DOMNUL NOSTRU VINE!

La adresele următoare de pe internet, am postat câteva MĂRTURII, VEDENII și PROROCII despre zilele din urmă și despre rai și iad.
MARTURII DIN INFERN
PROFETII PENTRU VREMURILE DIN URMA
PREDICI DESPRE INFERN

În timp ce lumea se distrează cu atâtea alarme false despre sfârșitul lumii și-și pierde treptat interesul pentru așa ceva, mă tem că nici noi, credincioșii evanghelici, nu-L mai așteptăm cu fiori de bucurie și îmbrăcați în hainele albe ale sfințeniei pe Mirele nostru drag care va reveni pe norii cerului.



În timp ce oamenii din lume au ajuns să nu mai creadă în iad și să-l ridiculizeze (trupele de comici fac mișto și râd cu gura până la urechi), mi-e teamă că unii dintre noi, credincioșii evanghelici, am ajuns prea siguri de mântuirea noastră, ca Israelul de pe vremea Domnului Isus și ca cei din Laodicea, care nici nu-și imaginau că Domnul este pe cale să-i verse din gura Lui datorită stării lor spirituale de căldicei („Iar pentru că ești doar puțin cald, te voi vărsa din gura Mea” [Apoc.3:16] – traducerea VBA).

Vă mărturisesc că PROROCIILE, VEDENIILE și MĂRTURIILE despre VREMURILE SFÂRȘITULUI și DESPRE RAI ȘI IAD pe care le-am postat la adresele de mai sus au început să lucreze în viața mea și a familiei mele (chiar și a copiilor mei) o teamă sfântă, o seriozitate și o veghere gândindu-ne la vremurile care vor veni și la locul unde ne vom petrece veșnicia. De aceea, vă pun și vouă întrebarea pe care mi-am pus-o mie și copiilor mei: „Ești sigur sigur sigur, sută la sută convins, că vei fi răpit la venirea Domnului și vei merge în rai? Aștepți tu cu o teamă sfântă, dar și cu un fior de bucurie venirea Salvatorului Tău, a Aceluia care și-a vărsat sângele Lui pentru tine? Ești tu sigur că ai intrat pe poarta cea strâmtă și că acum te afli pe calea cea îngustă care duce în viața veșnică? Îți duci tu mântuirea cu frică și cutremur? Veghezi tu zi și noapte ca nu cumva să fii înghițit de poftele lumii sau de diavolul? Te-ai gândit măcar o clipă ce‑ar însemna să te afli de fapt pe o cale greșită care duce în locuința morților, în chinurile veșnice ale iadului? Poți măcar să te gândești că din neveghere ai putea să ajungi în iad pentru veșnicie? Ești tu sigur că soțul sau soția ta și copiii tăi sunt cu adevărat mântuiți? Te rogi tu pentru ei zi și noapte? I-ai confruntat tu cu evanghelia pe copiii tăi? I-ai luat deoparte și le-ai vorbit în mod serios despre rai și despre iad? Le-ai cerut să aleagă unde vor să meargă? I-ai făcut conștienți pe copiii tăi de realitatea iadului? Ce văd copiii tăi în viața ta? Ești tu pentru ai tăi un far călăuzitor către viața veșnică? Văd ei din comportamentul și din preocupările tale că lucrurile legate de veșnicie sunt cât se poate de serioase. Sau neseriozitatea ta îi determină și pe ei la o viață ușuratică și superficială?” „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înşivă încercați-vă.” (2Corinteni 13:5)

Cunosc frați care de ani de zile poartă războiul în inimă și nu i-au iertat pe alții din toată inima lor, frați care au furat și fură sistematic statul prin neplata impozitelor, frați lumești a căror preocupare principală nu este căutarea Domnului și a căror dorință arzândă nu este după Domnul, frați care nu-și găsesc plăcerea în lucrurile duhovnicești (citirea bibliei, cântarea, părtășia frățească sfântă), ci în lucrurile lumii acesteia (muzica lumii, politica lumii și fotbalul), frați și surori al căror comportament nu diferă prea mult de comportamentul celor din lume (se ceartă ca cei din lume, dau din coate ca cei din lume, râd de lucrurile de care râde și lumea, se uită la TV și pe internet la lucrurile la care se uită și lumea), frați robiți de păcate ascunse, copii care în mod sistematic nu ascultă de părinții lor și le fac viața amară. Anii trec și ei nu se schimbă. Și toți aceștia își amăgesc conștiința și cred că vor ajunge în Împărăția lui Dumnezeu doar pentru că au făcut cateheza, pentru că au fost botezați, pentru că sunt scriși în registrul de membri al bisericii, pentru că sunt evanghelici și nu ortodocși sau musulmani, iar adolescenții și tinerii pentru că s-au născut în familii de pocăiți.

DATORITĂ ACESTEI STĂRI DE LUCRURI DIN MULTE DIN BISERICILE EVANGHELICE DE AZI, nu se poate accentua îndeajuns importanța unui cuvânt venit de la Dumnezeu. Nu se poate accentua îndeajuns atenția pe care ar trebui s-o acordăm celor care vin și spun: „Am un mesaj de la Dumnezeu! Dumnezeu m-a trimis să spun Poporului Domnului din vremea aceasta următoarele lucruri.”

Dumnezeu ne îndeamnă SĂ NU DISPREȚUIM PROROCIILE, CI SĂ LE CERCETĂM (1Tes. 5:20-21). Oamenii lumii acesteia, oricâte doctorate ar avea, nu pot înțelege prorociile pentru că înțelesul lor este ascuns de ochii lor, dar copiii lui Dumnezeu care au inima curată, pot cerceta, prin Duhul Sfânt care le-a fost dat, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu (1Cor. 2:9-16). Apostolul Pavel ne îndeamnă să nu disprețuim nici măcar o prorocie pe care Dumnezeu o aduce în viața noastră sau a bisericii, ci să le cercetăm și să păstrăm ce este bun, adică ceea ce Duhul Sfânt ne arată că este din partea lui Dumnezeu. Iar apostolul Ioan ne spune să nu ne repezim să credem pe orice proroc, dar „să cercetăm duhurile și să vedem care sunt de la Dumnezeu” (1Ioan 4:1-3).

Ani de zile am crezut că doar în Vechiul Testament prorocii spuneau „AȘA VORBEȘTE DOMNUL!” sau ASCULTAȚI CUVÂNTUL DOMNULUI!”, dar am fost surprins zilele trecute să văd în Faptele Apostolilor pe prorocul Agab rostindu-și prorocia în fața apostolului Pavel folosind cuvintele: „Iată ce zice Duhul Sfânt…” (Fapte 21:11) Și, bineînțeles, știm cu toții prorocia apostolului Ioan din Apocalipsa, unde la fiecare biserică adresarea era „Cine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul!”

Dumnezeu nu a dat proroci numai în vechime, ci, așa cum citim în Noul Testament:

• … Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi. (1 Corinteni 12:28)
• Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârșirea sfinților … (Efeseni 4:11)
• Dumnezeu este același ieri azi și în veci, și El s-a folosit și se va folosi de proroci, de la Avraam (Geneza 20:7) la Domnul Isus (Luca 13:33) și până la cei doi proroci din Apocalipsa 11:3-12.

În vechime prorocii erau numiți văzători (1Samuel 9:9), așa cum spunea și Balaam:

• Balaam şi-a rostit prorocia şi a zis: „Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, omul cu ochii deschişi, cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi: (Numeri 24:3-4)

Am putea spune că ei sunt „ochii” Bisericii, cei puși de Dumnezeu să vadă. În cetățile din Israel (și nu numai), pe zidurile cetății erau puși străjeri. Rolul lor era să aibă ochi buni, să vegheze și să dea alarma atunci când vreun pericol se apropia de cetate.

La fel cum ne este necesară o predică din Scriptură sub ungerea Duhului Sfânt, la fel de necesară este pentru poporul Domnului un mesaj venit printr-un proroc al Domnului. Căci din Scriptură vedem că atunci când poporul Domnului și conducătorii Lui respectau Legea sfântă a lui Dumnezeu, aproape că nu era nevoie de proroci, eventual doar de vreunul care să îmbărbăteze poporul s-o țină tot așa (ca în cazul lui Asa – 2Cronici 15:1-7). Dar atunci când poporul Domnului și conducătorii Lui se rătăceau de la calea Legii, când cuvântul predicat era lipsit de puterea Duhului Sfânt și poporul rătăcea pe munți ca niște oi fără păstor, Dumnezeu trimitea proroci care să spună poporului și conducătorilor: „Chiar acum Dumnezeu vede ce se întâmplă cu voi, chiar acum Dumnezeu m-a chemat, mi-a descoperit ce se va întâmpla cu voi dacă nu vă pocăiți și m-a trimis să vă spun să vă întoarceți la El.”

Este evident că asta s-a întâmplat cu cinci dintre bisericile din Apocalipsa. La început, toate șapte fiind fondate de apostoli sau de oameni sfinți, mergeau bine, pe calea îngustă, dar după un timp lucrurile au început să se strice în cinci dintre ele, și Dumnezeu le-a înștiințat prin apostolul Ioan ce se va întâmpla dacă nu se pocăiesc și nu se întorc la dragostea dintâi față de Salvatorul care i-a răscumpărat cu sângele Lui.

Astăzi, în aceste vremuri de delăsare spirituală, în care se vede cât se poate de clar că am părăsit dragostea dintâi, că nu ne mai trece niciun fior sfânt atunci când ne închinăm Domnului, că suntem doar puțin calzi și nu în clocot pentru Domnul, că nu mai trăim în așteptarea Mirelui mult iubit, ci ne găsim tot mai mult plăcere în idolii lumii acesteia, că nu mai plângem pentru omenirea pierdută din jurul nostru … în aceste vremuri deci … din mai multe părți ale lumii s-au ridicat oameni care mărturisesc că Domnul le-a vorbit printr-un vis, printr-o vedenie, sau au primit o prorocie de o importanță vitală pentru creștinătate.

Deși sunt din diferite colțuri ale lumii, mesajele lor se aseamănă în multe puncte, îndreptându-ne spre aceeași sursă a descoperirilor lor. De asemenea, Domnul Isus din mărturia unuia seamănă leit cu Cel din mărturia celorlalți.

Ei mărturisesc că Domnul Isus le-a vorbit, că s-a întâlnit cu ei, și mesajul Lui pentru poporul Domnului din zilele noastre este următorul (vă redau câte ceva din lucrurile pe care mi le aduc aminte):

• venirea Domnului este foarte aproape, Domnul este chiar la uși.
• Biserica Domnului nu este pregătită pentru venirea Domnului Isus. Mirele este gata să vină să-și ia Mireasa, dar Mireasa parcă nici nu-L așteaptă, este prea preocupată cu lucrurile lumii și nu se sfințește în vederea întâlnirii cu Mirele ei.
• mulți din poporul Domnului se înșală și se amăgesc pe ei înșiși, crezând că dacă fac parte din biserici evanghelice și sunt scriși într-un registru de membri, vor fi răpiți chiar dacă nu trăiesc vieți sfinte.
• timpul se scurge foarte repede și evenimentele finale (LEPĂDAREA DE CREDINȚĂ, VENIREA ANTIHRISTULUI și VENIREA DOMNULUI ISUS) se vor succeda cu repeziciune, așa încât dacă nu începem de pe acum să intrăm în veghere și pregătire pentru venirea Domnului, vom fi luați prin surprindere, și vom rămâne pe Pământ la răpire, ca fecioarele neînțelepte, ca cei care nu L‑au slujit pe Domnul (Pilda talanților) sau ca cei care L-au slujit, dar n-au ascultat de Dumnezeu în toate lucrurile, ci și-au făcut voia lor și au trăit după poftele lor și după planurile dorite de ei.
• în iad sunt chiar acum, când scriu acest email și voi îl citiți, foști creștini care L‑au cunoscut pe Domnul, care chiar L-au slujit pe Pământ, dar care nu au ascultat în totul de Domnul (n-au vrut să ierte, n-au slujit pe Domnul ci s-au slujit pe ei înșiși, etc.). Aceasta se potrivește cu ceea ce Domnul a spus în repetate rânduri:
• Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 7:21)
• Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:34-35)

Ceea ce am observat este că mesajele lor sunt foarte asemănătoare. Gândindu-mă la asemănarea mesajelor acestor proroci, Domnul mi-a adus în minte pasajul următor din Scriptură:

• Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi s-au coborât la Betel. Fiii prorocilor, care erau la Betel, au ieşit la Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.” Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi!” Şi au ajuns la Ierihon. Fiii prorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu; dar tăceţi.” (2 Împăraţi 2:2-5)

Și Elisei, și fiii prorocilor din Betel, și fiii prorocilor din Ierihon primiseră fiecare independent aceeași descoperire, că Ilie va fi răpit la cer. În același fel, ceea ce am observat citind sau vizionând aceste mărturii, este că, deși sunt din părți diferite ale lumii, deși au avut experiențe diferite, în toate mărturiile lor este același Isus, același Duh și aceeași Evanghelie. Este același Isus Cristos care a plâns pentru Ierusalim și plânge și pentru cei care zilnic se duc în iad, este aceeași Evanghelie a urgenței împăcării cu Dumnezeu, este aceeași Evanghelie a urmăririi sfințirii pe care o vedem în toată Biblia, de la început până în Apocalipsa, unde scrie: „Nimic întinat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu.”

Vă redau mai jos un fragment dintr-o astfel de vedenie:

Răpirea şi Necazul cel mare

Am mers spre un loc cu un ecran gigant, şi am văzut oameni în el, am putut observa întreaga lume.. Apoi, deodată am văzut mii de oameni dispărând. Femeile gravide şi-au văzut sarcinile dispărând şi păreau că şi-au pierdut mințile. Copiii au dispărut din toate colţurile. Mulţi oameni fugeau de ici colo, strigând, "Acest lucru nu poate fi, acest lucru nu poate fi! Ce se întâmplă?" Am văzut pe cei care au cunoscut pe Domnul, dar au fost lăsaţi în urmă. (Matei 24:40-41) Ei spuneau că Hristos a venit, s-a întâmplat Răpirea. Ei ţipau şi voiau să se sinucidă,. Dar nu au putut. Domnul mi-a spus, "Fiică, în acele zile moartea va fugi, du-te spune omenirii să mă caute, pentru că în acea perioadă nu va mai fi oportunitate (Isaia 55:6) Fiică, va fi prea târziu pentru toţi cei care au fost lăsaţi pe Pământ."

Când Isus a observat modul în care oamenii au fost lăsaţi în urmă, El a început să plângă şi a zis, "Fiică, voi merge pe Pământ, cum se spune în 1 Tes 4: 16-17: "Căci Însuşi Domnul Se va pogorî din cer, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, şi cei morţi în Hristos vor învia întâi; Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul."

Dar nu toată lumea va merge cu Domnul, numai cei care fac voia Lui (Matei 7:21) şi care trăiesc o viaţă sfântă, căci Domnul mi-a spus,. "Doar cei care sunt sfinţi vor intra în Împărăţia Cerurilor, (Evrei 12:14) Nimeni nu ştie, nici ziua, nici ceasul în care voi veni după poporul Meu sfânt, nici măcar îngerii nu ştiu ". (Matei 24:36)

Pe ecran am văzut cum oamenii alergau în sus şi în jos. Revistele şi ştirile TV spuneau că "Hristos a venit." Ecranul s-a închis, şi Isus a terminat prin a spune, "Voi veni pentru un popor sfânt." Acest lucru a fost tot ceea ce El mi-a arătat. După aceea, El m-a adus înapoi aici, pe Pământ.

Domnul mi-a spus, "Fiică, în acele zile Duhul Sfânt nu va mai fi pe pământ, el nu va mai fi pe Pământ.." (2 Tes 2:7.) Şi am văzut un trafic enorm, cu accidente. Mulţi oameni au vrut să se omoare. Dar Isus a spus, "Ei vor căuta moartea, dar moartea va fugi de la umanitate. Moartea nu va mai fi în această perioadă. "(Apocalipsa 9:6). Am văzut oameni uitându-se la TV, şi reviste care scriau "Mii şi mii au dispărut." Mulţi deja ştiau că Hristos a venit pentru poporul Său sfânt. Cei care cunoşteau pe Domnul, dar au fost lăsaţi în urmă, s-au dus plângând pe străzi, şi doreau să se omoare, dar nu puteau face nimic.

În timp ce eram în Rai, Isus a spus, "Eu voi veni pentru un popor sfânt şi voi veni în curând." Dar acum două săptămâni Domnul mi-a spus: "Fiică, eu găsesc plăcere în ceea ce faci, că îndeplineşti ceea ce ţi-am dat, dar nu spune Poporului Meu că Eu vin curând, spune Poporului Meu că Eu vin imediat." Din nou, Domnul a spus: "Spune-i poporul Meu că Eu vin imediat şi că Eu vin pentru un popor sfânt. Spune Poporului Meu că numai cei sfinţi, numai cei sfinţi vor mă vedea!... Şi să nu taci: Continuă să declari ceea ce ţi-am spus ".

***

Vă mărturisesc că după ce am citit această prorocie, mi-au trecut prin minte gânduri de genul: „Doamne, totuși, nu e prea strict mesajul?” Și imediat mi-a venit în minte versetul: „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14)

Celor care privesc cu suspiciune PROFEȚIILE, VISELE și VEDENIILE, le aduc aminte făgăduința Domnului pentru vremurile din urmă, Fapte 2.

• „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci. (Faptele apostolilor 2:17-18)

Din nefericire, aceste lucrări ale Domnului – VISE, VEDENII și PROROCII – prin care Domnul în dragostea Lui își înștiințează poporul și-l avertizează să se pocăiască (ca pe cele 7 biserici din Apocalipsa), au ajuns să fie privite ca niște lucrări de mâna a doua. În bisericile tot mai elevate ale veacului nostru, PROROCIILE, VISELE ȘI VEDENIILE, adică vorbirea directă actuală a unui Dumnezeu care este viu în vecii vecilor, au ajuns să fie considerate în unele locuri ca rătăcirile unor frați slabi de minte.

Fiindcă Iosif n-a disprețuit visele, ci a fost atent la visele venite din partea Domnului, a putut deosebi înștiințarea din partea Domnului dată prin visul lui Faraon, și astfel o mulțime de popor (împreună cu poporul Domnului) a fost scăpat de foamete. Același lucru se poate să se fi întâmplat și în Noul Testament prin prorocia lui Agab (Fapte 11:27-30)

Dar ce putem spune despre Pavel, pe care Dumnezeu îl ghida prin vedenii și prin proroci?

- Pavel pleacă în slujire ca urmare a unei prorocii (Fapte 13:1-4)
- printr-o vedenie, Pavel intră în Macedonia (Fapte 16:9-10)
- Pavel rămâne în Corint datorită unei vedenii (Fapte 18:9-11)
- Pavel era înștiințat prin proroci din cetate în cetate că urmează să sufere prigoniri (Fapte 20:23; 21:11)

Bineînțeles că cei mai priviți cu suspiciune au fost și sunt profeții. Multora le este peste putință să creadă că Dumnezeu mai vorbește și astăzi. Ei nu știu să facă diferența între etalonul Scripturii, cuvântul scris și veșnic al lui Dumnezeu și vorbirea Lui directă. Ce ar fi putut face Dumnezeu bisericii din Apocalipsa, dacă aceasta s-a rătăcit cu biblia în mână și trăia o viață păcătoasă și plină de automulțumire? Ce să mai facă Dumnezeu dacă toți din biserică întristaseră pe Duhul Sfânt și nu mai pricepeau nimic din Scriptură? E posibil că mulți de acolo gândeau „Avem Scriptura, avem Scriptura. Nu avem nevoie de altceva.” Poate mai aveau Scriptura, dar nu mai aveau lumina Duhului Sfânt, ca să poată pricepe Scriptura. Într-un fel sau altul, au întristat Duhul Sfânt, L-au stins, și nicio predică nu mai era însoțită de puterea Duhului Sfânt.

Și în aceste condiții, Dumnezeu și-a trimis prorocia prin apostolul Ioan.

• Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut. (Apocalipsa 1:1-2)

Fără îndoială că rolul prorocilor a fost acela de a chema poporul Domnului din nou la Lege, la împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu, și în primul rând de a aduce din nou lumina Duhului Sfânt pentru înțelegerea Scripturii. „La Lege și la mărturie…” (Isaia 8:20) chema prorocul Isaia, iar Domnul Isus îi întreba mereu pe evrei, „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?”, și le spunea „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” Dacă veți urmări, de exemplu, mărturia „23 minute în iad” veți vedea că este plină de versete din Scriptură, iar Bill Wiese spune la un moment dat „Nu-i o problemă dacă nu vreți să mă credeți pe mine, dar duceți-vă voi înșivă la Scriptură ca să vedeți ce are de spus Dumnezeu despre iad.”

Ca o paranteză, tot atât de adevărat este că Satan prinde prilejul și se folosește de apariția prorocilor Domnului ca să scoată și el mai mulți proroci mincinoși pe piață. Dar asta nu înseamnă să fugim de orice prorocie, ci să ne apropiem mai mult de Domnul, ca să căpătăm mai multă înțelepciune, mai multă pricepere și darul deosebirii duhurilor, ca să putem păstra ce este bun și să putem respinge ce nu este de la Domnul.

DOMNUL NOSTRU VINE! Semnele venirii Lui se înmulțesc de la o zi la alta. Și cel mai important lucru rămâne: voi fi răpit cu Domnul în Împărăția Lui sau voi rămâne pe pământ?

Așa cum spunea recent un predicator, „Oameni buni, prea mult ne culcăm liniștiți pe perna siguranței mântuirii. Mântuirea trebuie dusă până la capăt. Lupta credinței trebuie dusă până la capăt.” Și poporul Israel era liniștit, culcat pe perna mântuirii, când a apărut Isus Cristos, Prorocul, Fiul lui Dumnezeu. Ei nu se închinau la idoli ca Neamurile, aveau Legea care se citea în fiecare zi de Sabat în sutele sau miile de sinagogi din Israel, aveau Templu, aveau preoți, cărturari și Farisei. Și unui astfel de popor Domnul Isus le spune:

• Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:20)
• Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14)
• şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 18:3)
• Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 8:11-12)
• Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. (Luca 13:23-24)
• Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.” (Luca 17:34-36)

Domnul Isus nu vorbea Neamurilor, ci poporului Domnului. Dintr-un punct de vedere, întreaga Evanghelie după Matei este un îndemn insistent, repetat, deosebit de serios al Domnului Isus către un popor care, împreună cu conducătorii săi, se credea la adăpost sub umbrela lui Dumnezeu. Și pe acest popor Domnul Isus caută să-l trezească la realitate, arătându-i că în multe lucruri s-au depărtat de Dumnezeu și că vor rămânea pe dinafara Împărăției lui Dumnezeu, chiar dacă se trag din Avraam și sunt tăiați împrejur.

MIREASA trebuie pregătită pentru întâlnirea cu Domnul ei. Înainte de venirea mirelui, orice mireasă nu face altceva decât să se pregătească, să fie frumoasă, curată, aranjată, impecabilă, fără pată, fără zbârcitură. Acum înțeleg și ceea ce Domnul ne-a vorbit anul trecut despre a zidi UN TRUP FRUMOS AL LUI CRISTOS. Avea în vedere VENIREA DOMNULUI ISUS. Capul Trupului (Isus Cristos) vine să-și răpească Trupul (Biserica). Mirele vine să-și răpească Mireasa. Dacă Capul este sfânt, și Trupul trebuie să fie sfânt. Dacă Mirele este sfânt și frumos, și Mireasa trebuie să fie sfântă și frumoasă.

De aceea Dumnezeu ne-a îndemnat să zidim O INIMĂ CURATĂ, UN ALTAR DE FAMILIE și BISERICA (prin ceea ce dă fiecare mădular).

Ce-ar dori Mirele să găsească când va veni să-și ia Mireasa? Ar dori să găsească o frățietate care-L așteaptă, frați și surori cu inimile curate, familii care se întâlnesc la altarul de rugăciune în fiecare zi și-i declară Domnului: „Doamne, Te așteptăm să vii! Poate vii chiar în noaptea asta. Te rugăm sfințește viețile noastre, ca la venirea Ta să nu rămânem depărtați.” Ar dori să găsească biserici înflăcărate, înfiorate (ca o mireasă) de iminenta venire a Domnului, temându-se ca nu cumva prin atitudinea vreunuia dintre ei Duhul Sfânt să fie întristat sau stins.

„Când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe Pământ?” (Luca 18:8)

Poporul Domnului trebuie pregătit pentru cele trei mari evenimente care urmează să vină: LEPĂDAREA DE CREDINȚĂ, VENIREA ANTICRISTULUI, VENIREA DOMNULUI ISUS. Scriptura vorbește despre aceste evenimente în această ordine (2 Tesaloniceni 2), iar cei care prorocesc astăzi spun că aceste vremuri sunt gata să vină și se vor succeda cu repeziciune. Scriptura spune că aceste vremuri vor fi, semnele le putem vedea cu ochii noștri, iar prorocii ne spun că Domnul este chiar la uși.

Oricât v-aș povesti, nu veți înțelege cu adevărat dacă nu veți auzi dvs. înșivă cu urechile voastre aceste mărturii ale unor oameni care pretind că „GURA DOMNULUI A VORBIT”. Personal vă recomand pentru început următoarele mărturii:
· Bill Wiese − 23 minute în iad
· Dr. Maurice Rawlings -- Înapoi din Iad (7 întorși din moarte clinică)
· Beniamin Faragau – Proorocie citata de Pastorul Bisericii Baptiste IRIS 1999
· Vetuța Haniș -- Descoperire vremea sfârșitului
· Irina – Vis despre implantarea cipului
· Angelica Zambrano – Raiul, iadul și vremea sfârșitului
· Sora Dana de la Cluj -- Profeție vremea sfârșitului

Și în final un cuvânt din prefața cărții „23 minute în iad” de Bill Wiese:

„În urmă cu câteva luni, Mike Bickle, un cunoscut de-al meu cu care lucrez la Casa Internaţională de Rugăciune, mi-a cerut să vorbesc în Biserică despre Iad. În timp ce studiam acest subiect, am primit de la un prieten, Steve Carpenter, o casetă. Pe acea casetă era un mesaj din partea lui Bill Wiese şi a soţiei sale, Anette.

Mesajul lui m-a zguduit din temelii şi mi-a schimbat definitiv felul în care mă raportez la familia mea, la prieteni şi chiar la oamenii pe care nu îi cunosc.

Acest mesaj m-a schimbat pentru totdeauna, fără nici o exagerare, şi vă rog să mă credeți că nu vorbesc aici în hiperbole. El m-a transformat şi mi-a schimbat definitiv felul în care privesc la cei câțiva ani de viaţă care mi-au mai rămas de trăit pe acest pământ. Dorința mea este ca Dumnezeu să facă acelaşi lucru şi cu dumneavoastră. Nu vă pot spune în cuvinte cât de important este acest mesaj!” (redactorul cărții)

Lăudat să fie Domnul nostru Isus Cristos!