Oh, dacă am învăța și noi lecția aceasta de la Domnul Isus

Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.
(Matei 12:20) 

Nu va frânge o trestie ruptă ...

Începând să meditez la viața Domnului Isus Hristos, am dat de acest verset de aur de mai sus. Uitându-mă apoi pe comentariul fratelui Nicolae Moldoveanu, am dat de aceste nestemate (cuvinte), față de care orice strălucire a unui diamant pălește: 

„Din cauza omizilor nu trebuie tăiat copacul”, – sună un proverb elveţian, – ce rost are să distrugi ceea ce ai de gând să cucereşti! 

... şi nici nu va stinge un fitil care fumegă

Dacă Cezarul Antonius, care era un păgân, a putut să spună; „Vreau mai bine să păstrez pe un cetăţean, decât să ucid o mie de vrăjmaşi”, cu cât mai mult a putut să spună aceste lucruri Domnul Isus care a venit să mântuiască tot ce era pierdut? El nu numai că nu stingea fitilul care fumegă, ci căuta, prin toate mijloacele, să aprindă focul vieţii şi al adevărului şi acolo unde era stins de multă vreme. De fapt, El n-a părăsit cerul pentru a găsi un loc moale şi plăcut pe pământ, ci de la început ştia că nu va fi primit de oameni, de la început ştia că va găsi numai ruine, de la început ştia că focul adevărului, al dragostei şi al vieţii de legătură cu Dumnezeu este stins. Ştia lucrul acesta şi tocmai de aceea a venit. 

Iosif din Arimateea - un om bun și evlavios

Mulți creștini, dacă sunt întrebați ce știu despre Iosif din Arimateea, își aduc aminte că a fost un om bogat și că L-a înmormântat pe Domnul Isus în mormântul lui. Unii s-ar putea să știe că a fost și el un ucenic al lui Isus, dar vor adăuga că era ucenic pe ascuns, de frica iudeilor. 

Ceea ce Dumnezeu a vrut să-mi descopere cu privire la acest om este că se poate trăi o viață pentru slava lui Dumnezeu, fără a fi neapărat un erou. Deși în sinea noastră mulți sperăm să fim niște eroi pentru Dumnezeu, care să facem fapte mari pentru Numele Lui, anii trec și realizăm că puțini vor ajunge la această statură. În schimb, după acest mic studiu al vieții lui Iosif din Arimateea, s-ar putea să constatăm că a ajunge la starea lui spirituală este mai mult decât de dorit. 

Pe parcursul acestui studiu, am observat cât de frumos scoate Dumnezeu în evidență - în câteva versete - caracterul unui om, pentru a rămâne o pildă pentru toate vremurile. Un astfel de om este și Iosif din Arimateea. De remarcat și faptul că toți cei patru evangheliști îl menționează în scrierile lor. 

Din dragoste pentru lumea de acum

„Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit.” (2Timotei 4:10) 

Dragi frați, luați-vă ochii de la lumea de acum. Este doar o iluzie, este ca o fata morgana. Satana a creat o iluzie, prin care să-I atragă pe oameni în plasa lui și în pierzare veșnică. Și pe Domnul Isus a încercat să-l amăgească cu această iluzie: „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor...”  (Matei 4:8) 

Lumea de acum  - bani, faimă, putere, mărire, realizări de tot felul – toate vor pieri. Vreți să urcați pe scara socială, vreți să fiți apreciați și lăudați, să pășiți pe covorul roșu, să obțineți premii, diplome, medalii? Asta e lumea de acum. 

Singurele lucruri din lumea vizibilă la care trebuie să privim sunt: 

• natura (creația) lui Dumnezeu 
• oamenii (familia, frați de credință, aproapele nostru – orfani, văduve, sărmani, suferinzi, bolnavi, întemnițați), pentru care trebuie să ne rugăm, să-I slujim, să-I ajutăm în Numele Domnului. 

Așa a trăit Domnul Isus, și noi trebuie să călcăm pe urmele Lui. O singură dată apare o situație când Domnul Isus arată cât preț punea El pe lucrurile materiale: 

La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”  (Matei 24:1-2) 

Legea nu este făcută pentru cel neprihănit

Legea nu este făcută pentru cel neprihănit. (1Tim.1:9)

Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase. (1 Timotei 1:8-10)

Când un om care a trăit o viață de păcat, s-a pocăit și a crezut în jertfa Domnului Isus pentru ispășirea păcatelor lui, s-a născut din nou, iar acum vrea din toată inima să trăiască o viață sfântă, curată, să se îndrepte prin puterea lui Dumnezeu, atunci el nu mai este SUB LEGE, ci SUB HAR (Romani 6:14; 7:6; Galateni 5:18)

Imaginați-vă un om care a ieșit din închisoare, a realizat că a greșit în viața lui, iar acum dorește sincer să-și schimbe viața și să trăiască o viață de om cuminte. Dar schimbarea totală nu vine peste noapte. Într-o zi scapă o înjurătură, și cineva îi spune: „Ai păcătuit. Nu te-ai schimbat deloc. Mă gândeam eu că nu vei reuși.” ASTA E LEGEA, care nu iartă nimic, și bineînțeles că va găsi tot timpul ceva de acuzat în noi.

Dar omul acela nu are nevoie de Lege, pentru că el știe că Legea e bună și vrea să trăiască o viață nouă. Pentru el acționează harul, adică cineva care vede dorința din inima lui și știe că e pe drumul cel bun al schimbării, când îl va vedea greșind, dar părându-i rău, și mărturisind, și neascunzăndu-și greșeala, îi va spune: „Ridică-te. Ești pe drumul cel bun. Vei scăpa de lucrurile acestea. În curând nu te vor mai birui. Ai încredere.”

Noi toți cei care am crezut în Isus, care vrem să trăim ca Isus, care vrem să ascultăm de Dumnezeu, nu mai suntem sub lege. Cel rău caută să ne îngroape din nou cu Legea. Dar noi suntem SUB HAR, mereu și mereu, până când suntem izbăviți de fiecare păcat în parte.

O alegere cu consecințe veșnice

Luca 10:38-42
Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.

Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui.

Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: "Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute."

Drept răspuns, Isus i-a zis: "Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua."

1. MARIA ASCULTA CUVINTELE LUI
Cuvintele Scripturii și ale Domnului Isus în special sunt cel mai important lucru pe acest pământ. Ele trebuie auzite „la mâna întâi”, adică să le citim noi, cu ochii noștri, și să medităm la ele. Nu „la mâna a doua” (din comentarii sau predici). Acestea pot veni, dar doar ca o completare.

2. LA PICIOARELE DOMNULUI
Aceasta este atitudinea smerită plăcută Domnului. „De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.” (Iov 37:24)

Chemarea la rugăciune

VÂNT PROASPĂT, FOC PROASPĂT

(fragmente)

Jim Cymbala

PROMISIUNEA

Tot în acea perioadă m-a cuprins o tuse care nu mai voia să plece. Am tușit și iar am tușit șase săptămâni până când Carol abia mai putea dormi noaptea. Scuipam flegmă în fiecare zi. Socrii deveniseră atât de îngrijorați încât mi-au plătit biletul de avion ca să vin la ei în Florida, lângă St. Petersburg și să mă odihnesc în soarele cald de acolo. Plin de recunoștință am plecat. Partea proastă era că trebuia să le las singure pe Carol și Crissy care avea numai doi ani.

Într-o zi am ieșit în larg cu o barcă de pescuit împreună cu alți douăzeci sau treizeci de turiști. Cerul era de un albastru azuriu și apele calde ale Golfului Mexic se izbeau alene de țărmul nisipos. Pescărușii se roteau și țipau deasupra capetelor noastre. Soarele le pria atât de bine plămânilor mei congestionați. Pe măsură ce ne avântam spre larg ceilalți râdeau și vorbeau despre peștii pe care sperau să-i prindă în acea după-amiază. Țineam și eu o undiță în mâini... însă mintea nu-mi stătea la pescuit. M-am îndreptat spre capătul bărcii, departe de mulțime și priveam fix orizontul îndepărtat.

Am început să meditez la ideile și strategiile în legătură cu creșterea unei biserici, despre care am auzit sau citit. Un lider creștin mi-a spus: „Uită de clădirea bisericii instituționale; întâlnirile din case sunt soluția din ziua de azi. Ai putea să vinzi clădirea. Dumnezeu face ceva nou."

O biserică baptistă veche ce fusese cândva mare a investit puternic în achiziționarea de autobuze, încercând să aducă mulți copii la biserică. Singurele rezultate au fost notele de plată mari, vandalismul cronic și o biserică neschimbată.

Chuck Smith - O viață eficientă de rugăciune (Capitolul 1)

O VIAȚĂ EFICIENTĂ DE

RUGĂCIUNE

Chuck Smith

"Cea mai grozavă armă a creștinului este rugăciunea!"

INTRODUCERE

Trăim astăzi vremuri disperate. Totuși Biserica nu este disperată.

Isus le-a spus lui Petru, Iacov și Ioan "Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine?" (Matei 26:40) "Rușine să-ți fie, Petru!", am spune noi. "Rușine, Ioane! Ce îngrozitor! Să nu vegheați împreună cu Domnul nici măcar o oră!" Însă băgați de seamă. Ori de câte ori îndreptați un deget spre altcineva, alte trei sunt îndreptate spre d-voastră.

Rugăciunea este cea mai importantă activitate în care un creștin născut din nou se poate angaja. Ar trebui să se afle în capul listei d-voastră de priorități, căci cu certitudine lumea din jurul nostru are disperată nevoie de rugăciune. Dumnezeu vrea să facă o lucrare extraordinară în aceste ultime zile. Iar rugăciunea este singura care va schimba lucrurile. Și numai ea va stăvili revărsarea răului.

Această culegere de studii despre rugăciune vă prezintă anumite versete din Scriptură, gânduri și reguli. Atunci când sunt puse în practică în viață d-voastră, acestea vă vor aduce într-o nouă relație cu Dumnezeu, făcându-vă să experimentați o mult mai eficientă și dinamică viață de rugăciune, să luptați împotriva forțelor răului din aceste ultime și disperate zile și să învingeți. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Efeseni 6:12), astfel că armele războiului nostru nu pot fi carnale. Rugăciunea este cea mai puternică armă pe care o posedăm în arsenalul nostru spiritual, și prin aceasta putem surpa întăriturile inamicului. Are Satan o fortăreață în conducerea orașului tău? Are el o întăritură în soțul tău, sau în soția ta sau în copii? Prin această carte vei învăța cum să dărâmi aceste bastioane (fortărețe, întărituri).

CAPITOLUL 1

CE ESTE RUGĂCIUNEA?

Rugăciunea poate fi exprimată în trei aspecte fundamentale: închinare, cerere și mijlocire, cu variații în cadrul fiecărei forme.

Nu disprețuiți prorociile

(Prorocie în Biserica Maranata din Oradea)

“Am hotărât să vă înștiințez ca să înțelegeți vremea pe care o trăiți, și ferice de cel ce va pune la inimă Sfatul Meu, zice Domnul; ferice și de cei ce vor purta trâmbițarea acestei lucrări mai departe, pentru ca cei ce trebuie să ia cunoștință de taina vremii să intre grabnic în odăiță și să ceară înveșmântarea cu putere, zice Domnul.

De aceea, voi fiți mesageri înțelepți care să poarte mesajul Meu mai departe, pentru că am hotărât în această vreme scurtă de îndurare ce a mai rămas să fie străbătută, am hotărât ca din loc în loc pe ai Mei să-i înștiințez și să le fac pregătirea, zice Domnul. Am hotărât să dezvălui taina acestei lucrări și între voi, pentru că am printre voi oameni aleși de dinainte ca să depună mărturia în vremea ce va veni, zice Domnul. Și de aceea am vrut să dezvălui taina în auzul urechilor voastre pentru că iată ce vă stă înainte:

Nu-i mult și se va ajunge la un țăruș (hotar, linie de demarcație) pe care însăși dreapta Mea l-a înfipt în urmă cu vremuri, zice Domnul, un țăruș ce poartă denumirea de “țăruș al schimbării” – cine are urechi de auzit să audă! Și, pentru că Eu am măsurat vremea de îndurare și Eu am așezat țărușul de început, tot Eu am așezat și țărușul de final al acestei vremi de îndurare. Iată că, oricât au ticluit minți diabolice în dosul ușilor închise și au intenționat să scurteze vremea îndurării, n-au putut să facă o astfel de lucrare, zice Domnul, pentru că Eu am măsurat și măsurătoarea făcută de Mine a rămas în picioare; dar voi sunteți mai aproape de țărușul final decât vă gândiți.