DE STRAJĂ! (sau "Despre câinii de pază")

Te pusesem de pază peste poporul Meu ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea. (Ieremia 6:27)

Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: „Veniţi, dar, şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!” Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor. Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe corzi. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc. Când se vor întâmpla însă aceste lucruri – şi iată că se întâmplă! – vor şti că era un proroc în mijlocul lor.” (Ezechiel 33:30-33)

Ieremia a răspuns (lui Zedechia): "... Ascultă glasul Domnului în ce-ţi spun, căci o vei duce bine şi vei scăpa cu viaţă. (Ieremia 38:20)
----------------------
Mulțumim lui Dumnezeu pentru cei pe care El i-a pus de pază peste turma Lui în vremuri ca acestea. Unul dintre acești „câini” de pază este și fratele Dan Bercian. Recent am ascultat câteva mesaje ale dânsului, și am mulțumit lui Dumnezeu pentru astfel de oameni care s-au pus la dispoziția Lui.

Mi-am adus aminte de o povestioară cu tâlc. La o fermă de munte se prezintă cocoșul la director și-i spune: „Domnule director, am venit să-mi dau demisia.” „De ce, măi cocoșule? Nu te hrănim noi bine? Nu ai un coteț bun?” „Ba da, dar, vedeți, eu strig „Cucurigu!” degeaba. Nimeni nu mă bagă în seamă. Fiecare se întoarce pe partea cealaltă, și adoarme la loc, în loc să se trezească și să vină repede la muncă. Nu mai suport să văd atâta nepăsare.” Peste puțin timp se prezintă și câinele: „Domnule director, și eu vreau să-mi dau demisia?” „Dar tu ce ai pățit, măi dulăule? Ce nu-i în regulă? Nu ai oase destule de mâncat?” „Ba da, dar, vedeți, am ajuns să latru degeaba. Latru când se apropie ursul, latru când se apropie lupul, dar nimic. Oamenii își văd mai departe de ale lor, și nu iau seama deloc la primejdie. S-au obișnuit cu lătratul meu și nici nu-l mai bagă în seamă.”
------------------------------------
Dragi frați și surori, să luăm bine aminte la cei care „latră” astăzi și ne cheamă la pocăință, la separarea de lume, la schimbarea vieții, la starea de veghere a fecioarelor înțelepte și la așteptarea venirii Domnului.

Nu știm cât timp îi va mai ține Dumnezeu pe acești păzitori. Este un cuvânt greu în Scriptură, care spune așa: „Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”, dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul. Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic?” (Zaharia 1:4-5)

Vă trimit câteva mesaje ale fratelui Dan Bercian, precum și un altul, al unui alt „câine” pus de pază, fratele Cornel Avraam.

Fiți treji și vegheați! Și să folosim aceste zile de "vacanță", nu pentru îmbuibare și relaxare în fața televizorului, ci pentru întărirea noastră spirituală și pentru slujire.

https://www.youtube.com/watch?v=Sjt7jHb4cCo

https://www.youtube.com/watch?v=jYwvI-UqHwk&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=TQudtNdsdss

https://www.youtube.com/watch?v=yZJUhI8obKk

https://www.youtube.com/watch?v=qokZxUGaZ7Y&feature=youtu.be&app=desktop

Vreau Duhul Sfânt!

Am câteva săptămâni de când văd că Dumnezeu mă îndreaptă din nou spre Duhul Sfânt. Și sunt tot mai convins că treaba noastră nu este acum atât de mult să cercetăm vremurile sau soroacele (lucru de care suntem ispitiți cei mai mulți), cât să fim îmbrăcați cu PUTERE DE SUS.

Sunt două mari adevăruri spuse de Ioan Botezătorul despre Domnul Isus.

Primul este "Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii" (Ioan 1:29), iar al doilea "Acela ... este Cel ce botează cu Duhul Sfânt." (Ioan 1:33)

Iar înainte de a se înălța la cer, Domnul Isus le-a lăsat ucenicilor următoarea însărcinare:

"Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa._

_Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului." (Fapte 1:7-8)

Nu există mântuire și iertarea păcatelor decât prin jertfa Domnului Isus; și nu există viață din belșug, nu există trăire a unei vieți sfinte și putere de mărturisire a Evangheliei decât prin Duhul Sfânt turnat din plin.

Lumea pierdută din jurul nostru și cei dragi din casele noastre au nevoie de o nouă manifestare a Duhului Sfânt în viețile noastre și în adunările noastre.
-------------------------------------
Aseară, în timp ce mă gândeam la lucrurile acestea, Duhul Sfânt a început să-mi dea versurile unei poezii al cărei titlu este o stăruitoare dorință după Duhul Sfânt.
----------------------------------------
VREAU DUHUL SFÂNT!

Vreau Duhul Sfânt, în slăbiciunea
De care astăzi sunt cuprins.
Vreau Duhul Sfânt, o, Doamne sfinte,
De Duhul Sfânt să fiu aprins.

Vreau Duhul Sfânt, vreau adunarea
Creștinilor din primul veac.
M-am săturat de-atâtea forme,
O, Doamne, sunt așa sărac.

Vreau Duhul Sfânt, m-am săturat
De-așa de multe surogate,
De vechi tradiții, de metode
Complexe și sofisticate.

Vreau Duhul Sfânt, m-am săturat
De-nțelepciunea omenească,
Ce a intrat în Templul sfânt
Și caută să-l nimicească.

Vreau Duhul Sfânt, belșug de har
Și râuri, fluvii de-apă vie;
Să mă inunde, să înot
În Duhul Sfânt o veșnicie.

Vreau Duhul Sfânt, o, Doamne, dă-mi
De două ori cât lui Ilie
Să-mi umpli cupa până sus,
Să nu mai pot de bucurie.

Vreau Duhul Sfânt ca să zidească
În mine chipul Tău, Isus.
M-am săturat de chipul lumii,
Vreau, Doamne, chipul cel de sus.

Vreau Duhul Sfânt! Unde-i Comoara
Ce ne-ai promis-o în trecut?
Mai adu, Doamne, Cincizecimea,
Și umple vasele de lut.

Vreau Duhul Sfânt, declar, o, Doamne,
Că sunt profund nemulțumit
De creștinismu-acesta care
În multe locuri a murit.

Vreau Duhul Sfânt, potop de lacrimi
Să-mi curgă pentru cei pierduți.
Să nu-mi mai pot închide ochii,
Să mă trezesc în zori plângând.

Vreau Duhul Sfânt, să întind sabia
Și întunericul să-l tai.
Să iasă iarăși la lumină
Mulțime de popor, alai.

Vreau Duhul Sfânt, să fiu, o, Doamne,
De s-ar putea, la fel de sfânt,
Cum ai fost Tu, mărite Doamne,
Când ai umblat pe-acest pământ.

Vreau Duhul Sfânt, să nu miros
Deloc a fire pământească.
Pe unde merg, mireasma-Ți dulce
Prin lume să mă însoțească.

Vreau Duhul Sfânt, vreau bucuria
Ce vine doar prin Duhul Sfânt.
M-am săturat de veselia
Și glumele de pe pământ.

Vreau Duhul Sfânt, e-atât de simplă
Dorința ce în mine-ai pus.
E vremea oare, Împărate,
Să torni sfinte puteri de sus?

Vreau Duhul Sfânt! O, Doamne, suflă
Din toate cele patru vânturi.
Adună oasele uscate,
Și scoate-ne Tu din mormânturi.

Vreau Duhul Sfânt, o, Doamne sfinte,
Despică cerul și pogoară,
Împrăștie-ți acum vrăjmașii,
Cum ai făcut odinioară.

Vreau Duhul Sfânt, vreau APA VIE,
Să nu mă satur niciodată,
Și ca femeia din Samaria,
Să uit de apa din găleată.

Vreau Duhul Sfânt! L-am întristat?
L-am stins? Nu ne-a păsat de El?
De ce suntem atât de seci,
Răspunde-ne, Emanuel!

Vreau Duhul Sfânt, Originalul,
Pe care Îl vedem în Fapte,
Acel ce-a răscolit o lume
Care murea în mari păcate.

Vreau Duhul sfânt! Vreau Duhul Sfânt!
Cât mai trăiesc pe-acest pământ
Am să tot plâng și-am să tânjesc,
Isuse, după Duhul Sfânt.

Vreau Duhul Sfânt, și vin la Tine,
Isuse, și Te rog plângând.
Căci numai Tu, Tu ești Acela
Care botează-n Duhul Sfânt.

Vreau Duhul Sfânt! Vreau lacrimi multe
Să-mi brazde fața mea când cânt.
Deschide, Doamne, astăzi cerul
Și umple-ne cu Duhul Sfânt!

Vreau Duhul Sfânt!
Vreau Duhul Sfânt!
Vreau Duhul Sfânt!
Vreau Duhul Sfânt!
-------------------------------
Amin! Așa să facă Dumnezeu cu toți cei ce-și recunosc sărăcia (Matei 5:3), care însetează după râurile de apă vie (Ioan 7:37-38), care cer zi și noapte (Luca 11:13) și care vor să asculte de El (Fapte 5:32).

Rețeta fericirii

Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. (Proverbele 16:20)

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu... (Psalmii 73:28)

Eu zic Domnului: "Tu eşti Domnul meu, Tu eştisingura mea fericire!"

Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea. (Psalmii 16:2-3)

Spune-mi cât de mult îți place să citești Cuvântul lui Dumnezeu și să cugeți la el, cât de mult îți place să vorbești cu Domnul și să umbli cu El, cât de mult îți place să te întâlnești cu frații și surorile tale de credință și să te bucuri cu ei în prezența Domnului, și-ți voi spune cât de fericit ești tu cu adevărat.

Cât despre fericirile legate de pământul acesta, Cuvântul Domnului ne spune: "Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată." (Psalmii 49:18-19)

----------------------------------

Doamne, fii Tu fericirea și bucuria noastră acum și în veci de veci.

Dacă vezi că inima noastră s-a legat de plăcerile trecătoare – Doamne – rupe tu aceste legături, ca ele să nu ne tragă din nou în întunericul din care ne-ai scos. 

Amin!

Poți să chemi pe Domnul!

/: Poți să chemi pe Domnul

Chiar și când ți-e greu

Cu putință este

Tot la Dumnezeu. :/

Refren:

/: Mare este Domnul

Mare-n orice fel,

Nimeni nu-i mai mare 

Și mai bun ca El. :/

/: Poți să ceri minunea

Cât de mare-ar fi,

Dacă ți-e spre bine

El ți-o va-mplini. :/

--------------------------------

Am fost recent la o bisericuță din Eforie Nord și m-a atins în mod special aceastã cântare.

https://youtu.be/JJ4Dwau0Yis

Și mi-am adus aminte de cuvintele scrise de Jim Cymbala în cartea "Vânt proaspăt, foc proaspăt":

Principala strategie a lui Satan împotriva oamenilor lui Dumnezeu a fost întotdeauna şoapta: „Nu-L chema, nu-I cere, nu aştepta ca Dumnezeu să facă lucruri mari. Te vei descurca bine dacă te bazezi pe propria ta isteţime şi putere."

Adevărul e că diavolul nu-i deloc înspăimântat de eforturile noastre umane şi de succesele noastre. Dar el ştie că împărăţia îi va fi zdruncinată atunci când ne înălţăm inimile spre Dumnezeu.

Ascultaţi afirmaţia plină de încredere a lui David din Psalmul 4:3:

„Să ştiţi că Domnul şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude când strig către El". Aceasta era atitudinea lui David, instinctul său şi mai ales modul lui de abordare a luptei. Nu contează cum sunt armatele filistene.

Dacă îl chemăm pe Dumnezeu, El ne va da biruinţa. Dacă dăm înapoi şi nu strigăm, atunci vom fi înfrânţi chiar şi de un număr mic de oameni.

Aproape că-l aud pe David spunând:

„Mă poţi urmări, mă poţi persecuta, poţi să faci ce vrei — însă când îl chem pe Dumnezeu ai dat de necaz! Domnul aude când îl chem."

--------------------------------------

Doamne, mărește-ne credința, să cerem lucruri oricât de mari. La Tine toate sunt cu putință. Ne bazăm pe promisiunea Ta: "Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul." (Ioan 14:12-13)

Amin!

Chipul lumii acesteia trece!

Mintea mea s-a dovedit așa de înșelătoare, încât eu nu mai contez deloc pe ea. Fii simplu. "Chipul lumii acesteia trece." (1 Corinteni 7:31). Dacă te modelezi după ea, vei trece odată cu lumea. Adevărul lui Dumnezeu (Cuvântul) rămâne veșnic, așa că lasă căile Lui să pună în întregime stăpânire pe tine.

(Fenelon – Inima în căutare)

-------------------------------------------------------------

Ce adevăr simplu. Chipul tău este modelat permanent. Tu, ori te asemeni pe zi ce trece chipului lui Cristos, ori te vei asemăna pe zi ce trece chipului lumii.

Orbirea creștinilor din Laodiceea și a multor creștini din zilele de pe urmă este să credem că ne putem petrece marea majoritate a timpului cu lucrurile lumii (vorbării goale și lumești, jocuri pe calculator, tot felul de filme, de programe TV sportive și o mulțime de alte plăceri lumești), să avem mintea îndreptată către ele, și, cu toate acestea, în noi să ia chip Cristos. ESTE IMPOSIBIL.

Dumnezeu ne-a ales din mijlocul acestei lumi, ne-a spălat de păcate cu sângele Lui, cu scopul de a ne modela – prin Cuvântul Lui și prin oameni înzestrați cu darurile Duhului Sfânt – după chipul Fiului Său.

"Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi." (Romani 8:29)

Dragi frați și surori, să nu iubim lumea, nici lucrurile din lume. Altfel, lumea aceasta ne va înghiți și în noi va lua naștere chipul lumii, nu al lui Cristos. Depărtați-vă de ea! Nu vă atingeți de ce este necurat.

Nu iubiți lucrurile lumii! Depărtați-vă de șuvoiul de nelegiuire care curge prin canalele mass-media. Iubiți Cuvântul lui Dumnezeu, iubiți cărțile oamenilor lui Dumnezeu, iubiți rugăciunea, iubiți părtășia frățească.

Ca să nu auzim în ziua venirii Lui cuvintele adresate de Isus fecioarelor neînțelepte: "ADEVĂRAT VĂ SPUN CĂ NU VĂ CUNOSC!" (Matei 25:12)

La venirea Domnului Isus se va întâmpla aidoma cum citim în întâmplarea următoare din evanghelii:

Domnul Isus a luat un ban și a întrebat: "Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?" "Ale cezarului", au răspuns cei de față.

Atunci El le-a zis: "Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."

La fel va întreba Domnul Isus în ziua aceea: "Al cui chip este în omul acesta?"*Și va primi răspunsul: "Al Tău, Doamne!" sau "Chipul lumii, al vrăjmașului Tău, Doamne!"

Și răspunsul Domnului Isus va fi: "Dați dar lui Satan ce este al lui Satan, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."

Al cui chip crește în noi, frații mei? Crește în noi chipul milei, al blândeții, al dragostei, al bunătății, al răbdării, al înfrânării poftelor, al faptelor bune? Crește chipul lui Cristos? CRISTOS VA PUTEA LUA CHIP ÎN NOI DOAR DACĂ PLĂCEREA NOASTRĂ ESTE SĂ UMBLĂM CU EL!

Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. (Psalmii 73:25, 28)

---------------------------------------------------------------

Doamne, ai milă de noi, că ne copleșește lumea aceasta și lucrurile ei. Doamne, ai milă de copiii noștri care au fost prinși de chipul lumii acesteia și nu-și mai găsesc plăcerea în Legea Domnului!

Doamne, scapă-ne că pierim! Și ce este cel mai tragic este că nici nu știm cât de jos suntem. Descoperă robilor tăi adevărul, să nu fim înghițiți de lumea aceasta care zace în cel rău. Amin!

SĂ MAI ELIMINĂM CEVA "LUME" DIN VIAȚA NOASTRĂ

Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. (Iacov 4:8)

Dragi frați și surori, să mai facem un pas către Dumnezeu. Să mai eliminăm ceva „lume” din viața noastră, și să lăsăm (să chemăm) să pătrundă mai mult din Duhul Sfânt în viețile noastre.

Să mai eliminăm din orele petrecute la televizor și să ne apropiem de Cuvântul lui Dumnezeu. Să luăm o carte din biblie și să ne adâncim în studierea ei. V-aș îndemna să vă apropiați de cartea Faptele Apostolilor, ca să lăsăm să pătrundă în noi, prin Duhul Sfânt, spiritul înfocat, sfânt și plin de frică de Dumnezeu al primilor creștini.

Să mai eliminăm din căutarea aiurea pe internet și să căutăm să frecventăm o adunare de rugăciune vie, de la biserică sau de la vreo adunare de casă. Din păcate, adunarea de rugăciune este cea mai ocolită întâlnire, este "cenușăreasa" bisericii, cum o numea Leonard Ravenhill în cartea "De ce întârzie trezirea?" O soră deplângea faptul că duminica dimineața vin sute de oameni la adunare, iar vinerea la rugăciune, cel mult 10-15.

Să ne dezvățăm de mersul la mall pentru a mai căsca gura pe acolo, de vizionarea meciurilor de tenis ale Simonei Halep, de jocurile pe telefonul mobil sau de cine știe ce alte lucruri ale lumii care au pătruns în viața fiecăruia. Și să introducem în programul nostru citirea cărților duhovnicești, prin care Duhul ne poate trezi din starea de lenevie și amorțeală.

De câțiva ani mă urmărește un text din Osea: "Efraim se amestecă printre popoare... Niște străini îi mănâncă puterea, şi el nu-şi dă seama, îl apucă bătrâneţea, şi el nu-şi dă seama." (Osea 7:8-9)

Să nu ne mirăm de lipsa de putere, de starea de amorțeală, de lipsa de direcție, cât timp am lăsat o mulțime de nimicuri să ne invadeze viața.

Să ne pocăim și să strigăm la Domnul după izbăvire!

Merită să trăiești O VIAȚĂ CEREASCĂ PE PÃMÂNT!

Este ușor să trăiești o viață pământească (firească) pe pământ, dacă ești un om firesc. Pentru că pe pământ este mediul ei. Când ești înconjurat din toate părțile de oameni firești, este așa ușor să te comporți ca ei.

Va fi ușor să trăiești o viață cerească în cer, pentru că acolo, dacă vei ajunge, vei fi înconjurat numai de oameni cerești și nu vei mai fi ispitit.

Nu vei putea trăi o viață pământească în cer, pentru că „nimic întinat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu”.

Dar cel mai extraordinar lucru pe care merită să-l trăiești este să trăiești O VIAȚĂ CEREASCĂ PE PĂMÂNT!
-----------------------------------
Merită să lași lumea și poftele ei! Merită să întorci spatele plăcerilor lumii acesteia. Merită să te înfrânezi și să socotești ca pe un gunoi lucrurile pe care lumea pune atâta preț: bani, putere, distracții, confort.

Merită să lăsăm totul ca să experimentăm O VIAȚĂ CEREASCĂ PE PÃMÂNT! O viață sfântă, curată, plină de Duhul Sfânt în mijlocul întunericului păcatului și al destrăbălării acestei lumi. Așa cum a trăit Domnul Isus. NU VOM MAI AVEA ACEASTĂ ȘANSĂ ÎN CER!

Piedica principală rămâne LUMEA, SISTEMUL LUMESC CARE NE ÎNCONJOARĂ.

Prin LUCRURILE LUMII suntem asaltați în fiecare zi, cu scopul de a ni se umple mintea și inima cu ele, astfel încât să nu mai putem fi în părtășie strânsă cu Domnul nostru.

Pentru Numele lui Dumnezeu, frați și surori, să lăsăm lumea și lucrurile ei (să ne lepădăm de această epocă VIDEO care ne-a zăpăcit de tot) și să ne întoarcem SINGURI ÎN CĂMĂRUȚĂ CU DOMNUL, ÎN FAȚA BIBLIEI (nu a bibliei de pe telefonul mobil) și PE GENUNCHI ÎN ADORARE. Să ne întoarcem la locurile de rugăciune, acolo unde se cheamă Numele Domnului din inimi curate.

DOAMNE, AJUTĂ-NE!

DOAMNE, UMPLE-NE CU DUHUL TĂU CEL SFÂNT!

DOAMNE, DĂ PUTERE ROBILOR TĂI – CARE VOR ȘI CARE-ȚI CER LUCRUL ACESTA DINTR-O IMIMĂ CURATĂ – SĂ TRĂIASCĂ O VIAȚĂ CEREASCĂ PE PĂMÂNT!

AMIN!

Este păcat!

Din păcate, unii părinți creștini își lasă copiii să privească desene animate lumești, bucuroși că în felul acesta scapă de gălăgia lor și-și pot vedea liniștiți de alte treburi casnice.

Numai că nu mai trăim pe vremea desenelor animate cu Bambi, Cartea Junglei și Mihaela. Așadar, mare atenție, pentru că așa cum vedem în articolul de mai jos, urâciunea păcatelor se infiltrează peste tot, inclusiv la studioul de desene animate Disney.

Este mai bine pentru copiii creștini să vadă desenele despre "Cartea cărților", sau cele cu Moise sau Iosif de mai multe ori, decât să fie lăsați la cheremul desenelor lumești infestate de lucruri păcătoase. Asta cât mai este libertate și nu vor deveni obligatorii sau nu vor fi difuzate la grădiniță.

Doamne Dumnezeule, nu îngădui să apucăm asemenea urâciuni. Vino, Doamne Isuse!

http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2017/08/doctorita-plusica-animatie-disney-ce.html?m=1

"DĂ-NE CARNE!" sau "DĂ-NE DUH SFÂNT!"

Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi. (Exodul 12:37-38)

Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? (Numeri 11:4)

De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: „Dă-ne carne ca să mâncăm!” (Numeri 11:13)

„VREM CARNE!”
Așa cum citim în Exod 12:38, atunci când Dumnezeu a scos poporul evreu din robia egipteană prin mâna lui Moise, odată cu evreii au ieșit și o mulțime de oameni de tot soiul. Se pare că unii erau rezultatul căsătoriilor mixte dintre evrei și egipteni, iar alții erau străini (egipteni sau alte neamuri), care, văzând puterea lui Dumnezeu cum a zguduit Egiptul și auzind promisiunile Lui cu privire la țara Canaanului, s-au gândit că este șansa vieții lor pentru un trai mai bun.

Și străinii aceștia, când au văzut că trec săptămânile și promisiunea lui Dumnezeu încă nu se adeverește, au început să cârtească, au început să regrete că au părăsit Egiptul și au ajuns să-i contamineze și pe unii dintre copiii lui Israel. Și cu toții, într-un glas, au început să plângă și să strige la Moise: „DĂ-NE CARNE!”

Nu și-au mai adus aminte de minunile pe care le văzuseră cu ochii lor înainte să plece din Egipt, nu și-au mai adus aminte de sângele Mielului care i-a protejat pe ei și pe întâii lor născuți de urgia lui Dumnezeu, nu și-au mai adus aminte de marea care s-a despicat înaintea lor și au putut să treacă prin mijlocul ei, nu și-au mai adus aminte de glasul lui Dumnezeu care a răsunat pe muntele Sinai când a dat poporului Legile Lui sfinte, le-au zburat din minte toate promisiunile lui Dumnezeu cu privire la Țara unde curge lapte și miere. Toate acestea au dispărut dinaintea ochilor lor, și ei au strigat după „CARNE”.

„VREM CARNE!” - acesta este și astăzi strigătul unora aflați în mijlocul bisericii. Ei nu-și mai amintesc cum i-a ales Domnul din mijlocul celor ce se pogoară în iad, nu-și mai amintesc cum le-a umplut Domnul inima de bucurie când erau în dragostea dintâi, nu-și mai amintesc de bucuria pe care o aveau când Domnul le vorbea în timpul lor de părtășie. Ei mai citesc uneori din biblie (tot mai rar), merg resemnați la biserică, dar inima lor tânjește după „carne”. Inima lor tânjește după o plimbare la Mall, ca în vacarmul de acolo să savureze un sandwich de la KFC. Inima lor tânjește după weekend, să se mai odihnească în fața televizorului sau să-și mai planifice vreo excursie. Inima lor tânjește după concedii, la munte, la mare, în străinătate. Așa cum spunea apostolul Pavel, unii ajung să se gândească tot mai mult la lucrurile de pe Pământ și ajung vrăjmași ai crucii Domnului Isus (Filipeni 3:18-19).

„VREM DUH!”
Pe de altă parte, tot în mijlocul bisericii se aude și un alt strigăt. Acesta este strigătul adevăraților copii ai lui Dumnezeu. Și ei merg prin pustiul lumii acesteia și se simt de multe ori uscați din punct de vedere spiritual, sunt asaltați și ei din toate părțile de poftele lumii, dar tânjirea lor este după mai mult Duh Sfânt în viața lor. „O, dacă am avea mai mult Duh Sfânt... O, dacă ar curge din inima noastră râuri de apă vie... O, dacă inima noastră L-ar iubi mai mult pe Domnul... O, dacă L-am putea sluji mai mult pe Domnul Isus...”

Cei care vor mai mult Duh Sfânt s-au săturat de vorbăriile goale și lumești de care este plină omenirea și în ultimul timp și biserica. Cei care vor mai mult Duh Sfânt s-au săturat de lucrurile lumii, de toate aceste lucruri care pier odată cu întrebuințarea lor, te toate aceste atracții pământești de pe acest Pământ care va arde într-o zi cu tot ce este pe el. Se poate spune chiar că s-au scârbit de ele. Ei vor un singur lucru: „VREM DUH!” De fapt, sunt atât de dezgustați de păcatele și poftele cu care Satana caută să-i ademenească și pe ei, încât ar vrea să fie găsiți vrednici să fie luați chiar acum în Împărăția lui Dumnezeu. Dar, dacă așa este voia lui Dumnezeu și trebuie să mai trăiască pe Pământ, atunci vor să trăiască PLINI DE DUHUL SFÂNT! Altfel, ce rost are viața asta anostă? - se întreabă ei. Ce rost are să ne mai distrăm puțin pe Pământ până vom fi luați în cer?

Copiii adevărați ai lui Dumnezeu sunt nevoiți uneori să asiste la discuții lumești prelungite, să facă vizite la rude sau prieteni care nu vor să audă nimic de Dumnezeu și își chinuie inima în aceste împrejurări, să stea uneori în părtășia unora care se numesc creștini, dar care n-au nicio plăcere pentru lucrurile duhovnicești. Este adevărat că sunt nevoiți datorită conjuncturilor, dar inima lor tânjește după a sta cu Domnul, și inima lor tânjește după curțile Domnului, după adevărata părtășie duhovnicească cu oamenii care-L caută pe Domnul dintr-o inimă curată.

Privește, te rog, la viața Domnului Isus, pe urmele căruia trebuie să călcăm. Unde vedem noi la El o viață ușoară? Unde vedem la El o viață de distracții? Unde vedem la El o viață de vorbării goale și lumești? Unde vedem că a pierdut timpul, care este atât de prețios? VREI TU SĂ FII UCENICUL LUI?

Dragă frate și soră, privește în adâncul inimii tale. Ce dorințe vezi acolo? După ce tânjește și strigă sufletul tău? Vrei „CARNE” sau vrei DUH SFÂNT?

Dacă constați că vrei Duhul Sfânt din plin, slavă Domnului, dar dacă constați invers, atunci alege calea pocăinței. La Dumnezeu există iertare și reabilitare. Doar să-ți recunoști starea și să te pocăiești de ea. Amin!

Mesaje care nu gâdilă urechea (fratele Radu Gavriluț)

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (2 Timotei 4:3-4)

Dragi frați și surori, în aceste vremuri din urmă avem nevoie poate mai mult ca oricând de oameni ai lui Dumnezeu care să nu ne gâdile urechile cu mesaje ușoare, glume și lucruri neserioase (care să ne legene să adormim ca fecioarele neînțelepte).

La delăsarea care se vede astăzi în viețile noastre și ale familiilor noastre (multe din ele adormite cu telecomanda în mână sau cu mâna pe butonul de la mouse), ar trebui să ne rugăm să ne dea Domnul mesaje care să ne facă să nu mai dormim noaptea.

Recent, Dumnezeu mi-a scos în cale încă un slujitor al Lui pe care nu-l văd preocupat să gâdile urechile. Numele lui este Radu Gavriluț din Oradea. Din câte am aflat, conduce editura "Lampadarul de aur" și predică într-o serie de adunări libere de casă, prin toată țara.

Am pus la adresa de mai jos câteva din predicile lui:

https://drive.google.com/drive/folders/0BzvdDiCgxl63Y0NBanVfS2RzSm8?usp=sharing

Mai multe predici cu el găsiți pe situl:

ekklesiaoradea.ro

(pe site găsiți și alți predicatori din bisericile de casă)

Azi dimineață, în drum spre servici, am ascultat predica cu titlul "Cine este robul acela credincios", și am constatat că, într-adevăr, suntem într-un mare pericol să adormim.

Versetele de la început avertizau că unii își vor întoarce urechea de la adevăr. De aceea, noi să căutăm să ascultăm vocea Duhului Sfânt care caută să ne țină treji.

Să ne trezim, frați și surori,

Să nu ne prindă somnul.

Căci au venit ai zilei zori,

Curând sosește Domnul!

Curând, curând, El va veni

Să-și ia mireasa sfântă,

Pe care o va-mpodobi

Cu haina cea de nuntă.

VRĂJMAȘI AI CRUCII (Filipeni 3:17-20)

Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.

Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.

Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.

Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. (Filipeni 3:17-18)

"Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru
fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi,
prin rănile Lui, suntem tămăduiţi." (Isaia 53:5)

Sunt oameni care ascultă cu bucurie că Domnul Isus S-a răstignit pentru noi, dar nu pot să asculte că şi ei trebuie să se răstignească pentru El.

Sf. Ioan Gură de Aur, spune în Comentarii la Filipeni, omillia XIV: „Iubitorii de viaţă, iubitorii trupului, prietenii dezmierdării, toţi sunt duşmanii crucii lui Hristos.”

Teofilact zice: „Prietenul desfătărilor, al odihnei lumeşti şi care fuge de răstignirea firii, este vrăjmaş al crucii lui Hristos.”

Sf. Ioan Gură de Aur:

„Nimic nu este de nepotrivit şi străin de creştin, ca a trăi în repaus şi în odihnă… Stăpânul tău S-a răstignit şi tu cauţi repaus? Stăpânul tău a fost pizmuit şi tu te desfătezi? Răstigneşte-te pe tine, chiar dacă nu te răstigneşte nimeni… De iubeşti pe Stăpânul tău, mori de moartea Lui.”

Sunt necredincioşi cei care vor un creştinism comod. Ei ascultă cu plăcere că pot fi iertaţi de păcate, dar mai departe nu. Ei ar vrea să se bucure de iertarea păcatelor, dar să nu fie cumva prigoniţi pentru asta, să aibă vreo pagubă sau vreo ameninţare. Ocolesc cu grijă tot ceea ce ar duce la cruce. Când e vorba de altul, zic: „Treaba lui, bine că sunt eu mântuit. De ce să mă pun rău cu oamenii?” Ei n-au dat morţii tot ce ţine de firea păcătoasă, iar faptele firii pământeşti de la Galateni cap. 5, se arată în chip izbitor în viaţa lor. Viaţa pe care o trăiesc este un amestec de lumină şi de întuneric, dacă se poate aşa ceva, şi dacă se poate amesteca viaţa din Dumnezeu cu viaţa lumească. Aceştia sunt nişte credincioşi lumeşti şi se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.

Cu câtă grijă trebuie să veghem clipă de clipă, ca nu cumva prin purtarea şi prin vorbirea noastră să devenim vrăjmaşii crucii lui Hristos.

Cine caută să-şi păstreze viaţa aceasta, şi-şi caută o pernă cât mai moale pe pământ, acela este vrăjmaş al crucii lui Hristos.

(Nicolae Moldoveanu)

Darurile Duhului - devoțional Jim Cymbala

"Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora." (1 Corinteni 12:7
"Fiecare primește un dar al Duhului care să fie folosit spre binele tuturor" (1 Corinteni 12:7 NTM)

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului,
are să vă călăuzească în tot adevărul...
(Ioan 16:13)

Duhul Sfânt a fost trimis să trăiască în credincioși și să distribuie daruri fiecărui membru al trupului lui Hristos, astfel încât acele daruri să poată fi folosite pentru edificarea și întărirea Biserica sale. Nu există altă cale de a zidi (a construi) Biserica, pentru că Biserica este un organism spiritual și, prin urmare, nicio cantitate de talent uman, bani sau prezentări PowerPoint nu o pot face puternică. Ea poate fi construită numai prin darurile spirituale distribuite fiecăruia, așa cum decide Spiritul că este potrivit (1 Corinteni 12:11).

Dar Duhul Sfânt nu este coercitiv. El conduce; El ghidează; el sugerează. Asta înseamnă că este nevoie de receptivitate din partea noastră. Trebuie să credem în El, trebuie să-L cerem și să fim deschiși pentru lucrarea Lui în viețile noastre.

Ieși din izolare

Au ridicat, dar, ce făcuse Mica şi au luat pe preotul care era în slujba lui şi s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au ars cetatea. 

Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, şi locuitorii ei n-aveau nicio legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea şi au locuit în ea. (Judecătorii 18:27-28)

Dumnezeu mi-a atras recent atenția asupra acestui verset. Fiindcă Laisul era izolat și n-avea legături cu alți oameni, a fost o pradă ușoară pentru vrăjmașii lor.

Există diverse motive pentru care unii frați și surori stau mai izolați față de ansamblul Trupului lui Hristos. Unii se simt neînțeleși de către frați; alții se simt complexați; alții au suferit o dezamăgire din partea altor frați sau din partea vreunui păstor, și s-au izolat. 

Recent am auzit de cazul unuia care s-a depărtat chiar și de cei mai apropiați frați, pentru că a considerat că-i răpeau prea mult timp, pe care a vrut să-l consacre cunoașterii lui Dumnezeu. Asemenea soi de mândrie îi poate paște pe mulți, mai ales pe cei mai „intelectuali”. Alteori se întâmplă să nu mai poți merge la adunare o perioadă, și să observi că mai nimeni nu te caută. Lucrul acesta te face de asemenea să vrei să te izolezi, gândindu-te că nimeni nu are nevoie de tine. Există de asemenea pericolul să te crezi mai spiritual decât majoritatea și să te retragi în cochilia ta ca să nu fii „întinat” de ceilalți. 

Doamne, unde este puterea Duhului Sfânt?

Cu toții avem nevoie de speranță și de întărirea credinței în Dumnezeul minunilor. Mulți dintre noi ne dorim o trezire spirituală de mulți ani de zile. Mulți vedem în casele noastre și în jurul nostru oameni nemântuiți, oameni apăsați, oameni distruși de depresie și multe alte boli psihice, distruși de puterea păcatului, distruși de puterea satanei. Și mulți gândim în sinea noastră sau cu voce tare: „Doamne, unde sunt minunile Tale, unde este puterea Duhului Sfânt pe care o vedem manifestându-se în Scriptură? Unde este puterea pe care o vedem manifestându-se în trezirile spirituale din secolele trecute despre care mulți dintre noi am citit?” 

Fata majoră a unuia dintre prietenii mei este bolnavă de o grea boală psihică. Părinții, înaintați în vârstă, se gândesc cu durere la ce se va întâmpla cu fata lor după moartea lor. Un alt fost prieten din tinerețe este bolnav de depresie și trăiește dintr-o pensie de handicap. Această pensie nu-i ajunge și îl ajută mama lui, dar care se află la o vârstă înaintată, peste 80 ani. Ce se va întâmpla cu el după moartea mamei lui? Cei 300 lei pensie nu-i vor ajunge, și probabil va ajunge printr-un azil de boli mintale. O altă fată pe care am cunoscut-o acum câțiva ani este și ea bolnavă de depresie. Recent m-am întâlnit cu ea pe stradă. Era împreună cu mama ei, o bătrânică gârbovită. Bătrâna și-a deschis inima și mă ruga să-i găsesc un serviciu fiicei sale, deoarece era disperată la gândul că ea va muri, și fata ei va rămâne fără niciun venit. 

Dacă stați să vă amintiți puțin, sunt convins că veți putea  descrie și voi alte și alte cazuri disperate pe care le știți. În toate aceste cazuri, este nevoie de ceva mai mult decât de învățătură. Este nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru ca sufletele acestea să fie dezrobite de sub puterea 

Dragi frați și surori, viețile multor oameni și biserici s-au schimbat atunci când au intrat în contact cu puterea Duhului Sfânt. Vă recomand încă o dată, din toată inima, cărțile lui Jim Cymbala: 

1. Vânt proaspăt, foc proaspăt 
2. Credință proaspătă 
3. Putere proaspătă 

Citirea lor este ca o vizită într-o biserică plină de Duhul Sfânt. Deși le am de câțiva ani, le recitesc periodic, și mereu plâng văzând pe Domnul cum lucrează prin puterea Duhului Sfânt. Biserica, ca o lucrare a Duhului Sfânt, așa cum o văd în aceste cărți, este singura pe care mi-o doresc să o văd în realitate. Mă rog Domnului și sper să nu plec de pământ înainte de a o vedea și în România. 

Am atașat câteva pagini din cartea „Putere proaspătă”. Citindu-le, veți fi copleșiți de adevărul și puterea Duhului Sfânt și mobilizați la rugăciune pentru a vedea aceste lucruri întâmplându-se și în bisericile voastre.

Devotamentul față de Isus

Nicio doctrină nu este la fel de importantă ca devotamentul (dragostea fierbinte) pentru Domnul Isus Însuși.

"I-a zis a doua oară: „Simone,  fiul lui Iona,
Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru,
„ştii că Te iubesc.” (Ioan 21:16)

Luați în considerare istoria bisericii din Efes. Pavel a stat acolo timp de trei ani, predicând zi și noapte (Fapte 20:31). Acest lucru înseamnă că cei credincioși din Efes au ascultat mai multe sute de predici de pe buzele lui Pavel. Ei au văzut minuni extraordinare săvârșite de Domnul în mijlocul lor (Fapte 19:11). Din mijlocul lor, cuvântul lui Dumnezeu s-a răspândit în toate părțile înconjurătoare ale Asiei Mici pe parcursul unei perioade scurte de doi ani. Ei au experimentat o trezire (Fapte 19:10,19). Ei au fost cei mai privilegiați dintre toate bisericile din timpurile apostolice. De asemenea, ei au fost, fără îndoială, biserica cea mai spirituală din Asia Mică la acel moment. (Putem vedea aceasta din scrisoarea lui Pavel către Efeseni, unde n-a trebuit să corecteze nicio eroare în mijlocul lor, spre deosebire de modul în care a trebuit s-o facă în celelalte biserici cărora le-a scris.)

Erori în chestiuni doctrinare, cum ar fi "botezul în apă" și "botezul în Duhul Sfânt", nu sunt deloc la fel de periculoase ca pierderea de către cineva a devotamentului personal față de Isus Hristos.

Teama de Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17)

Introducere

Mă întorsesem acasă de vreun sfert de oră dintr-o misiune în satul Vasile Alecsandri, la vreo 20 km de Galați. Mă pregăteam să mănânc împreună cu soția, când am auzit telefonul sunând. Un frate din biserica din Galați m‑a abordat din partea altui frate, patron de firmă.

− Pace, frate Dan.

− Pace.

− Te sun din partea fratelui X. A auzit că firma la care lucrezi nu merge prea bine, și că ai putea ieși cu ordonanța dată de guvern. Vrea să te angajeze la firma lui. Mi-a spus să-ți transmit că îți oferă salariu dublu față de cel pe care-l ai acum, indiferent care este acesta. Gândește-te, și când poți dă-mi un răspuns.

Primele reacții

Convorbirea s-a întrerupt. Surpriza era una de proporții pentru mine. N-am lăsat bine receptorul jos, că rotițele din creier au început să se învârtă. Într-adevăr se putea ieși cu ordonanță guvernamentală. După calculele mele, la vremea aceea, anul 1998-2000, puteam lua vreo 30-35 milioane de lei, echivalentul a vreo 200 de milioane în banii de azi. Deci, salariu dublu plus 200 milioane. Am început să mă gândesc ce-aș putea face cu banii. De mult mă gândeam că ar fi bine să ne mutăm la trei camere, acum sosise momentul. Poate-mi rămâneau bani și de o Dacie la mâna a doua. …

Casa Mea se va numi o casă de rugăciune (Matei 21:12)

Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” (Matei 21:12-13)

Nimic bun, nimic spiritual, nicio pocăință reală, nicio creștere spirituală nu se pot întâmpla dacă Dumnezeu nu acționează prin lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii – nici cei din lume, nici cei din biserică – nu pot fi făcuți conștienți de păcatul lor dacă Duhul Sfânt nu este prezent ca să aducă convingere de sus. Dacă nu-i convingere de sus, atunci se dă o luptă „surdă” și încrâncenată între frați și între păstori și frați ca fiecare să-i convingă pe ceilalți că au păcătuit.

Cei din lume nu pot ajunge să creadă și să fie mântuiți dacă Duhul Sfânt nu luminează prin predică chipul Domnului Isus Hristos. Lucrurile nu înaintează, nu se rezolvă dacă nu lucrează Duhul Sfânt. Dar, atenție, Dumnezeu nu lucrează prin Duhul Sfânt dacă nu este chemat (rugat) să lucreze. 

Ne mirăm că Dumnezeu nu mai lucrează cu putere ca acum 20 de ani, sau nu lucrează așa cum am auzit că lucrează în alte părți ale lumii. Se prea poate că motivul principal este acela că nu ne mai rugăm ca acum 20 de ani. 

Să revenim la meditare

De câțiva ani, mă urmărește versetul "Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui." (Iacov 1:25), cu accentul pe „cine-și va adânci privirile în legea desăvârșită.”

Și tot de mult timp mă gândesc cum de s-a ajuns la alergarea asta nebună, chiar a unor credincioși bine intenționați, de pe un site creștin pe altul, de la o predică la alta, de la un video la o carte, apoi la câteva cântări creștine, apoi la un film creștin, apoi la niște știri creștine și iar de la capăt. Rar mai găsești azi pe câte unul să-l prinzi că studiază biblia, să-l simți că „a adăstat” asupra ei, că a rămas fascinat de ce a citit, că nu mai are cuvinte, că nu-i mai vine să doarmă datorită adevărurilor descoperite. De ce alergarea asta, m-am tot întrebat? De ce nu este totuși biblia baza noastră de discuții?

Unii dintre voi s-ar putea să mă contrazică, dar haideți să privim faptele. Câte din postările noastre pe rețelele de socializare sunt descoperiri pe care ni le-a dat Domnul în timpul nostru de părtășie? De cele mai multe ori transmitem mesajele altora, meditațiile altora, predicile altora, poeziile altora, dar extrem de rar postăm noi înșine 1-2 versete însoțite de descoperirea dată nouă de Duhul Sfânt. Eu nu spun că celelalte nu ne ajută deloc, dar noi înșine rămânem doar la suprafața lucrurilor și nu reușim să ne adâncim în această comoară, Cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Zilele trecute, un frate mi-a  trimis un fragment din Isaac Ambrose. Nu știam cine este. Am căutat și am găsit că a fost un puritan. Un prieten m-a întrebat cine-s puritanii. I-am spus că au fost unii care au vrut cu orice preț să trăiască pe pământ ca în cer. Am văzut și una din cărțile lui la librăria Kerigma, „Privind țintă la Isus.” Un frate care are cartea, mi-a fotografiat câteva pagini și mi le-a trimis. Am vrut să văd cum scrie. Este într-adevăr profund. Citind cele câteva pagini trimise, am primit și răspunsul la nedumerirea mea de ani de zile. Iată citatul:

„Motivul pentru care atât de multă predicare este zadarnică între noi, motivul pentru care aceia care mărturisesc o credinţă trec de la o predică la alta şi nu obosesc niciodată să tot audă, să citească, şi în ciuda tuturor acestora, sufletele lor sunt tot lihnite şi ofilite, este că nu meditează. De aceea i-a poruncit Dumnezeu lui Iosua: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta: cugetă asupra ei zi şi noapte” (Iosua 1:8).

Așa că am înțeles marea problemă și marele pericol. Dacă nu cugetăm adânc și destul timp asupra unui text, rămânem doar la suprafața adevărurilor Scripturii. Rămânând la suprafață, nu dăm de „miez” și nu ne săturăm cu adevărat. Și de aceea alergăm la altceva care să ne sature, de exemplu o predică. Dar, fiindcă nici acolo nu ne oprim să medităm mai adânc (nu oprim predica din când în când, ca să deschidem biblia și să cercetăm ceea ce ni se spune), trecem la următorul lucru. Și tot așa, într-un vârtej nebun.

Am înțeles deci că alergarea nebună de pe un site pe altul, de pe o rețea de socializare pe alta, pe care o practică mulți creștini, se datorează absenței meditării profunde la Cuvânt. Rămâne acum să mai înțeleg de ce, având COMOARA ACEASTA A CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU, o lăsăm totuși nedescoperită în tainele ei infinite, și ne pierdem în alte lucruri, chiar creștine.

Pune-ți viața în rânduială

Sunt unii oameni care știu să-și pună viața materială în rânduială. S-au îngrijit să facă o școală ca să aibă un servici bun, și-au ales o soție cuminte, au copii, au fost înțelepți în felul lumii și au strâns ceva bani la bancă pentru zile negre, au asigurare medicală pentru orice boală, au asigurare de viață (ca să nu-și lase partenerul fără suport material în cazul unui deces). Și-au făcut chiar și testamentul, pentru ca să nu fie certuri între urmași după moartea lor.

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri
şi nu vei mai trăi’.” (Isaia 38:1)

Dacă privești de afară lucrurile, un astfel de om are viața materială pusă în rânduială. Este ceea ce dorea să facă și bogatul căruia i-a rodit țarina (Luca 12:16-21), să-și pună viața și mai bine în rânduială, ca să trăiască o viață fără griji până la adânci bătrânețe.

Același lucru trebuie să-l facem și în privința lucrurilor spirituale, și anume să ne punem viața spirituală în rânduială cu Dumnezeu.

RÂNDUIALA VIEȚII SPIRITUALE
Dacă avem o privire de ansamblu asupra Noului Testament, am putea rândui evenimentele care trebuie să se petreacă în viața noastră în felul acesta:

1. POCĂINȚA (Fapte 20:21)
2. CREDINȚA ÎN DOMNUL ISUS (Fapte 20:21)
3. NAȘTEREA DIN NOU (Ioan 3:7; 2 Corinteni 5:17; Galateni 6:15)
4. BOTEZUL = LEGĂMÂNTUL DE URMARE ȘI ASCULTARE A DOMNULUI ISUS (Marcu 16:15-16)
5. ATAȘAREA LA O ADUNARE A DOMNULUI (Fapte 2:41-44)
6. PARTICIPAREA LA CINA DOMNULUI (1 Corinteni 11:23-34)
7. CREȘTEREA SPIRITUALĂ / SFINȚIREA (creșterea în asemănarea cu chipul Domnului Isus) (2 Corinteni 3:18; Galateni 4:19)
8. SLUJIREA ÎN TRUPUL LUI HRISTOS (Romani 12:3-8)

S-a întâmplat într-o biserică din Galați!

Întâmplarea de mai jos am transcris-o așa cum mi-a fost trimisă. Am constatat încă o dată cât de real este Dumnezeu și cum își cercetează poporul Lui. O biserică cunoscută ca modernistă este cercetată exact ca biserica din Laodiceea. O biserică care, o bună perioadă de timp a pus tot felul de piedici lucrării profetice, este cercetată acum printr-o răpire sufletească. Slavă Domnului că acum au lăsat această lucrare pentru ca poporul Domnului să ia aminte. Cine are urechi de auzit să audă!

„Aseară, de cum am ajuns la biserică, mi s-a părut atmosfera diferită, stranie. Ceva era schimbat, dar nu înțelegeam ce. Însuși pastorul a venit la mine (eu urma să-mi găsesc un loc unde să mă așez, mai retras) și m-a întâmpinat cu multă căldură, îndemnându-mă să mă așez printre ceilalți. Apoi... am văzut că o soră din echipa de laudă și închinare s-a rugat și a adus laude Domnului cu o altă intensitate față de cum mă obișnuisem. Ceea ce mi s-a părut și mai deosebit a fost faptul că fratele pastor a pus la dispoziția bisericii 20 minute în care fiecare să "caute Fața Domnului". 

După acest timp, îl văd pe pastor cum se îndreaptă spre o soră din grupul de Laudă și închinare să-i spună să se roage (asta am intuit eu, de la distanță)... și în momentul în care am auzit-o cum se roagă ("Doamne, ieri dimineață mi-ai arătat"), și a spus de câteva ori cuvintele acestea … mă gândeam că se roagă prea personal în fața întregii adunări … dar, la scurt timp, am realizat de ce se ruga așa ... avusese miercuri dimineața parte de o răpire sufletească (sau viziune) și L-a văzut pe Domnul în slava Lui, și Poarta Raiului (și a văzut și alte lucruri, dar nu am reținut eu). Și vorbea ca din partea Domnului, și ne îndemna cu lacrimi în ochi, ca "SĂ AVEM GRIJĂ DE SUFLETUL NOSTRU, SĂ NU RĂMÂNEM ÎN STAREA DE CĂLDICEL, ȘI CĂ NU MAI E MULT - DOMNUL E APROAPE SĂ VINĂ, NU MAI E MULT PÂNĂ TOTUL SE VA SFÂRȘI, ȘI CĂ NIMIC NU CONTEAZĂ PE ACEST PĂMÂNT. 

În acele clipe, Îl simțeam pe Duhul Sfânt... ca și cum, cu adevărat aceste cuvinte vin de la Domnul. Și eu însămi am fost cercetată de aceste lucruri... dându-mi seama că timpul pe care îl petrec eu, nu de-ajuns în studierea Cuvântului și rugăciune, nu este pe placul Domnului, și mi-ar putea aduce un sfârșit pe care nu mi-l pot imagina, separată de El...”

Răul nu poate opri binele

Ieri am citit, după noua programare a lui Robert Murray M'Cheyne, capitolele Genesa 4, Ezra 4, Matei 4 și Faptele Apostolilor 4. Duhul Sfânt a făcut să văd legătura dintre aceste pasaje. 

GENEZA 4 

Cain omoară pe neprihănitul Abel. Dumnezeu avea un plan cu Abel, dar Cain a căutat să distrugă planul lui Dumnezeu. 

EZRA 4 

Iudeii reveniți din robia babiloneană se apucă de rezidirea Templului, dar Neamurile din jur se luptă ca să-i oprească. 

MATEI 4 

Dumnezeu își începe planul de răscumpărare prin Domnul Isus Hristos, dar Satana Îl ispitește, ca să zădărnicească acest plan. Satana merge până acolo încât să-i ofere Domnului Isus toate "bogățiile" lumii acesteia și toată "strălucirea" ei ca să-L abată de la planul lui Dumnezeu. 

FAPTE 4 

Apostolii și toți creștinii încep să propovăduiască pe Isus Hristos și mântuirea prin jertfa Lui, dar Iudeii se împotrivesc și-i somează pe ucenici să nu mai vestească Numele lui Isus. 

Aceasta este lupta, dragii mei. DUMNEZEU CREEAZĂ, DUMNEZEU ZIDEȘTE, DUMNEZEU RESTAUREAZĂ, DUMNEZEU RĂSCUMPĂRĂ, DUMNEZEU VESTEȘTE MÂNTUIREA, NOI LUĂM PARTE LA LUCRĂRILE LUI, și DIAVOLUL ȘI LUMEA SE OPUN. 

Să nu uităm că Dumnezeu învinge întotdeauna. E un fel de a spune. Căci Dumnezeu nu trebuie să lupte ca să câștige. Cine se poate apropia de Dumnezeu? Numai prezența Lui nimicește orice potrivnic. "Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale." (2 Tesaloniceni 2:8) 

În locul lui Abel, Dumnezeu l-a ridicat pe Set și și-a continuat planul. Tobia și Sanbalat nu s-au putut împotrivi la nesfârșit, și Templul a fost rezidit. Satana n-a avut niciun succes în ispitirea Domnului Isus, iar ucenicii au ascultat mai mult de Dumnezeu decât de oameni și și-au continuat vestirea Evangheliei până la marginile pământului. 

Și tu, dacă ai trecut de partea lui Dumnezeu și ai întors armele împotriva Satanei, atunci luptă, roagă-te, zidește, învață pe alții, învață-ți copiii, ajută lucrarea lui Dumnezeu după puterea ta, dăruiește pentru lucrarea lui Dumnezeu, dă cuiva un pahar de apă, vestește Evanghelia, tipărește broșuri și dă-le mai departe. Fiecare după darul și puterea pe care i le-a dat Dumnezeu. Numai nu sta degeaba, numai nu sta spectator, numai nu pierde vremea.  Doamne, ajută-ne! Doamne, ai milă de noi! Doamne, dă-ne putere! Doamne, deschide-ne ochii să vedem lucrările Tale și să ne alăturăm lor! Fiți binecuvântați.