CINE ARE URECHI DE AUZIT, SĂ AUDĂ!

În ultimii 10 ani cred, mulți pastori și lucrători s-au rugat Domnului să le descopere ce se întâmplă cu adunările Domnului. De ce nu mai cresc? De ce pe de o parte botezăm, iar pe de alta excludem, așa încât aproape că nu se observă nicio creștere. Unele adunări au investit mult în rugăciune și post.

S-au vehiculat diverse motive ale stării spirituale actuale:

-       Unii presupun că este păcat în biserică

-       Alții cred că trăim vremurile din urmă când se spune că „mulți vor cădea”.

Nu ştiu ce le-a vorbit Dumnezeu altora, dar vreau să vă împărtăşesc ce cred că mi-a vorbit Domnul mie. Eram la sfârșitul anului 2013 la una din sesiunile şcolii biblice Maranata a fratelui Ioan Panican, când, într-o seară, am deschis Biblia şi am citit pasajul din Ieremia 14. În câteva minute textul s-a structurat în mintea mea şi gândurile principale au venit unul după altul. Deşi am vrut să trimit acest mesaj mai demult, unele lupte spirituale m-au împiedicat până astăzi.

I. ESTE SECETĂ SPIRITUALĂ

Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei: „Iuda jelește, cetățile lui sunt pustiite, triste, posomorâte, şi strigătele Ierusalimului se înalță. (Ieremia 14:1-2)

CUVÂNTUL DOMNULUI, SPUS … CU PRILEJUL SECETEI

Era mare secetă în Israel. Fântânile nu mai aveau apă (v.3), nu cădea ploaie în țară (v.4), nu găseai pic de verdeață (v.5-6)

Dacă seceta fizică se vede ușor, din nefericire seceta spirituală este mai greu de sesizat. Să ne gândim la biserica din Laodiceea, ai cărei membri nu doar că nu realizau seceta spirituală, dar credeau că se află într-o perioadă de trezire (bunăstare) spirituală. Faptul că nişte creștini din Laodiceea puteau fi atât de orbi ar trebui să ne pună tare pe gânduri. Cei mai mulți creștini evanghelici, și din păcate și mulți dintre slujitorii amvoanelor nici măcar nu-și dau seama că trăim o vreme de secetă spirituală.

E de ajuns să citești biografiile oamenilor lui Dumnezeu (George Muller, Hudson Taylor, Sadhu Sundar Singh, …) ca să-ți dai seama ce secetă cumplită trăim. Mă gândesc şi la oamenii lui Dumnezeu prezentați în cartea „Lumini peste veacuri” de Petru Popovici. Dar de ce să mergem așa departe în timp și așa departe de țara noastră!? Am urmărit recent câteva documentare și am citit mai multe articole despre marii oameni ai lui Dumnezeu: Iosif Trifa, Traian Dorz, Ioan Marini, Nicolae Moldoveanu, Richard Wurmbrand, Valer Irinca, etc). Ce oameni! Ce vremuri! Ți se pare că diferența dintre ei și noi este de ani lumină. Trăim o secetă de nedescris!

E de ajuns să faci o adunare cu cei care au peste 20 de ani pe Calea Domnului, ca să auzi cum arătau întâlnirile fraților acum 20 de ani.

Mai ales generația tânără, dar și cei întorși la Domnul în ultimii 5-10 ani, sunt oameni născuți în timpul secetei, așa că nici măcar nu știu cum arată o adunare sub ungerea Duhului Sfânt.

Frați duhovnicești, care altădată erau plini de har, de abia își mai trag și ei sufletul. Nu mai au ce spune, nu mai au o descoperire veritabilă din Cuvânt. Buimăciți de ce se întâmplă în jurul lor, de abia mai au puterea să se mențină ei înșiși pe calea îngustă.

Din păcate, cei mai vinovați de neștiința poporului Domnului sunt acei păstori și lucrători care au cunoscut vremurile de har din adunări, au cunoscut ce înseamnă prezența Domnului și a Duhului Sfânt în mijlocul adunării, dar acum nu plâng și nu suspină după acele vremuri, și nu‑și sfâșie hainele văzând închinarea la vițelul de aur de azi.

Dragii mei, e secetă de mari proporții. Nu este viață. NU ESTE PUTERE. Dai cu tunul să auzi o descoperire reală din Cuvânt, care să-ți focalizeze atenția, să-ți încălzească inima și să-ți facă să-ți verse ochii lacrimi de fericire sau de căință.

Și în privința rugăciunii este secetă. Spuneți-mi, când ați chemat ultima dată un frate (sau când v-a chemat vreun frate) ca să vă rugați împreună, în afară de programul de la casa Domnului?

Tragedia este nu doar că trăim vremi de secetă, ci şi că sunt vremi de orbire spirituală. Numai gândiți-vă la una dintre cele mai mari minciuni care se cântă astăzi prin adunări: „TRĂIM VREMI DE HAR CA ILIE?” Este incredibil. Dacă vremile noastre sunt vremuri de har, atunci Faptele Apostolilor şi trezirile spirituale prin Johnatan Edwards, prin Wesley şi Withfield, cu sute şi mii de convertiți, acelea ce sunt?

CUVÂNTUL DOMNULUI, SPUS … LUI IEREMIA

Câtă binecuvântare să știi ce are Dumnezeu de spus cu privire la o anumită situație. Ce bine că Dumnezeu nu ne ține în suspans, nu ascunde de noi intențiile Sale. Totul este să vrei să afli și să vrei să împlinești ceea ce-ți va spune.

Este în natura lui Dumnezeu să răspundă atunci când este întrebat de oameni sinceri, smeriți și doritori de a împlini voia lui Dumnezeu oricare ar fi ea. Când oamenii lui Dumnezeu au trecut prin situații dificile, au întrebat pe Domnul, și Dumnezeu le-a descoperit cauza problemelor ivite:

- „Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărână.” (Iosua 7:6-12)

- „Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniţi, este foametea aceasta.”  (2 Samuel 21:1)

CUVÂNTUL DOMNULUI, SPUS LUI IEREMIA

Dumnezeu vorbește prin profeții Lui. Dintotdeauna a vorbit prin profeți. Dar în multe biserici creștine evanghelice de azi nu mai este recunoscut acest dar. Unele biserici nici nu știu ce-i aia profet, iar altele au făcut tot posibilul să-i alunge din mijlocul lor. Bisericile nu se roagă ca Dumnezeu să le dea nu numai păstori și învățători, ci si frați cu dar profetic. Aproape singurele daruri recunoscute sunt acelea de păstor și învățător. Nu mai există proroci, evangheliști, oameni cu alte daruri spirituale.

Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci. (Amos 3:7)

Dumnezeu are slujitorii Săi prin care-și înștiințează poporul întotdeauna cu privire la ce are de gând să facă. Cel mai bun exemplu sunt bisericile din Apocalipsa, cărora Domnul Isus le-a spus concret care erau problemele lor și ce trebuiau să facă ca să le remedieze.

Dar, ca mai totdeauna în istorie, proorocii care vorbesc „de rău” nu sunt bine primiți. „Vorbește-ne de bine” – asta este dorința multora și azi. Istoria prorocului Mica, a lui Ilie, se repetă și astăzi.

Ne-am descotorosit de proroci, și modul de aflare al adevărului a început să se apropie de cel din lume, ascultând părerea unuia sau altuia, efectuându-se sondaje sau teste grilă. Am anulat darul spiritual al prorocului insuflat de Dumnezeu, și l-am înlocuit cu înțelepciunea omenească.

IUDA JĂLEȘTE … dar LAODICEEA SĂRBĂTOREȘTE

„Iuda jălește, cetățile lui sunt pustiite, triste, posomorâte ...” , dar LAODICEEA (biserica dinaintea venirii Domnului) sărbătorește („Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” - Apoc.3:17). În ultimii ani s-au înmulțit exponențial îndemnurile de genul „Smile! Jesus loves you.”. Păstorii și alți slujitori își îndeamnă enoriașii să zâmbească, să nu mai aibă fețele întunecate. Veselie mare. Răsună cântarea „TRĂIM VREMI DE HAR CA ILIE”.

Rudele, părinții, copiii multora dintre noi rămân în lume și se vor duce în pierzarea veșnică. Frați și surori sunt afectați de boli psihice. Se înmulțesc familiile cu probleme între soți şi între părinţi şi copii. Sunt mulţi care pozează bine în adunarea publică, dar numai ei ştiu ce războaie se dau în casele lor. Pe o ușă se intră în adunare (botez) și pe alta (excludere) se iese în același ritm sau chiar mai rău. Se înmulțesc în adunări numărul celor lumești ca Esau, vrăjmași ai crucii lui Hristos, având doar o formă de evlavie, oameni care n-au în inimă dorința după credința dată sfinților odată pentru totdeauna (Iuda 3), oameni supuși poftelor firii, care n-au Duhul (Iuda 1:19).

Iuda jelea văzând seceta, dar Laodiceea de azi nu mai vede, are nevoie de alifie să-și ungă ochii și să vadă dezastrul din bisericile actuale.

II. DOAMNE DE CE NU INTERVII?

„Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta. Tu, care ești nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie: pentru ce să fii ca un străin în țară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea? De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care nu ne poate ajuta? Şi totuşi Tu ești în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi! –” (Ieremia 14:7-9)

Prorocul afirmă că singur Dumnezeu îi poate ajuta, dar n-o face.

DE CE SĂ FII … CA UN VITEAZ CARE NU NE POATE AJUTA? (Ieremia 14:9)

Imaginați-vă un pluton de ostași aflați în război. Între ei se află un luptător viteaz, un „uriaș” am putea spune, unul care face mai mult decât toți laolaltă. Inamicul se apropie. Toți soldații sunt întorși cu fața spre viteazul din mijlocul lor. Speranța lor este în acest viteaz. Așteaptă ca el să iasă în față și să-i spulbere pe dușmani dintr-o lovitură. Dar, stupoare, viteazul este încremenit, incapabil de a-i ajuta, nu face nici măcar un gest cât de mic de a le veni în ajutor. De ce?

Nu văd o tragedie mai mare în lupta spirituală pe care o ducem decât să-L ai pe Dumnezeu și să nu poți beneficia de ajutorul Lui în lupta împotriva vrăjmașului. Să ai un Dumnezeu Atotputernic, singurul care face minuni, care ar pune oștile vrăjmașe pe fugă cât ai clipi, … și totuși să trebuiască să te descurci singur (și bineînțeles că n-ai cum să te descurci).

Așa cum mi-a vorbit Dumnezeu acum mai mulți ani: „Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de rușine, nu mai ieși cu oștirile noastre. (Psalmi 44:9)

Să ne gândim la vrăjmașii lui Israel:

- Dumnezeu îngăduia ca Israel să fie atacat datorită păcatelor lui

- Dumnezeu îi putea ajuta, oricât de puternici și de numeroși ar fi fost vrăjmașii lui Israel

- însă Israel alerga în stânga şi în dreapta după ajutor din Egipt sau de la alţii

- Dumnezeu le cerea să se pocăiască de faptele lor ca să-i poată ajuta, dar ei ar fi vrut orice, numai nu să asculte de proorocii Domnului

- lui Dumnezeu nu-i rămânea decât să privească „neputincios” cum vrăjmașii veneau şi-i distrugeau, îi jefuiau şi-i omorau pe copiii lui Israel

Să ne punem în postura lui Dumnezeu:

- să fii un VITEAZ care poate ajuta

- să spui poporului în ce condiții îl poți ajuta

- și totuși să nu-l poți ajuta

- să vezi cum poporul suferă, dar nu face ce-i spui

- să nu poți face altceva decât:

- SĂ PLÂNGI - „Spune-le lucrul acesta: „Îmi varsă lacrimi ochii zi şi noapte şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.”  (Ieremia 14:17)

- SĂ JUDECI ȘI SĂ PEDEPSEȘTI ÎN CONTINUARE - „... de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepsește păcatele.” (Ieremia 14:10)

PENTRU CE SĂ FII … CA UN STRĂIN ÎN ȚARĂ? (Ieremia 14:8)

Ce ciudat? Să te simți străin în mijlocul poporului Tău. „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele.” Stăm în adunări şi ne gândim la televizoarele, tabletele şi laptopurile de acasă, la oalele cu carne care ne aşteaptă, la meciurile de fotbal şi la dezbaterile politice. Şi Dumnezeu este străin de cele mai multe dintre preocupările noastre. El ştie că, odată ajunși acasă de la Casa Domnului, mulţi se reped la televizoare, laptopuri şi tablete, nu la Cuvânt, Rugăciune sau slujirea Domnului. Şi El se simte ca un străin.

Dumnezeu este străin de cele mai multe din conversațiile noastre de acasă, sau chiar din curtea Casei Domnului şi din Casa Domnului. Ca atunci când te afli într-un anturaj cu preocupări diferite de ale tale şi te simți stingher. Dacă ai deschide gura să vorbești despre lucrurile care te preocupă pe tine, atunci ceilalți s-ar simți jenați.

III. IATĂ CE SPUNE DOMNUL DESPRE POPORUL ACESTA !

Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruță picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepsește păcatele!

[...]

Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: «Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.»” Dar Domnul mi‑a răspuns: „Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit; ci ei vă prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor." (Ieremia 14:10-14)

IATĂ CE SPUNE DOMNUL DESPRE POPORUL ACESTA

Cred că fiecare om simte nevoia unui feed-back. Feed-back-ul este o reacţie în urma căreia ne corectăm umblarea. Şeful unei firme priveşte pe geamul biroului la modul în care angajaţii din curtea depozitului îşi fac treaba. La un moment dat coboară în curte şi începe să treacă pe la fiecare angajat. Primului îi spune: „Tot ce faci, faci bine. Ţine-o tot aşa şi va veni ziua când te voi pune într-un post cu mai multă răspundere.” Celui de-al doilea îi spune: „A fost o vreme când te observam că-ţi dădeai tot interesul, dar de la un timp nu-mi place cum lucrezi. Întoarce-te la felul vechi de a lucra, altfel voi fi nevoit să te concediez.” Şi aşa mai departe ...

La fel există feed-back-uri ale părinţilor faţă de copii, ale profesorilor faţă de elevi, etc.

Cât de important este un feed-back (o reacţie) din partea lui Dumnezeu la ceea ce face un om sau o biserică. Aceste feed-back-uri (reacţii) ale lui Dumnezeu au fost întotdeauna slujba proorocilor. Câtă vreme un împărat al lui Israel umbla după Legea lui Dumnezeu, Dumnezeu lăsa lucrurile pe acel făgaş, sau chiar trimitea un prooroc să-i vestească de bine împăratului.

Avem un astfel de exemplu în 2Cronici 15, când Dumnezeu trimite pe proorocul Azaria la împăratul Asa ca să-l încurajeze, arătându-şi mulţumirea faţă de ce făcuse până atunci şi îndemnându-l s-o ţină tot aşa. Totuşi, peste un timp, când Asa nu mai acţionează sprijinindu-se pe Dumnezeu, este trimis un alt prooroc, Hanani, care îi descoperă împăratului păcatul lui (2Cronici 16:7).

Vedem şi alte cazuri în Scriptură. Preotul Eli primeşte două feed-back-uri (reacții) din partea lui Dumnezeu, prin care El îşi arăta nemulţumirea faţă de slujirea lui Eli (printr-un om al lui Dumnezeu (1Samuel 2) şi prin viitorul prooroc Samuel (1Samuel 3)).

Împăratul Saul primeşte reacţii din partea lui Dumnezeu prin proorocul Samuel, dar nu ia seama la ele, şi va avea parte de un sfârşit tragic.

Apostolul Pavel primeşte un feed-back printr-o vedenie, prin care Domnul îl încurajează să nu se teamă şi să propovăduiască cu îndrăzneală Evanghelia ca şi până atunci (Fapte 18:9-11)

Bisericile din Apocalipsa au primit feed-back-uri din partea Duhului lui Dumnezeu, şi li s-a arătat în care lucruri trebuie să-şi schimbe atitudinea.

LE PLACE SĂ ALERGE ÎNCOACE ŞI ÎNCOLO ... DE ACEEA DOMNUL N-ARE PLĂCERE DE EI

Dragi fraţi şi surori, acesta este feed-back-ul (reacția) lui Dumnezeu la ceea ce face poporul Domnului azi: Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepsește păcatele! (Ieremia 14:10)

Nu cred că se putea ceva mai clar din partea lui Dumnezeu pentru această generație, spus în doar câteva cuvinte: LE PLACE SĂ ALERGE ÎNCOACE ŞI ÎNCOLO. NU-ŞI CRUŢĂ PICIOARELE.

Am avut o astfel de imagine a alergatului încoace și încolo în casa unor prieteni, văzând un copil de 9 ani cum își împărțea timpul între televizor, laptop, tabletă și alte jocuri din casă. Mergea la laptop și juca un joc, apoi se ducea la tabletă, apoi se uita câteva minute la televizorul deschis non-stop pe canalele de desene animate, apoi mai petrecea câteva minute cu alte jucării, după care alergarea era reluată. Pur și simplu nu avea astâmpăr. Această imagine este o imagine a creștinului modern, aflat într-o continuă alergare încoace și încolo. Când la televizor, când la laptop, când pe telefonul mobil. Iar când intră pe internet, ba pe Messenger, ba pe Facebook, ba pe Tango, etc. Ba se uită la știri, ba joacă un joc pe facebook și-i invită și pe alții, ba se gândește să-și schimbe poza din profil că și-a cumpărat o rochie nouă și trebuie s-o vadă toți, ba mai verifică vremea să vadă dacă n-a mai scăzut temperatura cu vreo jumătate de grad, ba mai caută pe Youtube faze tari, scene hazlii, farse, după care le distribuie să afle toți prietenii lui creștini.

Și alergatul acesta virtual se termină pentru mulți noaptea târziu.

Le place să alerge încoace şi încolo, şi nu-şi mai găsesc plăcerea în Dumnezeu şi în lucrurile lui Dumnezeu.

Nu mai aleargă la Dumnezeu, nu le mai place de Dumnezeu, nu mai aşteaptă nimic de la Dumnezeu, nu le mai place să stea la picioarele Domnului Isus şi să asculte cuvintele Lui. Tot mai mulţi nu trăiesc decât o formă de evlavie.

Când au un timp liber, nu aleargă la Dumnezeu. Nu mai sunt ca doi îndrăgostiţi, sau ca doi prieteni, care, când au un timp liber, nu ştiu cum să se întâlnească mai repede.

TELEVIZORUL ŞI INTERNETUL sunt IDOLII de necontestat ai lumii actuale, şi tot mai mulţi credincioşi sunt prinşi în această mlaştină fără fund și fără margini, cum o numeşte un om al lui Dumnezeu de azi.

Deschideţi FACEBOOK-ul, uitaţi-vă la status-urile din Messenger, şi spuneţi-mi câte declaraţii de dragoste, de dor de Dumnezeu aţi văzut? Întâmplări hazlii, poze personale, politică, economie, muzică, filme, dar aproape nicio pasiune declarată pentru Dumnezeu.

Recent am stat de vorbă cu un frate, dărâmat de relația familiară cu soția lui. După ce mi-a spus că e preocupată mai mult de cariera ei decât de familie, că este cheltuitoare, că nu-l respectă, în final mi-a spus: „Frate, toate acestea le-aș trece cu vederea, dar ceea ce mă înmormântează de viu este că se uită după alți bărbați. Mi-au spus-o chiar și alți frați din biserică. De multe ori când ieșeam la plimbare cu ea, o vedeam că nu se uită la mine, de parcă nici nu existam. Odată chiar am surprins-o că se uita peste umărul meu la un alt bărbat.” Și a încheiat cu un geamăt sfâșietor: „Dragă frate, nevasta mea … nu este a mea.”

Dragi frați și surori, aceasta este imaginea multor creștini din ziua de azi. Domnul Isus ar putea striga în gura mare: „Poporul Meu, pe care Mi l-am câștigat cu sângele Meu, nu este al meu.” LE PLACE SĂ ALEARGE ÎNCOACE ȘI ÎNCOLO DUPĂ O MULȚIME DE IDOLI. N-ARE ASTÂMPĂR. DAR NU-ŞI MAI GĂSEŞTE PLĂCEREA ÎN A STA CU MINE, ÎN CĂMĂRUŢĂ, ASCULTÂND ÎN LINIŞTE CUVINTELE MELE ŞI VORBINDU-MI ÎN RUGĂCIUNE.”

Îşi uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr. (Ieremia 2:32)

Mi-e teamă că mulţi creștini de azi, dacă li s-ar lua televizorul, laptopul și telefonul mobil, ar ajunge la psihiatrie în depresie severă.

Şi iarăşi revin la ideea de la început: tragedia este nu doar că trăim vremuri de secetă, ci şi că sunt vremuri de orbire spirituală. Cântăm în adunări „Ca pe un diamant Te caut, Aş fi nebun de-aş renunţa.” Îşi dă cineva seama cam cum ar arăta bisericile noastre, oraşul unde locuim şi ţara unde ne-a aşezat Dumnezeu, dacă toţi L-am căuta pe Dumnezeu în modul în care căutătorii de diamante caută diamantele? Aş spune că orbirea spirituală este chiar mai dureroasă decât seceta spirituală. Când nu eşti orb, măcar strigi la Dumnezeu: „Doamne, ai milă de noi. Doamne, am părăsit credinţa părinţilor bisericii, am părăsit credinţa înaintaşilor noştri.”

SUNTEM ÎN PERIOADA DE LOGODNĂ

Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. (2 Corinteni 11:2)

Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinților.) (Apocalipsa 19:7-8)

Dragii mei, noi suntem în perioada de logodnă. Încă nu suntem căsătoriți cu Domnul Isus. El va reveni să-și ia Mireasa pentru ca să facă mai apoi nunta.

Suntem într-o perioadă de probă. Ca doi tineri care au o perioadă în care se decid dacă se vor căsători și vor rămânea împreună pentru toată viața. Și-n această perioadă fiecare caută să vadă dacă într-adevăr celălalt îl iubește cu adevărat.

În mod normal – prin asta cred că trece orice pereche de tineri îndrăgostiți – în această perioadă de logodnă, cei doi nu știu cum să se vadă mai des. Sunt îndrăgostiți până peste cap. Băiatului nu-i mai arde nici de gașca de prieteni din fața blocului, nici de meciurile de fotbal de la televizor. El are un singur dor: s-o vadă cât mai des pe aleasa inimii lui. La fel și ea.

În această perioadă de logodnă, tinerii se văd mai des, caută să se cunoască, speră să-l vadă pe celălalt că este pe aceeași „lungime de undă”, că inimile lor simt la fel. Și în această perioadă de logodnă, lucrurile pot evolua în două direcții.

Să luăm cazul fetei:

(a) ori, pe măsură ce îl cunoaște mai bine pe băiat, realizează că Dumnezeu i-a scos în cale exact omul potrivit, ceea ce a visat și și-a dorit, și ajunge să spună: „Da, cu acest băiat vreau să-mi petrec toată viața.”

(b) ori, pe măsură ce-l observă în mai multe situații, realizează că băiatul este indiferent, că nu se prea topește de dorul ei, că este nepoliticos cu familia ei, și ajunge la concluzia: „Cred că am greșit. Îmi pare rău, dar cu un astfel de om nu vreau să-mi petrec restul vieții.”

Dragii mei, perioada de logodnă n-a ținut de când L-am cunoscut pe Domnul Isus până la botez. Ea ține până va veni Mirele să ne ia cu Sine.

Domnul Isus nu va răpi la cer pe cei care aleargă încoace și încolo și nu-și mai găsesc plăcerea în El. El nu va lua în căsătorie o logodnică care s-a botezat, a fost trecută în registrele bisericii, vine regulat la biserică, își dă zeciuiala și chiar slujește. El va lua pe aceia pentru care cea mai mare plăcere este să stea cu El, AȘA CUM STĂTEA MARIA LA PICIOARELE DOMNULUI ȘI ASCULTA CUVINTELE LUI.

Suntem într-o perioadă de probă. Domnul Isus și-a arătat dragostea Lui nespus de mare jertfindu-se pentru noi. El ne-a scăpat de sub puterea diavolului, ne-a scăpat de învățăturile false ale religiei care ne ținea robi, … Și ce vede acum? O mireasă care nu-și mai găsește plăcerea în El, în schimb „se uită peste umărul Lui” la o mulțime de idoli de care s-a înconjurat și care-i atrag privirile.

Suntem într-o perioadă de probă. Ar fi putut să ne ia direct în cer. Dar Domnul Isus ne încearcă să vadă dacă, după tot ce a făcut pentru noi, ne găsim plăcerea numai în El.

·         Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. (Psalmi 73:25)

·         Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. (Psalmi 73:28)

·         Şi i-am zis: „Rămâi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a niciunui alt bărbat, şi voi fi şi eu la fel cu tine!” (Osea 3:3)

IV. JUDECATA LUI DUMNEZEU

„acum își aduc aminte de nelegiuirile lor, și le pedepsește păcatele.” (Ieremia 14:10)

Deși nu ne place acest adevăr, realitatea este că Dumnezeu este nevoit uneori să-și pedepsească poporul. La fel ca un părinte, care, la modul general, nu are nici cea mai mică dorință să folosească nuiaua sau certarea, dar uneori, după multe avertizări, o va face. PENTRU CĂ NU MAI ARE ALTĂ ALTERNATIVĂ. Copilul nu mai înțelege de vorbă bună.

Să privim din nou la cele șapte biserici din Apocalipsa, și să vedem avertizările pe care Dumnezeu le face:

BISERICA DIN EFES

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. (Apocalipsa 2:5)

BISERICA DIN PERGAM

Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.” (Apocalipsa 2:16)

BISERICA DIN TIATIRA

Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui. (Apocalipsa 2:22-23)

BISERICA DIN SARDES

Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. (Apocalipsa 3:3)

BISERICA DIN LAODICEEA

Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. (Apocalipsa 3:16)

Din nefericire, poporul Domnului de azi nu mai înțelege de vorbă bună. Nu mai vrea să vadă adevărul din Scriptură, nu mai ascultă nici de proroci, nu mai ia aminte nici la felul de viețuire al înaintașilor noștri (îndrăznim să ne mai numim baptiști, penticostali și creștini după evanghelie), nu mai ia aminte nici la felul de viețuire al părinților lor credincioși.

Spune-le lucrul acesta: „Îmi varsă lacrimi ochii zi şi noapte şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare. (Ieremia 14:17)

Judecata nu este o plăcere pentru Dumnezeu. El plânge, varsă lacrimi pentru starea poporului care nu înțelege să se pocăiască şi să se lase de idolii lor.

Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foame; chiar şi prorocul şi preotul cutreieră ţara fără să ştie unde merg. (Ieremia 14:18)

Morţi spiritual, sleiţi de putere, fără ţintă ... aceasta este starea poporului lui Dumnezeu, stare care se extinde pe zi ce trece. Aceasta este caracteristica de bază a multor biserici din zilele noastre. NU ESTE PUTERE. Păcate de care unii credeau că au scăpat se reîntorc în vieţile lor. Unele familii se luptă cu disperare să nu ajungă la divorţ. Bolnavii psihici se agaţă cu disperare de viaţă.

V. RUGĂCIUNI ZADARNICE

„Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta! Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi, chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.” (Ieremia 14:11-12)

Stai și te gândești câte rugăciuni înălța și câte jertfe aducea uneori poporul Israel către Dumnezeu fără niciun folos. „Doamne, ajută-ne! Doamne, binecuvântează-ne!” Și Dumnezeu le trimitea prooroci să le spună: „Du-te și strigă la urechile cetății Ierusalimului: «Așa vorbește Domnul: Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat. … Ce nelegiuire au găsit părinții voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine, și au mers după nimicuri și au ajuns ei înșiși de nimic.»” (Isaia 2:2)

Poporul își astupa urechile la cuvintele prorocilor și continua să se roage: „Doamne, noi suntem fiii lui Avraam, Tu ne-ai scos din Egipt și ne-ai adus în Canaan.” „Pocăiți-vă” – le spunea Dumnezeu iar, „încetați să mai alergați după idolii voștri”, „Rămâi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a niciunui alt bărbat, și voi fi și eu la fel cu tine.” (Osea 3:3).

Dar poporul orb nu voia să înțeleagă, ci dorea și binecuvântările și protecția lui Dumnezeu, dar și plăcerile oferite de închinarea la idoli.

Dragii mei, la fel este și acum. Mulţi păstori îşi cheamă enoriaşii la post şi rugăciune, dar se roagă degeaba, postesc degeaba. „Doamne, binecuvântează-ne, adu oameni la mântuire, fă ca locașul Tău să fie neîncăpător.” Și Dumnezeu spune: „Vă rugați degeaba. Postiți degeaba. Pentru că nu vă place de Mine. Când aveți un timp liber, alergați la idolii voștri. Renunțați la idolii voștri, găsiți-vă plăcerea numai în Mine. Închideți televizoarele, nu mai navigați hai-hui pe internet, lăsați jocurile pe calculator, lăsați meciurile de fotbal, filmele lumești, muzica lumească, lucrurile distractive care vă provoacă atâta plăcere a cărnii, … închideți-le pe toate astea și stați cu Mine. Găsiți-vă plăcerea în Mine, în Cuvintele Mele, în cântările Mele, în părtășia cu Mine, în părtășia duhovnicească de la altarul de familie, în părtășia frățească duhovnicească cu alți frați. Nu doar la biserică, unde vrei nu vrei trebuie să te conformezi cât de cât la ce se întâmplă acolo.”

Ne rugăm, postim să vină oamenii la mântuire. Dar vă întreb: la ce să-i aducem? La care mântuire? La care viață creștină? Asta pe care o trăim noi azi?

Judecați voi singuri. Este creștinismul din zilele noastre același cu creștinismul apostolilor? S‑ar fi distrat apostolii astăzi pe Facebook trimițându-și unii altora farse și alte lucruri hazlii? Ar fi râs apostolii cu gura până la urechi, cum se râde în unele comitete? Ar fi organizat apostolii conferințe creștine cu hotel de patru stele, piscină, saună şi bufet suedez? Ar fi urmărit ei cu sufletul la gură scena politică și campionatele sportive?

VI. PROOROCI ADEVĂRAȚI ȘI PROOROCI MINCINOȘI

Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.” Dar Domnul mi‑a răspuns: „Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit; ci ei vă prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor. (Ieremia 14:13-14)

Să privim la contrastul între mesajul proorocilor poporului și mesajul proorocului Ieremia. Toți își începeau mesajul cu aceeași frază: „Așa vorbește Domnul!”. Ieremia spunea poporului: „Dumnezeu n-are plăcere de voi.” Dar ceilalți prooroci spuneau: „Nu-i adevărat, Dumnezeu este binevoitor. El nu va aduce nicio urgie peste Israel. El vă va da o pace trainică.”

Nu trebuie să-i înveți pe alții erezii ca să fii un proroc sau un învățător mincinos. E de ajuns să le spui unor oameni care s-au răcit de Dumnezeu că totul este în regulă cu ei. E de ajuns să spui acestei generații de creștini, robi ai televizoarelor, calculatoarelor și telefoanelor mobile, că totul este în regulă. Să le spui celor care beau azi politica și sportul ca apa, care se duc la conferințe creștine cu bufet suedez, piscină și saună că așa arăta și credința apostolilor. Să le spui celor din comitetele bisericilor că așa se distrau și apostolii Domnului când se întâlneau.

Ce poate fi mai dezastruos decât să spui unui popor care se îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult de Dumnezeu că totul este în regulă?

VI. CE NE MAI RĂMÂNE DE FĂCUT?

„Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta.” (Ieremia 14:7)

„Ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești aşa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun; așteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!  (Ieremia 14:19)

„Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră şi nelegiuirea părinților noștri; căci am păcătuit împotriva Ta. Pentru Numele Tău nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legământul Tău cu noi!" (Ieremia 14:20-21)

Reamintesc, credința mea personală este că suntem la distanță de ani-lumină de învățătura și viața Apostolilor, a Reformiștilor, a Puritanilor și a părinților confesiunilor din care facem parte.

Personal cred că singurul lucru care mai poate fi făcut este sfâșierea hainelor și a inimilor în fața lui Dumnezeu, în cadrul unor serii de adunări special dedicate acestui lucru, începând de la păstori până la ultimul credincios din adunare, până când Dumnezeu va răspunde în vreun fel. Cartea lui Ioel este modelul perfect arătat de Dumnezeu pentru astfel de cazuri.

„Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!” Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, şi întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite. Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul Dumnezeul vostru? Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare! Strângeți poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din odaia ei! Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?”  (Ioel 2:12-17)