și a locuit printre noi...
Și noi am privit slava Lui...
Și noi toți am primit din plinătatea Lui...”
(Ioan 1: 14-16)
Cuvântul (Domnul Isus Hristos) S-a făcut trup, și a locuit printre noi... și cei care au stat cât mai mult cu El, în preajma Lui, au primit cel mai mult din plinătatea Lui. Nu este nevoie de multă teologie ca să stai singur cu Isus în cămăruța ta. Cei care au renunțat la plăcerile lumii acesteia cel mai mult, și au petrecut tot mai mult timp în singurătate cu Isus, au primit cel mai mult din plinătatea Lui. Cei care au renunțat la TV, la Facebook, la Mall, la navigarea aiurea pe internet (chiar pe situri creștine)... au primit cel mai mult din plinătatea Lui.
Cu cât renunți mai mult la lume și la lucrurile ei (care toate sunt trecătoare), cu atât poți sta mai mult cu El și poți primi mai mult din plinătatea Lui.
Să ne imaginăm un tânăr fizician având șansa de a petrece câțiva ani în preajma lui Einstein, cel mai mare fizician al tuturor timpurilor. Pur și simplu nu s-ar dezlipi de el și i-ar sorbi fiecare cuvânt.
Dar noi? Să vină pe Pământ Unul care este în sânul Tatălui, Unul venit din cea mai adâncă intimitate cu Tatăl, Unul care este „oglindirea slavei lui Dumnezeu” și „întipărirea exactă a Ființei Lui” (Evrei 1:3), Unul care ni-L poate face cunoscut pe Tatăl... și noi să nu dăm năvală în cămăruța noastră, în Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciune, ca să primim din plinătatea Lui har după har.
Să iubești mersul la Mall, sau vizionarea unui film (chiar creștin), sau jocurile pe calculator, sau derularea la nesfârșit a postărilor de pe Fabook, mai degrabă decât să te bucuri de posibilitatea de a sta în părtășie cu Fiul lui Dumnezeu și a primi din plinătatea Lui har după har. Asta nu poate fi decât o mare orbire a lui Satan pentru vremurile acestea, despre care nu pot să cred altceva decât că legiuni de demoni au orbit mintea a milioane de creștini, ca să ne pierdem vremea cu lucrurile lumii și să pierdem șansa de a fi tot mai asemenea chipului lui Dumnezeu.
Ne mulțumim că suntem creștini și membri ai unei biserici, și alergăm după ale noastre.
Acum înțeleg mai bine ce spunea apostolul Pavel, pentru care A-L CUNOAȘTE PE DOMNUL ISUS MAI MULT ȘI MAI MULT ERA CEL MAI MARE PRIVILEGIU POSIBIL PE ACEST PĂMÂNT:
• Lucrurile care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos...
• Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu.
• Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos...
• Și să-L cunosc pe El... (Filipeni 3:8-10)
Dumnezeu a venit pe Pământ să-i dea omului din plinătatea Lui (se împlinește din nou dorința inițială „să facem om după chipul și asemănarea Noastră”), iar omul are altceva mai bun de făcut decât să primească din plinătatea Lui har după har.
Ne mai mirăm de ce suntem nemulțumiți, mânioși, irascibili, impulsivi, puși pe ceartă, invidioși, bârfitori...? Să nu ne mai mirăm, frați și surori... Pentru că mergem pe urmele Martei și nu pe urmele Mariei... Pentru că umblăm încoace și încolo, într-o agitație continuă... în timp ce, în singurătate în cămăruță, Domnul Isus ne așteaptă să ne dea pacea Lui și să ne dea din plinătatea Lui.
Doamne, tu vezi cât de agitat este poporul Tău în aceste zile. Tu vezi că nu avem liniște, și alergăm când într-o parte, când în alta: când pe Facebook, când pe situri cu filme creștine, când la Mall, și cel mai puțin alergăm să fim singuri cu Tine în cămăruță. Duhul veacului acesta ne-a prins și pe noi în plasa lui...
Izbăvește-ne Tu, Doamne, și adu-ne pe fiecare înapoi la picioarele Tale, să Te privim și să primim din plinătatea Ta, har după har.
Doamne, izbăvește-ne de duhul veacului acestuia! Te rugăm!
