Dar eu... oare câte stele am?

O STEA ★ PENTRU PREZENȚĂ!

DOUĂ STELE ★★ PENTRU SLUJIRE!

DAR EU... OARE CÂTE STELE AM?

– mesaj ca urmare a unui vis –

²⁰ Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi... Stăpânul său i-a zis: "Bine, rob bun și credincios... (Matei 25:20-21)

¹⁴ ... alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:13-14)

... dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi. (Luca 14:13-14)

¹⁷ „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” (Ioan 2:17)

-----------------------------

Zilele trecute am avut o discuție prin mesaje cu o soră. În ultimele luni a traversat câteva "furtuni". Acestea și poate și alte motive au afectat-o destul de mult în ce privește mersul la biserică și slujirea.

Îmi dau seama că este așa, deoarece eu însumi am trecut pe acolo. Bolnav fiind de cancer și atacat din mai multe părți de necazuri, îmi venea mereu gândul că este normal să o las mai moale în ce privește latura spirituală. Dar Dumnezeu, în bunătatea Lui, i-a dat sorei un vis, care m-a ajutat și pe mine. Cu acceptul ei, vă redau visul:

"Am avut un vis. Știați că Domnul ne-a dat un act la fiecare, în care este scrisă prezența la biserică și slujirea? Am rămas uimită, arăta ca o diplomă de absolvire, cu stele aurii.

Toate stelele sunt la fel. Pe rândul întâi sunt stelele pentru mersul la biserică. Este loc pentru 10 stele. Iar pe rândul al doilea sunt 10 stele de slujire.

Știți câte am ajuns să am eu? O stea ★ pentru mersul la biserică și două stele ★★ pentru slujire. Aici m-a adus viața asta plină de probleme și răutatea diavolilor. Serviciul e de asemenea cel care mă ține departe de biserică, încununat cu oboseală din plin.

Dar în cer... actul aceasta este foarte important. Avea hârtie groasă de diplomă. Și stelele puteau fi scoase. (Adică în trecut poate am avut mai multe stele, dar dacă ne-am lăsat pe tânjală, ni se pot lua din ele.)

Apoi Dumnezeu mi-a arătat și pentru soț. Avea cinci stele ★★★★★ pentru prezența la biserică și trei stele ★★★ pentru slujire. Și mi-a mai arătat pentru un alt frate: avea opt stele ★★★★★★★★ de biserică și cinci ★★★★★ de slujire. Ca să fac diferența.

Am înțeles prin acest vis că am pierdut mult prin aceste valuri care au venit peste mine. Nu am știut să le fac față."

-------------------------------

Dragi frați și surori, mulți din cei care citiți aceste rânduri ați trecut sau treceți prin tot felul de "furtuni". Și poate suntem ispitiți s-o lăsăm mai moale cu mersul la biserică și cu slujirea.

PREZENȚA LA ADUNARE

Nici nu ne dăm seama cât de mult contează pentru Domnul faptul că la fiecare întâlnire de adunare (nu doar duminica) noi suntem acolo prezenți ca să-I aducem – din inimi curate și vieți sfinte – închinarea și mulțumirile noastre Celui care S-a jertfit pentru noi. Și cât de mult contează pentru cei nou veniți faptul de a vedea o biserică vie. Mă gândesc de câte ori, în cei 2000 de ani care au trecut de la întâmplarea cu cei zece leproși vindecați, Domnul Isus a trebuit din nou, cu inima întristată, să rostească cuvintele: "Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?" (Luca 17:17-18)

SLUJIREA

Și, de asemenea, nu realizăm cu adevărat, și trebuie să ni se reamintească mereu, cât de importantă este pentru Dumnezeu slujirea noastră. Apostolul Pavel le amintește tesalonicenilor datoria lor: ⁹ ... de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu și adevărat. (1 Tes. 1:9-10)

Pilda talanților, pilda polilor și alte texte din Scriptură ne vorbesc despre faptul că vom da într-o zi socoteală de felul în care L-am slujit pe Domnul cu talanții (darurile spirituale) care ne-au fost dați.

Și să privim cât de frumoase sunt promisiunile Domnului Isus pentru cei ce-L slujesc:

²⁶ Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. (Ioan 12:26)

Domnul să ne ajute să nu uităm să ne evaluăm periodic talanții (darurile spirituale) și să-i punem în negoț. Să ne rugăm Domnului să ne deschidă ochii să vedem cum putem să-L slujim mai bine și mai mult: "Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii și priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș." (Ioan 4:35)

-------------------------------

Ca oameni, ne-am dori în multe domenii să fim cei mai buni dacă se poate. Ne-am dori să fim cei mai buni din clasă, să luăm premiul întâi cu coroniță și toți ceilalți colegi să ne aplaude. Ne-am dori să fim campioni la un sport, să urcăm pe podium și tot stadionul să ne aplaude. Ne-am dori să fim cei mai buni la serviciul nostru, să fim premiați și șeful să ne felicite în fața întregului colectiv.

Cu cât mai mult ar trebui să ne îmbulzim să fim primii la întâlnirile bisericii, să fim cei mai buni creștini, cu cele mai multe stele pe diplomă: cei mai plini de dragoste, cei mai iertători, cei mai smeriți, cei mai plini de râvnă pentru a sluji Domnului și fraților?

Poate ne vine gândul că nu suntem îndeajuns de stimulați. În lume, oamenii sunt stimulați pentru a atinge performanța: elevii care au note mari primesc burse, studenții care au note mari primesc chiar burse în străinătate, angajații sunt stimulați prin prime, iar sportivii prin premii mari.

Noi, creștinii, suntem uneori atât de palizi în viața noastră de credință, de parcă nu am avea niciun premiu de primit, și de aceea nici nu ne dăm toate silințele. Poate dacă s-ar premia la sfârșit de an cu o sumă consistentă (să zicem 10.000 euro sau o excursie gratuită pentru toată familia în Israel) fiecare creștin care a avut cele mai multe prezențe la biserică, poate atunci n-ar mai întârzia nimeni și n-ar mai rămâne departe de adunare din orice motiv.

Dar, dragi frați și surori, noi, creștinii, trăim prin credință, nu prin vedere. Cununile noastre și premiile noastre ne așteaptă în ceruri. Dacă ele nu se văd acum cu ochiul liber, asta nu înseamnă că ele nu există. Pe baza Cuvântului lăsat scris de Duhul Sfânt, noi credem că ele sunt pregătite și ne așteaptă.

⁹ Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9)

Sunt mai multe locuri în Biblie care ne vorbesc despre cununile și răsplătirile care îi așteaptă pe cei care L-au slujit pe Domnul pe pământ.

¹³ Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. ¹⁴ Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” (Luca 14:13-14)

Apoi sunt cele două pilde – pilda talanților și pilda polilor – care arată de asemenea spre răsplătire:

¹⁶ Cel dintâi a venit și i-a zis: "Doamne, polul tău a mai adus zece poli." ¹⁷ El i-a zis: "Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primește cârmuirea a zece cetăţi." (Luca 19:16-17)

Și avem și exemplul apostolului Pavel, care știa că va fi încununat și premiat pentru toată alergarea și slujirea lui.

⁸ De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (2 Tim. 4:8)

¹⁴ alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filip. 3:12,14)

Cunună, premii, răsplătiri cerești: acestea erau motivații puternice care-l determinau pe Pavel să slujească cu toată ființa lui pe Domnul.

CONCLUZII

1. Visul pe care Dumnezeu i l-a dat sorei arată că noi, ca ființe umane aflate în trupurile acestea de lut, suntem tentați să ne plângem de milă și să considerăm că este normal, din cauza suferinţelor, să o lăsăm mai moale cu biserica și slujirea. Dar să ne trezim și să vedem că în spate este diavolul. El caută să ne aducă în astfel de stări de apatie, ca să ne fure cununa, premiile și răsplătirile pregătite de Domnul pentru noi, și care ne așteaptă în Împărăția cerurilor.

Un frate aflat într-o situație de boală și tentat să abandoneze slujirea a primit de la Domnul următorul răspuns: ²⁵ Cine își iubește viaţa (cine ține la viața lui) o va pierde și cine își urăște viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veșnică. (Ioan 12:25)

2. Trebuie să credem Cuvântul. Trebuie să credem că tot ce facem pentru Domnul (pentru înaintarea Evangheliei, pentru ajutorarea fraților aflați în nevoie), ne va fi răsplătit... să credem că Domnul Însuși se va bucura să ne dea tot felul de premii, cununi și răsplătiri pentru seriozitatea credinței noastre și pentru slujirea noastră.

Și trebuie de asemenea să credem că Domnul este foarte întristat de necredința noastră, atunci când ne vede alergând mai mult pentru premiile lumii acesteia, decât pentru răsplătirile veșnice.

3. Trebuie să învățăm să cheltuim mai puțin pentru noi înșine și mai mult pentru Domnul. Tot ceea ce cheltuim pentru noi în exces, dorind să ne satisfacem tot felul de pofte, va fi pierdut pentru totdeauna, dar tot ce facem pentru Domnul, pentru înaintarea Evangheliei, pentru ajutorarea fraților, pentru hrănirea săracilor, totul va fi răsplătit de Domnul în Împărăția lui Dumnezeu cu mână largă.

Cât de frumos este, în acest context, exemplul lui Hudson Taylor, misionar în China:

"Din salariul primit, el dădea a zecea parte pentru lucrarea lui Dumnezeu, iar cu restul plătea chiria, îşi cumpăra hrana şi ajuta pe alţi săraci. Duminica, făcea evanghelizare într-o parte mai neglijată a oraşului, unde trăia populaţia săracă. Fiindcă se deprinsese să trăiască doar cu strictul necesar, din economiile rămase, căuta să ajute pe cei în mari nevoi. Cu cât cheltuia mai puţin pentru sine, cu atât putea să ajute mai mult pe alţii, şi cu atât el era mai fericit." (Lumini peste veacuri)

4. Îndemnurile din Scriptură sunt îndreptate spre modestie și spre strictul necesar, pentru a avea mai multe resurse să-L slujim pe Domnul.

¹¹ Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; și cine are de mâncare să facă la fel.” (Luca 3:11)

⁸ Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. (1 Tim. 6:8)

Domnul Isus Hristos a părăsit viața liniștită din ceruri și și-a sacrificat viața pentru noi. Noi ce sacrificii facem?

--------------------------

Doamne, mi-e teamă că unii dintre noi am ațipit și suntem pe cale să adormim de-a binelea, ca fecioarele neînțelepte. Te rog, trezește-ne! Umple-ne cu râvnă pentru Casa Ta și pentru slujire. Deschide-ne ochii să vedem talanții (darurile spirituale) pe care ni le-ai dat și să le valorificăm pentru slava Numelui Tău. Amin!

Ce-ți dorești să cunoști: lumea sau profunzimile lui Dumnezeu?

⁰ ... Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. (1 Cor. 2:10)

¹¹ ... nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. (1 Cor. 2:11)

¹² Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. (1 Cor. 2:11-12)

² și le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” (Fapte 19:2)

---------------------------------

Începând de la curiozitatea Evei din Eden și până astăzi, lumea este avidă de cunoaștere. Unii se mulțumesc să cunoască cancanurile din viețile vedetelor muzicale, sportive sau politice.

Alții merg mai departe și cercetează științele lumii. Unele din ele sunt fascinante, pentru că îți descoperă creația lui Dumnezeu, cum ar fi biologia, geologia sau astronomia. Alții sunt pasionați de istorie, iar alții sunt pasionați să descopere lucruri ascunse.

După curiozitatea firii noastre pământești, noi, oamenii, am fi foarte bucuroși dacă am avea acces la dosarele NASA, la documentele secrete ale masonilor sau la cele de la Vatican. Acestea sunt locuri unde se crede că se află secrete nemaipomenite. Dar oamenii de rând nu au acces la așa ceva, și probabil unii sunt foarte întristați de lucrul acesta. Le rămâne doar să se alimenteze de pe internet, de pe tot feluri de situri care pretind că într-un fel sau altul au găsit o portiță de a afla lucrurile ascunse.

Dar, dragi frați și surori, ce părere aveți despre faptul că Dumnezeu ne-a dat acces la "lucrurile adânci ale lui Dumnezeu"?

¹⁰ ... Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. (1 Cor. 2:10)

Gândiți-vă numai: ce valoare au secretele NASA, ale masonilor și Vaticanului, puse în balanță cu "lucrurile adânci ale lui Dumnezeu", sau "cele mai profunde secrete ale lui Dumnezeu" (traducerea BVA), sau "profunzimile lui Dumnezeu" (traducerea CV)?

Și nouă ni s-a dat acces la aceste secrete ale lui Dumnezeu. Trebuie numai să le căutăm, trebuie numai să le cercetăm.

Cel care poate cerceta lucrurile adânci ale lui Dumnezeu este Duhul lui Dumnezeu. Am primit noi Duhul Sfânt când am crezut? Dacă da, atunci preocuparea noastră va fi cercetarea și cunoașterea lucrurilor lui Dumnezeu, chiar a lucrurilor adânci ale lui Dumnezeu.

Dacă avem Duhul Sfânt locuind în noi, El ne va mâna mereu către lucrurile spirituale: către Biblie, către rugăciune, către părtășia cu cei ce-L caută pe Domnul dintr-o inimă curată. Duhul Sfânt este o persoană. El "trage" de noi înspre cele spirituale, El pune în noi o sete după lucrurile adânci ale lui 

Dumnezeu, după cele mai profunde secrete ale Lui.

Simți această dorință în inima ta, care era și în apostolul Pavel, de a cunoaște tot mai mult pe Domnul și profunzimile Lui?

⁷ Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos.

⁸ Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos

⁹ și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă.

¹⁰ Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferinţelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui;

¹¹ ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. (Filip. 3:7-11)

Sau simți măcar o luptă care se dă în tine? Simți că pe de o parte Duhul te trage către cele spirituale, iar pe de altă parte firea te îndeamnă să-ți pierzi vremea în lucrurile lumii? Ar trebui să ni se întâmple ceva de genul: când ne gândim să mai pierdem vremea în lucruri nefolositoare, să simțim că Duhul ne mustră, că nu vrea să ne lase și că ne împinge spre lucrurile spirituale.

Dacă dorința noastră nu mai este în principal către cunoașterea lui Dumnezeu și a lucrurilor adânci ale Lui din Biblie... dacă nu mai simțim dorința de a fi singuri cu Domnul în cămăruță... dacă sufletul nostru nu mai tânjește după părtășia în Cuvânt și rugăciune cu frați duhovnicești... dacă nu mai simțim plăcerea de a vorbi despre Isus... dacă nu mai simțim nici măcar lupta care se dă în noi între Duhul și fire... ar trebui să ne punem serios problema dacă am primit Duhul Sfânt, sau, cel puțin, să ne cercetăm dacă nu cumva L-am întristat sau L-am stins.

Să privim la versurile cântării următoare și să cerem Domnului în rugăciune ca marea dorință a acestui om al lui Dumnezeu de a-L cunoaște pe Dumnezeu să vină și peste noi.

|: Toată dorința mi-ești Tu! :|

| : Ce-n mine însetează,

Tot ce e al meu dor,

E setea după lucruri

Ascunse ochilor. :|

|: Toată dorința mi-ești Tu! :|

|: Ce-n mine însetează,

Așa va fi mereu.

Dorul meu întotdeauna

Ești numai, numai Tu! :|

Doamne, dă-ne din plin Duhul Sfânt! Adu-ne din nou în starea de a Te dori pe Tine mai mult decât orice altceva!

Ajută-ne să ne aruncăm în oceanul infinit al cunoașterii profunzimilor dumnezeirii!

Mărturisire – De la robie din nou la libertate!

¹ ... să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, căci nu suntem în neștiinţă despre planurile lui. (2 Corinteni 2:11)

⁷ Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s-a rupt, și noi am scăpat. (Psalm 124:7)

Ceea ce m-a cercetat în discuția cu fratele, a fost când mi-a spus: "Frate, acum am iar mintea plină de Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce circulă prin mintea mea sunt cuvintele lui Dumnezeu." Și mi-am dorit să ajung și eu din nou în starea aceasta. Pentru că ceea ce trăiam la momentul acela era că în mintea mea circulau toate știrile și conspirațiile pe care le citeam: despre COVID, vaccin, Afganistan, schimbările climatice, etc. (din mărturie)

-----------------------------------

Mari sunt amăgirile Satanei, și de n-ar fi Domnul să ne atragă atenția, n-am scăpa niciunul din mrejele lui. Apostolul Pavel spunea că nu este în necunoștință de planurile lui, și bine ar fi să învățăm și noi că Satana ne pândește pe fiecare. Unul din planurile Satanei este să ne facă inofensivi, adică să nu mai fim buni de nimic în ce privește înaintarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.

Prima dată când Satana a încercat să mă bage "pe o linie moartă", a fost pe la începutul vieții mele de credință. Imediat ce m-am întors la Domnul, fără să-mi spună cineva, am renunțat să mă mai uit la televizor: la filme, la sport, la emisiuni de divertisment. Eram atât de copleșit de ceea ce a făcut Domnul Isus pentru mine, de suferințele Lui de pe cruce, încât gândul de a mă mai distra la televizor în timp ce lumea moare în păcat, mi se părea un sacrilegiu.

Dar Satana a căutat să mă prindă cu altceva, și o perioadă a reușit. Dintre toate emisiunile TV, știrile mi se păreau cele mai inofensive, așa că, pe nesimțite, am ajuns să mă uit 3-4 ore la știri în fiecare zi. Veneam de la servici, mâncam, apoi mă uitam la știrile de la PRO TV de la ora 17, apoi la 18 la Antena 1, la 19 la Antena 3 și la ora 20 la TVR 1.

N-am putut scăpa de robia aceasta până când nu am vândut televizorul. Am avut o experiență aproape la fel cu cea a lui David Wilkerson, pe care a povestit-o în cartea "Crucea și pumnalul". Trezirea spirituală din viața lui s-a produs în momentul în care și-a vândut televizorul, iar cele câteva ore pe care le petrecea în fața micului ecran, a început să le petreacă studiind Cuvântul și rugându-se pentru a fi folosit de Dumnezeu.

La fel și eu. Abia atunci am fost liber, când am scăpat de „cutia neagră”. Au urmat zece ani de libertate deplină, când am citit cel mai mult Biblia și multe cărți creștine și L-am slujit cu multă râvnă.

Apoi a urmat era internetului și a telefonului mobil și noi încercări de a fi robit de acestea. A fost mereu o luptă să le pot ține sub control și să nu fiu eu stăpânit de ele. Din multele lupte, vă povestesc pe ultima.

După cum cei mai mulți dintre voi știți, cam de prin noiembrie anul trecut a început să-mi fie tot mai rău din cauza limfomului (cancerului) și a COVID-ului care s-a suprapus la început peste primul. Au fost vreo șase luni grele pentru mine, timp în care mi-a fost destul de dificil să citesc Biblia.

După ce am ieșit din boală, a venit o stare de depresie, plus alte probleme personale, lucruri care m-au adus într-o stare "vegetativă", de amorțeală spirituală. Pe fondul acestor probleme din viața mea, Satana a reușit să se infiltreze din nou pe canalul știrilor. Unde mai pui că evenimentele vremurilor pe care le trăim sunt atât de fierbinți.

Vreau să vă spun că nu am fost adeptul știrilor de senzație, al cancanurilor. M-au interesat mereu știrile serioase și am găsit câteva canale pe internet care încercau să fie imparțiale – cel puțin așa credeam eu. Apoi au apărut știri pe aplicația Telegram, și m-am abonat și acolo la câteva canale. Vedeam că unele din aceste canale aduceau mereu știri conspiraționiste, care nu puteau fi verificate, dar totuși le citeam.

Vreau să arăt cât de subtil este Satana și cum, pe nebăgare de seamă, te duce unde vrea el. Fiind în concediu medical (deci mult timp liber), aflându-mă cum spuneam într-o stare vegetativă și depresivă după boală, apăsat și de probleme personale, am ajuns – cu rușine o spun – ca cel mai așteptat moment al zilei să fie întâlnirea cu știrile. Deveniseră "deconectarea" mea. Am găsit o cafenea cu terasă, și cam la ora prânzului mergeam acolo să beau o cafea, timp în care mă uitam pe telefonul mobil la cele vreo 10 situri de știri. Totul dura între două și trei ore zilnic.

Consecința a fost că din punct de vedere spiritual eram tot mai apatic, mai confuz, mai fără direcție, mai fără vlagă. Mă urmărea un verset de mai mulți ani:

⁸ Efraim se amestecă printre popoare... ⁹ Niște străini îi mănâncă puterea, și el nu-și dă seama; îl apucă bătrâneţea, și el nu-și dă seama. (Osea 7:8-9)

Știam că este adevărat, înțelegeam semnificația spirituală a versetului, vedeam că puterea mea spirituală era mâncată de aceste știri, dar nu mă puteam desprinde din cursa diavolului. Gemeam sub jugul robiei ca poporul Israel de atâtea ori în cartea „Judecători”.

Cel mai tragic lucru de care eram conștient, era că nu mai avem descoperiri personale din Biblie ca odinioară, ceea ce este un dezastru pentru copilul lui Dumnezeu. Da, sunt bune predicile și meditațiile scrise de alții și ne întărim transmițându-ni-le unii altora. Dar dacă ne lipsesc descoperirile (revelațiile) personale din Cuvânt, când Dumnezeu ne vorbește nouă personal, atunci e un semn că viața noastră spirituală este în declin. Și cam asta vedeam că se petrece cu mine.

În afară de cele 2-3 ore pe terasă, ajunsesem să mă uit la știri încă de 5-6 ori pe zi câte 5-10 minute, ultima dată fiind chiar înainte de a adormi. E adevărat că mă rugam înainte de culcare, dar ce rugăciune mai era aceea, când mintea mea era plină de evenimentele din toate colțurile lumii?

Da, mai citeam și din Biblie, în special dimineața, dar cuvintele Scripturii nu se mai lipeau de mintea mea. Bănuiam că motivul era preocuparea mea cu știrile, dar nu scăpam de gândul că trebuie să fiu și un om informat. 

Apropo: credeți că lumea din jurul nostru are nevoie de informațiile noastre? Nicidecum! Ei le știu mai bine ca noi. Ei au nevoie de Evanghelia vestită cu puterea Duhului Sfânt, iar noi tocmai de asta ducem lipsă.

Între timp, am reintrat și pe Facebook, după mai mulți ani de pauză. În câteva zile am ajuns la 200 prieteni. Și m-am trezit – așa cum mai demult unii frați mi-au mărturisit că li se întâmpla și lor – că petrec și două ore derulând postările prietenilor.

Efectul a fost că m-a adâncit și mai mult în starea vegetativă.

Încet, încet, am început să fiu tot mai conștient de robia mea și mai doritor să scap din ea. Și, ca evreii din cartea „Judecători”, am început să strig la Domnul să facă ceva în privința aceasta. Nu aveam eu cine știe ce putere de a striga, dar în inima mea era dorința după altceva, decât starea aceasta de comă în care mă aflam.

Și într-o zi, a venit eliberarea. Un frate prieten, slujitor într-o biserică, m-a sunat de la celălalt capăt al țării și a avut pe inimă să-mi povestească felul în care Domnul îl eliberase de aceeași robie a știrilor, neștiind că asta era și problema mea.

Mi-a spus că Domnul îi vorbise din Exod 3:1-10 – „Rugul aprins”. 

³ Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată și pentru ce nu se mistuie rugul.”

⁴ Domnul a văzut că el se întoarce să vadă și Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului și a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” (Exod 3:3-4)

Ideea generală era aceea de a ieși din obișnuință, din rutina lucrurilor pe care te-ai obișnuit să le faci zilnic. Moise păștea oile socrului său și se obișnuise cu un anumit traseu zilnic. Dar, într-o zi, Dumnezeu l-a chemat să iasă din rutină.

Și eu mă obișnuisem zilnic să-mi iau porția de dimineață din Cuvântul lui Dumnezeu, dar apoi, în timpul zilei și până chiar înainte de a adormi, îmi luam cu prisosință porția de știri. Intrasem într-o rutină în care, așa cum spuneam mai sus, puterea spirituală mi se ducea pe zi ce trecea.

Cu toată râvna pe care am avut-o pentru Domnul și pentru Cuvântul Lui în anii trecuți, știrile și rețelele sociale îmi puseseră din nou capacul.

Ceea ce m-a cercetat în discuția telefonică cu fratele, a fost când mi-a spus: "Frate, acum am iar mintea plină de Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce circulă prin mintea mea sunt cuvintele lui Dumnezeu." Și mi-am dorit să ajung și eu din nou în starea aceasta. Pentru că ceea ce trăiam la momentul acela era că în mintea mea circulau toate știrile și conspirațiile pe care le citeam: despre COVID, vaccin, Afganistan, schimbările climatice, etc.

Dumnezeu a folosit aceste din urmă cuvinte pentru a mă elibera. Din acel moment – sunt opt zile de atunci – am primit puterea de a nu mă mai apropia de știri, dar și puterea de a sta tot mai mult în Cuvântul lui Dumnezeu și în cărțile oamenilor lui Dumnezeu. 

Cuvântul lui Dumnezeu din Scriptură a început să prindă din nou viață și să-mi vorbească. Iar cărțile citite, în special vreo câteva cărți despre treziri spirituale, au reaprins în mine dorința după trezirea spirituală.

Starea cea mai bună în care creștem spiritual, care ne aduce pace și liniște duhovnicească, este a sta ca Maria la picioarele Domnului și a asculta cuvintele Lui.

³⁹ (Marta) avea o soră numită Maria, care s-a așezat jos, la picioarele Domnului, și asculta cuvintele Lui. (Luca 10:39)

Mă tem că multor creștini li se întâmplă ce mi s-a întâmplat și mie, chiar dacă în diverse forme, și anume să ajungă într-o robie a tehnologiei. Prin mila și îndurarea lui Dumnezeu, după vreo două luni de robie, am abandonat fluxul știrilor și al postărilor interminabile și am reluat fluxul spiritual care vine prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin rugăciune, prin cărțile creștine și prin părtășiile în Cuvânt și rugăciune cu alți frați.

Chiar aseară am fost în vizită la o familie de frați, și aproape patru ore am stat în părtășie înaintea Cuvântului lui Dumnezeu și în rugăciune. Mai mult ca orice, îmi doresc acum întâlniri de rugăciune și nopți de veghe pentru trezirea spirituală personală, a familiilor și a adunării.

Se pune întrebarea: e păcat să ne informăm? Dacă cineva reușește să stăpânească acest "balaur" al știrilor și să-i pună belciugul în nas, astfel încât să petreacă doar 10-15 minute în compania lor, iar mai apoi să nu fie influențat în viața lui spirituală și să fie un om plin de puterea Duhului Sfânt și de revelații din Cuvânt, atunci este în regulă. Dar dacă nu, atunci e rău și se numește robie. Și același lucru este valabil nu doar pentru știri, ci și pentru Facebook, alte rețele sociale, situri, etc.

Nu știu cu ce fel de robie vă confruntați voi, dar un lucru îl știu sigur, și anume că lipsa dorinței aprinse după Cuvântul lui Dumnezeu, după rugăciune, după adunări de rugăciune și după părtășie frățească în Cuvânt și rugăciune, arată starea noastră de ațipire și adormire spirituală.

-----------------------------------

CONCLUZII

SCOPUL SATANEI

Scopul diavolului este să ne piardă sufletele. Iar dacă lucrul acesta nu-l poate face pentru că noi totuși credem în Domnul Isus, atunci scopul lui este măcar să ne neutralizeze... adică să ne distrugă viața activă pentru Domnul și să ne bage pe o linie moartă.

Părerea mea umilă este că multe din lucrurile pe care le fac creștinii azi, dau impresia de lucrare și activitate creștină, dar nu sunt de niciun folos, nici pentru creșterea spirituală proprie, nici pentru creșterea spirituală a celor din jur, nici pentru mântuirea semenilor.

Părerea mea este că cea mai mare parte a "activităților" de pe rețelele sociale, cea mai mare parte a navigării creștinilor pe internet este de fapt o pierdere grozavă de timp, în timp ce lumea moare în păcat și se duce în iad.

CALEA ÎNAINTĂRII (A ELIBERĂRII) ESTE POCĂINȚA

Calea înaintării este pocăința. Trebuie să recunoaștem când am ajuns robi ai unor lucruri, obiceiuri... trebuie să ne mărturisim neputința de a ne elibera singuri din robie... trebuie să-L rugăm pe Domnul să ne elibereze.

Eu nu m-am putut elibera singur. Am recunoscut, m-am pocăit, i-am cerut ajutor Domnului, iar El s-a folosit de Cuvântul Lui, care, venind prin descoperire de la un prieten, mi-a dat instantaneu puterea de a nu mă mai apropia de lucrurile care mă țineau rob.

Tot puterea Lui, venită prin Cuvintele spuse de robul Lui, m-a apropiat iarăși de Cuvântul lui Dumnezeu și de cărțile oamenilor lui Dumnezeu.

Hotărârile personale, legămintele, juruințele nu au putere, pentru că firea noastră pământească le face fără putere. Dar pocăința, mărturisirea slăbiciunii, cererea către Dumnezeu de a fi eliberați degajă puterea lui Dumnezeu și ne aduce eliberarea mult dorită.

SCOPUL LUI DUMNEZEU

Scopul lui Dumnezeu este să ne crească spiritual, apoi noi să-L slujim cu toată dragostea și cu toată râvna, și în final El să ne dea o răsplată deplină în Împărăția lui Dumnezeu la venirea Lui.

Dar Satana se împotrivește lucrării lui Dumnezeu și caută să ne aducă în starea de a fi nefolositori Domnului. Și dacă, în zilele noastre, ne așează în fața televizoarelor, laptopurilor, consolelor de jocuri și a telefoanelor mobile, el este satisfăcut pe deplin.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu vorbesc de faptul că, prin intermediul unei rețele sociale, tu îmbărbătezi sau sfătuiești un frate... nici de faptul că îi trimiți o predică care pe tine te-a cercetat. Ci vorbesc despre pierderea timpului.

Dacă am face o comparație între ce vedem în Faptele Apostolilor, la primii creștini, și ce vedem astăzi, am observa următoarele: pe de o parte adunări de rugăciune stăruitoare pentru a fi plini de Duhul Sfânt și pentru a primi îndrăzneală de a vesti Evanghelia unei lumi pierdute... iar pe de altă parte, astăzi, o mulțime de credincioși butonând telecomenzile, derulând postările și navigând în neștire pe internet. Aceștia suntem noi!

NE MAI RUGĂM SĂ NE FOLOSEASCĂ DUMNEZEU PENTRU PLANURILE LUI?

Dragi frați și surori, ne mai rugăm să ne folosească Dumnezeu pentru planurile Lui, sau rugăciunile noastre se limitează doar la nevoile noastre imediate?

Doamne, ai milă de poporul Tău!

Trezește-mă, Doamne!

Trezește-ne, Doamne! Pune din nou pe inima noastră povara mântuirii omenirii pierdute. Fă-ne să ne vedem starea noastră așa cum o vezi Tu și dă-ne din nou lacrimi de pocăință. Trezește, Doamne, România!

Nu aveți voie să vă uitați la televizor și la telefonul mobil mai mult decât citiți Biblia într-o zi!

Daniel Brânzei – Bătălia pentru minte

¹¹ Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. (Efeseni 6:11)

¹⁷ Luaţi și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. (Efeseni 6:17)

Mintea minte... (Richard Wumbrand)

-------------------------------

Dragi frați și surori, trăim o tragedie pe care unii n-o recunoaștem, iar alții o recunoaștem dar ne simțim neputincioși să ieșim din robia aceasta. Și totuși există biruință pentru cei care nu vor să cedeze în această bătălie care se dă pentru mintea noastră.

Fratele Daniel Brânzei, în predica atașată, ne aduce aminte că forțele demonice duc o bătălie cumplită pentru zăpăcirea noastră și că bătălia nu poate fi câștigată dacă nu ne luptăm, în disperare chiar, ca să înclinăm balanța înspre Cuvântul lui Dumnezeu.

------------------------------

DANIEL BRÂNZEI

(fragment din predică)

N-aveți voie să vă uitați la televizor mai mult decât citiți Biblia într-o zi. Aud un "Amin!"? Ba aud un "Amin!", pentru că nu vă mai uitați la televizor. Acum ne uităm la ce? (din sală se aude: "la mobil"). Vedeți ce viclean e? Vedeți ce pervers e? Ne-a adus televizorul în telefon, ni l-a adus în computer, și stăm la ecranele acestea cu ochii pe ceea ce spun ei și ele.

Mi-e și teamă să cer un "Amin!" să citiți Biblia cel puțin atâta timp cât vă uitați la telefon sau la computer. Ar zice cineva "Amin!"? Ați zice, dar ați minți. Nu-i practic, dar vă dați seama că este o mare problemă?

Cineva spunea: "Vai de omul, creștin vorbind, care merge la culcare după ce a văzut ceva la televizor sau a citit ceva despre politică, sau a văzut un film sau orice altceva! Vai de el!" La culcare ar trebui să mergem totdeauna după ce am citit ceva din Biblie, (pentru ca în timpul nopții mintea noastră să se poată odihni in Domnul)... Nu-i ușor, eu știu că nu-i ușor. Dar este o bătălie, este un război. Și de ceea ce faci tu depinde dacă vei trece prin viața aceasta târându-te ca un om înfrânt sau biruitor ca un om al lui Dumnezeu.

Ooo, nu-ți pierzi mântuirea, eu n-am spus că-ți pierzi mântuirea, dar în războiul acesta diavolul ar vrea ca cât mai mulți dintre noi să fim paralizați, să fim șchiopi, să ne tărâm, să fim apatici, să fim indiferenți, pentru ca el să-și poată face lucrarea.

Dumnezeu vrea să ne transforme într-o armată, în niște ostași. Și apostolul Pavel, marele nostru instructor, ne spune: "Băgați de seamă la nivelul minții, pentru că toată activitatea umană primește de acolo, și acolo se iau deciziile pentru toată viața."

Programați-vă prin Cuvântul lui Dumnezeu. Spălaţi-vă mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Lăsați mintea să vă motiveze acțiunile prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Îndrăgostiți-vă de Biblie, frați și surori, dacă vreți să treceți prin viața aceasta cu seninătate, cu autoritate și cu biruință.

Una din cele mai mari bucurii ale mele când îi vizitez pe frați acasă sau la companie este să văd că au pe masă Biblia – și am văzut la companie, vorbesc acuma despre Nicu Ciucur, Biblia deschisă pe biroul lui. Și i-am zis: "Ce faci? Pierzi din timpul alocat serviciului și citești Biblia?" Și mi-a răspuns: "Daniel, nu încep niciodată ziua de servici fără să citesc Biblia." "Desăvârșit și destoinic pentru orice lucrare bună..." (2 Timotei 3:26) Și pentru ceea ce faci la strung, și la mașini și la orice altceva, îți dă o stare extraordinară.

Se poate trăi senin, se poate trăi bucuros, se poate trăi biruitor. E păcat să trecem prin viață ca niște râme, ca niște târâtoare. Deschide-ți mintea pentru Cuvântul lui Dumnezeu, și atunci albul va birui și negrul va pierde. Amin!

(Daniel Brânzei)

------------------------------

¹⁶ Așa vorbește Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă și întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, și veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!”... (Ieremia 6:16)

Dragi frați și surori, trebuie să cerem putere de la Dumnezeu ca să ne împotrivim diavolului și trebuie să ne întoarcem la vechile cărări.

Să revenim la sublinierea versetelor pe Biblie (în cazul de față, a promisiunilor lui Dumnezeu, prin care ne facem părtași firii dumnezeiești), la citirea cărților cu adevărat duhovnicești, la părtășia în cercetarea Scripturilor și rugăciune cu cei ce-L caută pe Domnul dintr-o inimă curată.

Sunt convins că cei care ne mărturisim robia și neputința și cerem ajutor de la Domnul, vom ieși biruitori din nebunia aceasta a tehnologiei care a cuprins tot pământul ca într-un malaxor.

Doamne, diavolul ne-a amăgit pe mulți și ne-a distrus vitalitatea, ne-a furat viața din belșug pe care ne-ai dăruit-o la nașterea din nou, în dragostea dintâi. Mulți dintre noi am devenit apatici și confuzi spiritual, sau suntem plini de viață lumească, sufletească. Rupe, Doamne, lanțurile care ne leagă de tehnologia aceasta! Doamne, strânge-ne din nou în grupuri prin casele noastre, unde să cercetăm Scripturile, să Te lăudăm și să ne rugăm. Ajută-ne, Doamne! Amin!

²¹ Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»

²² Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul. (Apocalipsa 3:21-22)

https://youtu.be/vNPy8B0L9F4