Nu mai poți merge nicăieri

¹ Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El ... ³ Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării... (2 Tes. 2:1,3)


²² Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. (Mat. 10:22)


²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus și să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:28)
--------------------------------
Un frate a ajuns la magazinul Dedeman pentru a cumpăra ceva. Era împreună cu soția și nepoțelul de trei anișori. La intrare însă, a constatat ceea ce probabil deja știa din presă, că nu poate intra fără „pașaportul verde”, iar el nu era vaccinat. Un consultant al magazinului i-a spus că îl poate servi, dar trebuie să aștepte afară până cineva îi va prelua comanda.

Pe când aștepta afară în frig, nepoțelul s-a uitat prin ferestrele magazinului și fratele s-a simțit tras de mânecă: „Bunicule, ia uită-te ce luminițe frumoase în magazin!” Fratele a privit și el prin geam și a văzut într-adevăr o atmosferă feerică înăuntru. Magazinul era decorat deja pentru „sărbătorile” de iarnă cu sute de beculețe și ghirlande. A văzut totodată și raionul de la intrare unde se serveau: mâncare caldă, sucuri, cafea, etc. Și o mulțime de oameni erau acolo înăuntru.

Și tot privind el la luminițe, la raionul cu mâncare, și gândindu-se la căldura dinăuntru (în timp ce el stătea în frigul de afară) un gând i s-a strecurat în minte: „Ce bine era să fiu și eu înăuntru. Stăteam frumos la căldurică, beam o cafea, mâncam ceva, copilașul se juca și el bucurându-se de căldură și de luminițe... așa stau ca prostul afară în frig.”

Apoi, trezindu-se din „vedenia” aceasta, mintea i s-a dus mai departe: „Nu mai este mult și vine vremea când copiii lui Dumnezeu vor sta și se vor uita pe la geamuri, nemaiputând să intre nicăieri din pricină că nu vor fi primit semnul fiarei.” Și atunci un gând de la cel rău se va strecura în mintea multora: „De ce ești prost? Du-te până colo, înseamnă-te cu semnul și te poți bucura de toate acestea.” Dea Domnul ca în ziua aceea să putem întoarce capul și să putem rosti: „Înapoia mea, Satano!” Dar pentru ca atunci să avem această putere, trebuie să ne pregătim de azi.

Astăzi, când nu mai poți merge în mall, în magazinele mari de electrocasnice, și nu mai poți nici măcar să bei o cafea sau să mănânci o pizza sau o prăjitură pe o terasă dacă nu ești vaccinat, poate ne trece și nouă prin minte gândul: „Nu mai poți merge nicăieri!”. Și o undă de tristețe, cu gândul la vremurile trecute, poate veni peste noi.

Dar, dragi frați și surori, este un har faptul că Dumnezeu ne arată dinainte ce se va întâmpla și că ne putem pregăti pentru vremea aceea. Lumea nu crede și nu știe ce se întâmplă, dar copiii lui Dumnezeu știu că vaccinul este doar o „avanpremieră” a semnului fiarei. Deocamdată, așa cum am mai spus, vaccinul este doar o prefigurare a ceea ce va urma, dar încă de pe acum trebuie să ne cercetăm inima și să ne punem întrebarea: „Cât de mult ne afectează pe noi faptul că nu mai putem merge la mall, la sală, la patinoar sau în multe alte locuri?”

Trebuie să recunoaștem că uităm deseori că Domnul va veni în curând. Dar Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne restrânge încetul cu încetul zonele de acces, pentru ca să ne retragem mai des în odăiță (în singurătate cu Domnul) și în părtășiile frățești, ca la venirea Lui să ne găsească veghind.

Trebuie doar să avem ochi să vedem. Furați uneori de val ca și restul oamenilor, noi gândim că președinții țărilor și oamenii din fruntea guvernelor sunt cei care ne chinuie pe noi și nu ne lasă liberi să facem ce dorim... dar, frați și surori, să înțelegem că este mâna lui Dumnezeu. El știe ce urmează în istorie. El știe că urmează lepădarea de credință și venirea Antihristului. El știe ce este bine pentru copiii Săi, și anume că este aproape vremea, și că ei trebuie să învețe să vegheze în așteptarea venirii Domnului Isus și a răpirii lor la cer. El nu doar că ne spune în Scriptură să veghem, dar ne și conduce să învățăm lucrul acesta practic.

⁷ Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar și vegheaţi în vederea rugăciunii. (1 Pet. 4:7)

Dragi frați și surori, toată pandemia aceasta nu este mâna diavolului și cu atât mai puțin este mâna masonilor, ocultei sau a celor care conduc lumea pe față sau în ascuns. Este mâna lui Dumnezeu, și printre mai multe scopuri ale Lui, unul este acela de a-i pregăti pe copiii Lui pentru răpire.

Aceia dintre copiii lui Dumnezeu care sunt sinceri în inima lor, vor recunoaște că lumea aceasta ne-a cam furat inima la mulți în ultima vreme, de când cu prosperitatea materială și cu multitudinea de posibilități de petrecere a timpului liber. Chiar dacă multe din acestea nu sunt neapărat păcate în sine, ele ne-au depărtat inima de Domnul și ne-au redus timpul de părtășie în Cuvânt și rugăciune cu El. Și nu știu câți dintre noi mai pot spune că inima lor este întreagă a Domnului.

Dar Dumnezeu își arată încă o dată bunătatea față de noi, conducându-ne cu mână blândă dar fermă spre odăiță și spre adunările fraților, unde să așteptăm cu credință, în sfințenie și dragoste, venirea Lui. Numai să credem lucrul acesta, și să nu ne întristăm inimile degeaba, și să nu ne apucăm să ieșim în stradă pentru dărâmarea guvernului, căci este mâna Domnului.

Este mâna Domnului, copiii Domnului. Ridicați-vă capetele, căci izbăvirea voastră se apropie. Cine are ochi de văzut, să vadă... și cine are urechi de auzit, să audă! Cred din toată inima că Dumnezeu lucrează în felul acesta cu copiii Lui, cu cei care au crezut în jertfa Domnului Isus Hristos.

¹⁰ Ei vor urma pe Domnul ca pe un leu care va răcni, căci El Însuși va răcni, și copiii vor alerga tremurând de la apus. (Osea 11:10)

³⁵ Chiar și din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi și albiţi până la vremea sfârșitului, căci sfârșitul nu va fi decât la vremea hotărâtă. (Dan. 11:35)

Dragi frați și surori, pot urma restricții și mai mari: poate ni se va tăia internetul, poate nu vom mai avea acces la benzinării pentru a alimenta cu combustibil, poate se va încerca constrângerea noastră blocându-ne cartelele de telefon. Deocamdată s-ar putea să o rezolvăm cumva, fie prin teste COVID rapide, fie prin teste de ANTICORPI, fie chiar prin VACCIN, pe care unii frați deja l-au făcut (fie că au crezut în eficacitatea lor, fie că au fost constrânși la servici).

Dar să privim lucrul acesta în perspectiva semnului fiarei, care, conform Bibliei, este o realitate în viitorul nu știm cât de apropiat sau de îndepărtat. A ne vaccina pentru că suntem constrânși la locul de muncă poate fi de înțeles acum, dacă am căutat voia Domnului și Domnul nu ne-a vorbit ceva împotrivă sau nu ne-a oprit într-un mod evident. Dar să înțelegem că nu va mai fi de înțeles atunci când ni se va cere să ne închinăm antihristului (ca și cum ar fi el Mesia, Hristosul) și să primim semnul lui pe frunte sau pe mână.

Dar atenție... dacă acum ne vaccinăm pentru că nu mai putem merge la mall sau la sală, sau pentru că nu mai putem merge în vacanțe la hotel, sau pentru că nu mai putem vizita „lumea”, sau pentru că nu mai putem și noi sta pe o terasă la restaurant, atunci motivația noastră este periculoasă. Ne obișnuim să cedăm datorită faptului că nu ne mai putem satisface dorințele trupului. Și ce vom face atunci când va veni antihristul cu o mulțime de restricții?

Să învățăm să renunțăm de pe acum la tot felul de lucruri la care azi începem să nu mai avem acces, pentru ca atunci când ni se va cere să renunțăm la lucruri mai mari (cum ar fi mașina, casa, libertatea sau chiar viața noastră) să nu ne mai fie greu.

Să mulțumim deci lui Dumnezeu pentru că vedem mâna Lui la lucru în favoarea copiilor Lui. Să nu ne împotrivim Duhului Sfânt și lucrării Lui. Dacă vedem – și cred că vedem cu toții – că lucrarea Duhului Sfânt în vremea aceasta este să ne dezlipească inima de lucrurile lumii (chiar și de cele aparent inofensive) și de tot ceea ce este pământesc... și dacă vedem că lucrarea Duhului Sfânt în aceste zile este să ne apropie iar de Dumnezeu, să ne apropie iar de odăiță și de locurile de rugăciune și să ne pregătească pentru cer... atunci să dăm curs acestei călăuziri a lui Dumnezeu. Dea Domnul să nu ne codim ca Lot înainte de a fi scos din Sodoma și să nu aruncăm nicio privire înapoi ca nevasta lui Lot, regretând că nu mai putem merge nu știu prin ce locuri care vor arde în final și se vor preface în scrum. Să privim spre ceruri, acolo de unde Domnul Isus va reveni în același fel cum l-au văzut ucenicii plecând la cer. El s-a dus să ne pregătească un loc de fericire veșnică, în prezența lui Dumnezeu, și va reveni să ne ia. Lucrurile de pe pământ sunt pur și simplu, așa cum spunea apostolul Pavel, un gunoi.

Dragi frați și surori, dea Domnul să nu plângem ca evreii după oalele cu carne (raioanele KFC din mall-uri), ci să căutăm iarăși pe Domnul în cămăruța noastră, să-L căutăm locurile de rugăciune și să redescoperim părtășia cu frații în Cuvânt și rugăciune și în așteptarea venirii Domnului. Să nu privim cu jind la ferestrele Mall-urilor, nici la terasele pline de clienți, ci să privim la cer.

Deschideți-vă casele și chemați pe frați la părtășie în Cuvânt și rugăciune. Domnul să ne ajute! Domnul nostru vine! Maranata!
----------------------------
Doamne, ești atât de bun cu noi. Mă bucur și îți mulțumesc, nu doar pentru că ne înveți prin Scriptură adevărurile Tale, dar și pentru faptul că ne conduci cu mâna Ta blândă dar fermă spre locașul sfințeniei Tale.

¹¹ Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă Și făcător de minuni?
…
¹³ Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit Și ai izbăvit pe poporul acesta, Iar prin puterea Ta îl îndrepţi Spre locașul sfinţeniei Tale.
…
¹⁷ Tu îi vei aduce și-i vei așeza pe muntele moștenirii Tale, În locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaș, Doamne, La Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne! (Exod 15:11,13,17)


Fiți binecuvântați!

Naomi Balk - Căutând Fața Domnului

Atât de des, în cercurile creștine, este ușor să lăsăm distragerile și nevoile să-L scoată pe Hristos din atenția noastră și de la locul Său de drept pe tronul inimilor noastre. Am fost meniți să-L cunoaștem pe Hristos și să ne bucurăm de o relație frumoasă cu El, așa că haideți să-L căutăm pe Dumnezeu, așa cum spune Evrei 12:1: „[Lăsând] deoparte orice povară și păcatul care se lipește atât de strâns...” Nu subminați relația voastră cu Creator vostru printr-o stare de mulțumire de sine.

Cei mai buni dintre noi au pierdut ceva de neînlocuit sau valoros, cum ar fi cheile mașinii sau portofelul. Graba de a le găsi poate deveni consumatoare, deoarece chiar și un preț ridicat sau un inconvenient merită pentru a le recupera. La sfârșitul zilei, nu trebuie să neglijăm lucrurile valoroase ale vieții. Isus a împărtășit o poveste în Matei 13:44-46 despre un bărbat care a vândut tot ce avea pentru a cumpăra un teren pentru că pe acel teren era îngropată o comoară. Gândește-te la întrebarea: suntem dispuși să renunțăm la ceea ce avem doar pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu? 

Aruncând o privire mai profundă asupra Vechiului Testament, cuvântul „a căuta” este adesea asociat cu căutarea prezenței lui Dumnezeu sau căutarea feței Lui. În Ieremia 29:13, Dumnezeu spune: „Mă vei căuta și Mă vei găsi, când Mă vei căuta din toată inima ta”. Ebraica folosește două cuvinte diferite pentru „căutare”. Primul „vei căuta” înseamnă: a căuta, a cere, a dori, a cere exact. Al doilea înseamnă „a recurge la sau a căuta”. Dumnezeu promite prezența Sa (Evrei 13:5), totuși noi trebuie să-L căutăm din toată inima – clipă de clipă – pentru că El este vrednic.

În perspectiva eternității, scufundarea tot mai profundă în adâncimile cunoașterii lui Dumnezeu este cel mai veșnic și mai semnificativ lucru pe care îl putem face pe pământ. Omenirea a fost creată pentru a-L cunoaște și a se bucura de El. Nu am putea niciodată să-l înțelegem pe deplin pe Dumnezeul atotștiutor, totuși apostolul Pavel celebrează ceea ce Dumnezeu a revelat despre Sine în Evanghelie. Romani 11:33 spune:

„O, adâncimea bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de insondabile sunt căile Lui!”

În plus față de complexitatea Sa, Dumnezeu S-a revelat pe Sine făcând Cuvântul să devină trup (Ioan 1:1,14) și El ne invită să creștem în relație și în sfințenie. Iacov 4:8 spune: „Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!” Deși cuvintele „apropiați-vă” sună pasiv, nu sunt!

Urmașii lui Hristos sunt într-o călătorie de transformare și creștere spirituală. Aceasta implică adesea discipline spirituale, timp în Cuvânt, părtășie cu credincioșii și retrageri spirituale. În tot zgomotul vieții, fii încurajat să-L cauți pe Dumnezeu și roagă-L să-ți arate mai mult cine este El. Una dintre cele mai bune căi este să vă reangajați și să vă predați inima lui Hristos și să-L invitați în fiecare moment.

Shane Idleman - Ce înseamnă să-L cauți cu adevărat pe Dumnezeu?

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara. (2 Cronici 7:14) Chemarea lui Dumnezeu nu este către Hollywood, Washington sau mass-media, ci către noi. Dacă „poporul Meu” se întoarce la Mine, voi vindeca și voi restaura. Să aruncăm o privire mai atentă la a treia poruncă: 

Cum Îl putem căuta pe Dumnezeu astăzi?

Avem o formă de creștinism la „microunde”. Timpul de slujbă este redus la puțin peste o oră, rugăciunea este doar o privire aruncată pe deasupra și închinarea este concepută pentru a distra masele. „Oamenii se plictisesc”, spun ei, „deci serviciile noastre trebuie să fie mai atrăgătoare”.

Biserica este plictisitoare pentru că puterea lui Dumnezeu a dispărut din multe congregații... lipsește dorința de a-L urmări pe El atât de la amvon, cât și din strană. Ca și Samson, ei „nu știu că Duhul Domnului a plecat” (vezi Judecători 16:20). Dar există speranță dacă Îl căutăm din nou pe Dumnezeu.

A căuta în acest context înseamnă a „găsi ceea ce lipsește”. Cuvântul ebraic pentru căutare, baqash, are un înțeles foarte puternic. Imaginați-vă că vă pierdeți copilul într-un mall aglomerat. Toată inima ta ar fi angajată (în căutarea lui). Cum ți-ai petrece timpul? Unde s-ar concentra energia ta? Acum, faceți o paralelă din aceasta cu căutarea lui Dumnezeu.

Am spus adesea că una dintre cele mai dificile provocări asociate cu păstorirea nu este pregătirea predicilor, conducerea unei biserici sau solicitantele întâlniri de consiliere; este aceea de a fi martor (de a asista) la rezultatele tragice ale deshidratării (uscăciunii) spirituale ‒ a privi cum oamenii mor spiritual cu apa vie la doar câțiva pași de ei. Din păcate, suntem prea ocupați și prea absorbiți de noi înșine pentru a-L căuta cu adevărat cu toată puterea noastră.

În cultura actuală, există nenumărate atracții (seducții, ademeniri, momeli) care ne îndepărtează de a-L căuta cu adevărat pe Dumnezeu. Convingerea mea fermă este că, după mântuire, căutarea lui Dumnezeu este cel mai important aspect al vieții creștine... să-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu: „Mă vei căuta și mă vei găsi când Mă vei căuta din toată inima ta” (Ieremia 29:13). Foarte puțini dintre noi au experimentat vreodată această relație strânsă cu Dumnezeu, deoarece implică lucruri precum smerenia, moartea sinelui, rugăciunea vibrantă și închinarea din inimă. Acest lucru nu este menit să descurajeze, ci să condamne. Convingerea este un dar minunat de la Dumnezeu folosit pentru a întoarce inima către El.

Să fim sinceri: câți pot spune cu adevărat ca Ieremia: „Cuvântul Lui este în inima mea ca un foc, un foc închis în oasele mele. Aș vrea să-l opresc dar nu pot” (Ieremia 20:9)? Câți au experimentat cu adevărat cuvintele lui Isus din Ioan 7:38: „Oricine crede în Mine, după cum spune Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie?” Câți se pot raporta cu adevărat la „vremurile de înviorare” din Fapte 3:19? Câți înțeleg cu adevărat cuvintele lui Ioan Botezătorul când a strigat: „După mine va veni unul care este mai puternic decât mine, ale cărui sandale nu sunt în stare să le port. El vă va boteza cu Spirit Sfânt și cu foc” (Matei 3:11)? Mulți au cunoștințe în cap, dar nu au experimentat niciodată cu adevărat prezența lui Dumnezeu.

Majoritatea nu Îl caută niciodată pe Dumnezeu din cauza păcatului continuu și nemărturisit. A fi ispitit nu este păcat – a te preda lui este. Ispita este, de asemenea, o oportunitate de a face ceea ce este corect, întorcându-te de la ea. 1 Corinteni 10:13 afirmă: „Nicio ispită nu v-a cuprins decât cea care este comună omului; dar credincios este Dumnezeu, care nu vă va lăsa să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va face și calea de scăpare, ca să o puteți îndura.” 

Această „cale de scăpare” este în cele din urmă cea care înclină cântarul spre căutarea lui Dumnezeu. Când fugim de ispite, ne întoarcem de la păcat și Îl căutăm pe Dumnezeu, rezultatul este umplerea Duhului. Ușa ispitei se leagănă în ambele sensuri – poți intra sau ieși. Dacă alegem să intrăm, odată aflați înăuntru, este posibil să nu mai vedem din nou atât de clar semnul de ieșire.

Voi încheia cu o corespondență pe care am primit-o de la un om înainte ca acesta să-L caute pe Dumnezeu din toată inima lui: „Devenisem cineva ce nu credeam că voi deveni vreodată. Eram în întuneric total... dormeam în haine cât de mult puteam. Am început să-mi doresc să mor. Durerea emoțională a fost insuportabilă.” Dar iată corespondența lui după ce L-a căutat cu pasiune pe Dumnezeu și și-a predat viața Lui. „Îmi doresc doar ca toată lumea să simtă dragostea pe care am trăit-o. Sunt capabil să-i iert pe alții și să-i iubesc cu adevărat. Simt că m-am renăscut... pacea care poate întrece orice pricepere a fost găsită acum.”

Cât timp vei mai aștepta? Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, urmează-L (cf.1 Regi 18:21).

Danielle Bernock - Ce înseamnă să cauți Fața lui Dumnezeu?

Dumnezeu vrea ca noi să-i căutăm chipul pentru că vrea să fie cunoscut de noi. Fiecare om are dorința de a fi cunoscut și iubit. Dumnezeu are și el această dorință și îi binecuvântează din belșug pe cei care îi caută chipul.

Biblia ne spune mereu să-L căutăm pe Dumnezeu. Câteva versete vorbesc despre căutarea feței lui Dumnezeu. Ce înseamnă să-L cauți pe Dumnezeu? De ce trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu? Și care este semnificația căutării feței lui Dumnezeu?

De ce să-L caut pe Dumnezeu?

În afară de faptul că trebuie să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, de ce trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu? De ce ne spune să-l căutăm? Se ascunde? Nu, Dumnezeu nu se ascunde. Motivul pentru care Dumnezeu ne spune să-l căutăm este pentru că vrea să fie găsit.

Dar dacă de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, îl vei găsi dacă îl vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău.(Deuteronom 4:29).

„Îi iubesc pe cei care mă iubesc, iar cei care mă caută mă găsesc” (Proverbe 8:17).

„Mă vei căuta și mă vei găsi când mă vei căuta din toată inima ta”(Ieremia 29:13).

„Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide ușa”  (Matei 7:7).

„Dumnezeul care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și pământului... a făcut acestea pentru ca ei să-L caute și să se silească să-l găsească, deși nu este departe de niciunul dintre noi.(Faptele Apostolilor 17:24,27).

Trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu pentru că suntem înconjurați de atâtea distrageri (sunt atâtea lucruri care ne distrag atenția).

Ce înseamnă „a căuta”?

Cuvântul „căută” în ebraică în Strong’s Concordance înseamnă „a căuta prin orice metodă”. În greacă, înseamnă „a căuta să găsești”. Deși Strong's oferă mai multe semnificații și mai multe detalii, sensul de bază al cuvântului „a căuta” susține dorința lui Dumnezeu de a fi găsit.

A căuta ceva înseamnă a tânji după el. Cel care caută este tenace. Îl căutăm pe Dumnezeu prin rugăciune.

Ce căutăm?

Mergem la Dumnezeu în rugăciune pentru multe lucruri, provizii, vindecare, mângâiere, înțelepciune etc. și nu este nimic rău în asta. Avem nevoi și Dumnezeu dorește să ne ajute.

„De aceea, nu vă îngrijorați, zicând: „Ce vom mânca?” sau 'Ce să bem?' sau „Ce ne vom îmbrăca?” Căci după toate aceste lucruri neamurile le caută. Căci Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate aceste lucruri. Dar căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor adăuga” (Matei 6:31-33).

Luca 12:32 detaliază dorința lui Dumnezeu de a ne asigura: „Nu vă temeți, turmă mică, căci Tatălui vostru a vrut să vă dea Împărăția”.

Căutarea acestor tipuri de lucruri poate fi numită căutarea „mâinii lui Dumnezeu”. Este căutarea a ce poate el să facă pentru noi sau să ne dea. După cum am spus, nu este nimic în neregulă cu asta, dar există o relație mai profundă pe care Dumnezeu dorește să o aibă cu noi. Aceasta se găsește prin căutarea „feței lui Dumnezeu”.

De ce Fața Lui?

Versetele biblice pentru căutarea „feței” lui Dumnezeu se găsesc toate în Vechiul Testament. Cuvântul ebraic folosit pentru față înseamnă „față, partea care se întoarce”. Vine de la rădăcina care înseamnă „a se întoarce, a înfrunta, a arăta și a privi”. Aceasta implică a fi față în față cu Dumnezeu, care este un loc de intimitate profundă. 

Priviți cum aceste două versete sunt traduse diferit și luminează relația. Unul folosește cuvântul față, în timp ce altul nu.

Privește la DOMNUL și la puterea Lui; caută-i mereu chipul (Psalmul 105:4).

Căutați pe Domnul și puterea Lui; caută-i mereu prezența! (Psalmul 105:4, ESV).

Inima mea a spus: „Caută fața Lui”. Fața Ta, DOAMNE, o voi căuta. (Psalmul 27:8).

Inima mea te-a auzit spunând: „Vino și vorbește cu mine”. Și inima mea răspunde: „Doamne, vin!”(Psalmul 27:8, NLT). 

Dumnezeu vrea ca noi să-i căutăm chipul pentru că vrea să fie cunoscut de noi. Putem învăța multe despre Dumnezeu fără să-l cunoaștem îndeaproape.

Fiecare om are dorința de a fi cunoscut și iubit. Dumnezeu are și el această dorință și îi binecuvântează din belșug pe cei care îi caută chipul. 

Ei vor primi binecuvântare de la Domnul și justificare de la Dumnezeu, Mântuitorul lor. Acesta este neamul celor ce-L caută, care caută Fața Ta, Dumnezeul lui Iacov (Psalmul 24:5-6).

A căuta chipul lui Dumnezeu înseamnă a căuta o relație mai profundă cu el. Acest lucru se face nu numai prin rugăciune, ci și prin închinare. Cei care caută fața lui Dumnezeu nu vor fi dezamăgiți.

John Piper - Ce înseamnă să-L cauți pe Domnul?

A căuta pe Domnul înseamnă a căuta prezența lui. „Prezența” este o traducere comună a cuvântului ebraic „față”. Literal, trebuie să căutăm „fața” lui. Dar acesta este modul ebraic de a avea acces la Dumnezeu. Să fii înaintea feței lui înseamnă să fii în prezența lui.  Dar nu sunt copiii lui mereu în prezența lui? Da și nu. Da în două sensuri: În primul rând, în sensul că Dumnezeu este omniprezent și, prin urmare, întotdeauna aproape de orice și de toată lumea. El ține totul în ființă. Puterea Lui este mereu prezentă în susținerea și guvernarea tuturor lucrurilor.

Și în al doilea rând, da, el este mereu prezent alături de copiii săi în sensul angajamentului său de legământ de a fi mereu alături de noi și de a lucra pentru noi și de a întoarce totul spre binele nostru: „Iată, Eu sunt cu voi mereu, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20).

Când El nu este cu noi

 

Dar există un sens în care prezența lui Dumnezeu nu este întotdeauna cu noi. Din acest motiv, Biblia ne cheamă în mod repetat să „căutăm pe Domnul . . . caută-i mereu prezența” (Psalmul 105:4). Prezența manifestă, conștientă și de încredere a lui Dumnezeu nu este experiența noastră constantă. Sunt perioade în care devenim neglijenți față de Dumnezeu și nu-i dăm niciun gând (nu ne gândim deloc la el) și nu ne punem încrederea în el și îl găsim „nemanifestat” – adică neperceput ca mare, frumos și valoros de ochii inimii noastre.

Fața lui – strălucirea caracterului său personal – este ascunsă în spatele cortinei dorințelor noastre carnale. Această condiție este întotdeauna gata să ne depășească. De aceea ni se spune să „căutăm prezența lui continuu.” Dumnezeu ne cheamă să ne bucurăm de conștiința continuă a măreției, frumuseții și valorii Sale supreme.

Ce înseamnă să cauți

 

Acest lucru se întâmplă prin „căutare”. Continuă căutare. Dar ce înseamnă asta practic? Atât Vechiul, cât și Noul Testament spun că este o „setare a minții și a inimii” asupra lui Dumnezeu. Este fixarea sau concentrarea conștientă a atenției minții noastre și a afecțiunii inimii noastre asupra lui Dumnezeu.

Acum pune-ți mintea și inima să cauți pe Domnul Dumnezeul tău. (1 Cronici 22:19)

Acum,, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați lucrurile de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Setați-vă mințile la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. (Coloseni 3:1–2)

 

O alegere conștientă

 

Această setare a minții este opusul unei minți lăsate să gândească la voia întâmplării. Este o alegere conștientă de a îndrepta inima către Dumnezeu. Iată ce se roagă Pavel pentru biserică: „Fie ca Domnul să vă îndrepte inimile spre iubirea lui Dumnezeu și către statornicia lui Hristos” (2 Tesaloniceni 3:5). Este un efort conștient din partea noastră. Dar acel efort de a-L căuta pe Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu.

Nu facem acest efort mental și emoțional de a-L căuta pe Dumnezeu pentru că El este pierdut. Asta facem atunci când căutăm o monedă sau o oaie. Dar Dumnezeu nu este pierdut. Cu toate acestea, întotdeauna există ceva prin care sau în jurul căruia trebuie să mergem să-l întâlnim în mod conștient. Aceasta trecere prin sau în jur este ceea ce este căutarea. El este adesea ascuns, voalat. Trebuie să trecem prin mediatori și prin obstacole.

„Dumnezeu ne cheamă să ne bucurăm de conștiința continuă a măreției, frumuseții și valorii Sale supreme.”

 

Cerurile spun slava lui Dumnezeu. Deci îl putem căuta prin asta. El se dezvăluie în cuvântul său. Deci îl putem căuta prin asta. El ni se arată în dovezile harului din ceilalți oameni. Deci îl putem căuta prin asta. Căutarea este efortul conștient de a ajunge prin mijloacele naturale la Dumnezeu însuși ‒ de a ne îndrepta constant mintea către Dumnezeu în toate experiențele noastre, de a ne îndrepta mintea și inimile către El prin mijloacele revelației Sale. Aceasta este ceea ce înseamnă căutarea lui Dumnezeu.

Obstacole de evitat

 

Și există nesfârșite obstacole pe care trebuie să le ocolim pentru a-l vedea clar și pentru a putea fi în lumina prezenței lui. Trebuie să fugim de activitățile superficiale (neinteresante, proaste) din punct de vedere spiritual. Trebuie să fugim de ele și să le ocolim. Ne blochează drumul.

Știm ce ne face să fim extrem de sensibili la aparițiile lui Dumnezeu în lume și în Cuvânt. Și știm ce ne plictisește și ne orbește și ne face să nu vrem nici să-l căutăm. Trebuie să ne îndepărtăm de aceste lucruri și să le ocolim dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu. Aceasta este ceea ce implică căutarea lui Dumnezeu.

Și pe măsură ce ne îndreptăm mintea și inimile spre Dumnezeu în toate experiențele noastre, strigăm către El. Și asta înseamnă a-l căuta.

Căutați pe Domnul câtă vreme poate fi găsit; chemați-l cât este aproape. (Isaia 55:6)

Dacă îl vei căuta pe Dumnezeu și vei cere milă Atotputernicului. . . (Iov 8:5)

Căutarea implică chemarea și implorarea. „Doamne, deschide-mi ochii. Doamne, trage înapoi perdeaua propriei mele orbiri. Doamne, ai milă și descoperă-te. Tânjesc să-ți văd fața.”

Umilința este esențială

 

Marele obstacol în căutarea Domnului este mândria. „În mândria feței sale cel rău nu-l caută” (Psalmul 10:4). Prin urmare, smerenia este esențială pentru a-L căuta pe Domnul.

Marea făgăduință pentru cei care Îl caută pe Domnul este că El va fi găsit. „Dacă-L cauți, el va fi găsit de tine” (1 Cronici 28:9). Și când este găsit, există o mare răsplată. „Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dumnezeu însuși este cea mai mare răsplată a noastră. Și când îl avem pe el, avem totul. De aceea, „Căutați pe Domnul și puterea Lui; caută-i mereu prezența!” (Psalmul 105:4).