte preocupări. Exact ca la Potop și la Sodoma și Gomora.

AUREL GHEORGHE - SEMNELE VREMURILOR (mai 2018)

În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. (Matei 24:38)

Întrebarea este: TU ȘTII? TU EȘTI TREAZ? Sau ne-am rezervat deja bilete la vară pe litoralul însorit al mării negre, sau chiar pe plajele internaționale?

Cât de actuală este acum întrebarea prorocului Elisei, către ucenicul lui, Ghehazi: "Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe?" (2 Împ 5:26)

Elisei lucra pentru zidirea Împărăției lui Dumnezeu, contribuind la mântuirea unuia ca Naaman sirianul, iar Ghehazi se îngrijea cum să mai facă un gheșeft (afacere) să-și mai sporească veniturile.

TREZIȚI-VĂ CREȘTINI!

(ascultați cu atenție mesajul fratelui Aurel, care nu este decât realitatea a ceea ce se întâmplă nu într-un colț al Pământului, ci chiar în buricul Pământului – așa cum apare pe atlasul geografic Israelul.)

AUREL GHEORGHE - SEMNELE VREMURILOR (mai 2018)

Vă aduc o veste bună tare de tot !!!

Dar îngerul le-a zis: "Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul." (Luca 2:10-11)

Ahimaaţ a strigat, şi a zis împăratului: „Este bine de tot!" (2 Samuel 18:28)

Dan Ghimbășanu - Vă aduc o veste bună tare de tot !!! - predică audio

Creștinii plictisiți și frumusețea Domnului

Cu durere aud parcă tot mai des de creștini care se plâng că se plictisesc. Oricâte preocupări ar încerca, tot degeaba. Mai butonează telefonul mobil (cel mai adesea), mai trec în revistă canalele TV, mai derulează mesajele primite pe Facebook sau canalele de știri... Dar... tot plictiseală.

Un lucru cer de la Domnul ȘI-L DORESC FIERBINTE: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.(Psalm 27:4)

---------------------------------------

Pe de altă parte, am constatat cu uimire că cei care joacă jocuri pe calculator sau pe telefonul mobil (din păcate sunt și creștini printre aceștia), nu se plictisesc niciodată. Unora nu le ajung nici nopțile, la câtă pasiune au pentru așa ceva.

Știm că cele mai multe jocuri sunt organizate pe nivele. Luăm ca exemplu, un joc cu bătaie. La primul nivel te confrunți cu un ageamiu, pe care îl bați relativ repede, și treci la următorul nivel. La nivelul 2 dai de unul mai răsărit puțin, dar nici cu ăsta nu ai mari probleme. Și, din nivel în nivel, la nivelul 100 să zicem, ajungi la alde Casius Clay sau George Foreman, niște profesioniști. Mai departe începi să te lupți cu uriași sau monștri. Fiecare nou nivel de complexitate aduce o nouă pasiune de a-l cuceri și pe acesta.

Am cercetat să văd care sunt jocurile cu cele mai multe nivele. Unii vorbeau de un joc cu 300 de nivele, și li se păreau multe. Dar apoi altul spunea că există un joc cu 2 mild de nivele, așa că se pot juca la el părinții, copiii, nepoții și strănepoții, până la a nu știu câta generație. Și, în fine, un englez vorbea de un joc care "never ends" (nu se sfârșește niciodată).

Adunarea ori are Slava lui Dumnezeu, ori nu are nimic (Ezechiel 1)

Domnul mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua, şi noaptea. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopţii. (Exodul 13:21-22)

Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el. Am mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită, ca nişte foc, înăuntrul căruia era omul acesta şi care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus şi de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc şi, de jur împrejur, era înconjurat cu o lumină strălucitoare. Ca înfăţişarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia care vorbea. (Ezechiel 1:26-28)

Dan Ghimbășanu - Adunarea ori are Slava lui Dumnezeu, ori nu are nimic (Ezechiel 1) - predică audio