Iertați! Împăcați-vă! Iubiți-vă! Smeriți-vă! Nu țineți dușmănie!

lERTAȚI! ÎMPĂCAȚI-VĂ! IUBIȚI-VĂ! SMERIȚI-VĂ! NU ȚINEȚI DUȘMĂNIE!

SĂ FIM DE PARTEA DOMNULUI! ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR ESTE APROAPE!

⁹ Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, sunt curat de păcatul meu”? (Proverbe 20:9)

² Toţi greșim în multe feluri... (Iacov 3:2)

³ Luaţi seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Și dacă-i pare rău, iartă-l!

⁴ Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: «Îmi pare rău!» să-l ierţi. (Luca 17:3-4)

²¹ Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”

²² Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. (Matei 18:21-22)

¹³ Îngăduiţi-vă unii pe alţii și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertaţi-vă și voi. (Coloseni 3:13)

¹⁴ Dacă iertaţi oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.

¹⁵ Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. (Matei 6:14-15)

--------------------------------

Când Dumnezeu a privit la rasa umană iată ce a văzut:

¹⁰ „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. ¹¹ Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

¹² Toţi s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.” (Romani 3:10-12)

Aici eram cu toții incluși: "Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar." Sau, vorba românului, "toți o apă și-un pământ".

Asta eram. Iar dacă astăzi suntem ceva, dacă astăzi se găsește ceva bun în noi, e numai harul Lui. De la El le-am primit: ... aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Cor. 6:11)

Ori de câte ori greșim față de aproapele nostru – vorbim ce nu trebuie, sau jignim pe cineva, sau ne înălțăm deasupra altora – ceva din firea noastră veche se manifestă iarăși.

Ori de câte ori facem binele – iubim cu fapta, dăruim, spunem o vorbă de încurajare, răbdăm slăbiciunile celorlalți, ridicăm pe cel căzut – se datorează faptului că acționăm la îndemnurile Duhului Sfânt.

Atunci când ne manifestăm în firea noastră veche, rănim pe alții, întristăm pe cei din jur, producem tulburare în familie, între cei dragi sau în adunare.

Ori de câte ori alții acționează în firea pământească, ne rănesc pe noi, ne întristează, ne tulbură.

Deci: rănim și suntem răniți... întristăm pe alții și suntem la rândul nostru întristați de alții... aducem tulburare sau suntem tulburați de alții.

Și fiindcă putem fi ba de o parte, ba de alta – ba cei care întristează pe alții, ba cei care suntem întristați... ba cei care facem rău altora, ba cei care suferim răul din partea altora – trebuie să ne smerim și să înțelegem că Unul singur este fără păcat și fără greșeală: Dumnezeu. Noi ceilalți suntem, ba în Duhul, ba în fire.

Ne dorim să fim numai în Duhul, dar purtăm încă cu noi firea pământească. Când suntem în Duhul, să ne bucurăm... când suntem în fire să ne smerim și să ne cerem iertare. Când alții sunt în Duhul față de noi, să ne bucurăm... când alții sunt în fire față de noi, să-i îngăduim și să-i iertăm.

Dacă devenim intransigenți și ținem supărare pe aproapele nostru, dacă nu iertăm din toată inima și nu căutăm să uităm greșeala celuilalt, dacă îl ținem "legat" sau la distanță... arătăm prin aceasta că noi înșine uităm că suntem de aceiași fire cu ceilalți oameni și că în curând vom avea și noi nevoie de iertarea pe care astăzi o refuzăm celuilalt.

Să fim de partea Domnului, nu a celui rău. 

Fiți împăciuitori! Căutați pacea! Cereți-vă iertare și iertați la rândul vostru! Smeriți-vă, considerați-vă cei mai mici și mai neînsemnați! Priviți pe aproapele vostru mai presus de voi înșivă.

Dacă cineva v-a greșit și și-a cerut iertare, uitați incidentul și nu-i mai aduceți aminte. Și dacă greșește a doua oară, iertați, și nu-i mai aduceți aminte și de prima greșeală. Și dacă greșește și a treia oară, iertați și nu-i mai aduceți aminte de primele două greșeli. Până când? Până la de 70 ori câte 7.

Așa ne iartă Hristos pe noi! Așa l-a iertat pe Petru!

Doamne, toarnă dragostea, bunătatea, mila, îndurarea, iertarea, îngăduința peste inimile noastre! Amin!

De 6000 de ani Dumnezeu n-a mutat granița

²⁹ ... Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoașteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. (Matei 22:29)

¹² Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu... pătrunde... desparte... (Evrei 4:12)

¹ Ferice de omul care ... își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui! (Psalm 1:1-2)

¹³ Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulţi sunt cei ce intră pe ea.

¹⁴ Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă și puţini sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14)

²⁷ ... să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1:27)

--------------------------------

Cel care te ține pe calea îngustă a adevărului este Cuvântul lui Dumnezeu. Te îndepărtezi de la adevăr când nu citești Cuvântul care să tragă graniță clară între păcat și neprihănire, între viață și moarte.

Căci Cuvântul lui Dumnezeu ... desparte... (Evrei 4:12)

Dragii mei, șiretenia celui rău este să mute granițele. Tu nu-ți dai seama că el a mutat granițele pentru că nu cunoști Scripturile, și pășești cu încredere dincolo. Dumnezeu n-a mutat granița, ea rămâne.

Și pentru că ești în păcat, mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu, și de aici începe tragedia. (Beniamin Fărăgău)

-----------------------------

Ne-am născut și trăim într-o lume a păcatului. Păcatul este caracteristica lumii în care trăim. Miracolul pe care Domnul Isus l-a făcut în viețile noastre este că, prin pocăință și credința în Domnul Isus Hristos, ne-a scos din mocirla păcatului, ne-a spălat în sângele Lui și ne-a sfințit, adică ne-a separat de păcat.

Apoi ne-a arătat în Scripturi care este granița pe care a pus-o din veșnicie între păcat și neprihănire:

• oricine se mânie pe fratele său...

• oricine se uită la o femeie că s-o poftească...

• cine fura, să nu mai fure... nici prin facturi, nici prin impozite neplătite, nici...

• orice mânie, orice iuțime, orice strigare să piară... chiar dacă am dreptate...

• niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură...

Un om al lui Dumnezeu reușește să descopere importanța covârșitoare a Cuvântului lui Dumnezeu pentru"supraviețuirea" noastră spirituală prin doar câteva fraze: "Cuvântul lui Dumnezeu trage o graniță clară între păcat și neprihănire, între viață și moarte. Șiretenia celui rău este să mute granițele. Tu nu-ți dai seama că el a mutat granițele pentru că nu cunoști Scripturile. Consecințele sunt tragice, până la tăvălirea din nou în mocirla de unde te-a scos Domnul."

Din când în când, de-a lungul istoriei, păcatul a ajuns la cote maxime și pământul s-a umplut de silnicie. Așa s-a întâmplat pe vremea lui Noe, a lui Lot și așa vedem că se întâmplă și în zilele noastre.

Fiindcă păcatele societății în care trăim exercită o mare presiune, și fiindcă Scriptura este tot mai neglijată, creștinii ajung în defensivă și devin tot mai îngăduitori în ce privește mutarea graniței dintre păcat și neprihănire. Cea mai mare responsabilitate este cea a păstorilor. Unii dintre ei, deși caută să predice cu toată râvna adevărul, se văd copleșiți de tendințele moderniste și aproape că nu mai fac față pentru a menține granița la locul ei.

Granița dintre păcat și neprihănire nu o fixează conducerea bisericii din care faci parte, nici părerile fraților, nici cărțile pe care le citești. Granița este stabilită clar de Cuvântul lui Dumnezeu, și fiecare dintre noi este răspunzător să cerceteze și să cunoască această graniță.

Cât timp te afli dincoace de graniță, în perimetrul sfințeniei arătată în Cuvântul lui Dumnezeu, ești în siguranță. Dar când ai pășit dincolo – pentru că diavolul a mutat granița, dar tu nu-ți dai seama – ești în pericol pentru că ești pe teritoriul păcatului.

Numai Cuvântul, citit în liniște, cu dorința de a-l împlini pe măsură ce îți este descoperit de Duhul Sfânt, te poate menține în interiorul granițelor stabilite de Dumnezeu.

De 6000 de ani granițele stabilite de Dumnezeu rămân aceleași. De 6000 de ani trebuie să fugim de curvie, hoție sau minciună... vorbirea și purtarea noastră trebuie să fie cuviincioase... îmbrăcămintea trebuie să fie cuviincioasă... cearta este un lucru urât înaintea lui Dumnezeu, etc. Toate poruncile și principiile date de Dumnezeu sunt în Scriptură și ele delimitează granita dintre neprihănire și păcat, dintre lumină și întuneric, dintre viață și moarte.

Doamne, păzește-mă, ca nu cumva să fiu unul dintre cei care mută granițele stabilite de Tine.

⁸ Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înţelepciune. (Iosua 1:8)

²² Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. (Iacov 1:22)

Doamne, ajută-mă să rămân lângă Cuvântul Tău! Cuvântul Tău este adevărul!