Iosif din Arimateea - un om bun și evlavios

Mulți creștini, dacă sunt întrebați ce știu despre Iosif din Arimateea, își aduc aminte că a fost un om bogat și că L-a înmormântat pe Domnul Isus în mormântul lui. Unii s-ar putea să știe că a fost și el un ucenic al lui Isus, dar vor adăuga că era ucenic pe ascuns, de frica iudeilor. 

Ceea ce Dumnezeu a vrut să-mi descopere cu privire la acest om este că se poate trăi o viață pentru slava lui Dumnezeu, fără a fi neapărat un erou. Deși în sinea noastră mulți sperăm să fim niște eroi pentru Dumnezeu, care să facem fapte mari pentru Numele Lui, anii trec și realizăm că puțini vor ajunge la această statură. În schimb, după acest mic studiu al vieții lui Iosif din Arimateea, s-ar putea să constatăm că a ajunge la starea lui spirituală este mai mult decât de dorit. 

Pe parcursul acestui studiu, am observat cât de frumos scoate Dumnezeu în evidență - în câteva versete - caracterul unui om, pentru a rămâne o pildă pentru toate vremurile. Un astfel de om este și Iosif din Arimateea. De remarcat și faptul că toți cei patru evangheliști îl menționează în scrierile lor. 

Dacă strângem la un loc tot ce se spune despre el în cele patru evanghelii, găsim următoarele: 

• era un sfetnic cu vază al Soborului (Marcu 15:43) 
• era un om bogat (Matei 27:57) 
• era un om bun și evlavios (Luca 23:50) 
• era şi el ucenic al lui Isus, dar pe ascuns (Ioan 19:38) 
• avea o oarecare teamă față de Iudei (Ioan 19:38) 
• și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu (Marcu 15:43) 
• n-a luat parte la sfatul celorlalți membri ai soborului, când L-au condamnat pe Isus (Luca 23:51) 
• a îndrăznit să meargă la Pilat şi să ceară trupul lui Isus, și Pilat a poruncit să i-l dea (Marcu 15:43) 
• a dat jos trupul lui Isus de pe cruce, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in și l-a așezat în mormântul lui personal (Matei 27:59-60) 
• în procesul acesta al înhumării trupului Domnului Isus, s-a însoțit cu Nicodim (Ioan 19:39), un alt adept al lui Isus pe ascuns, cu Maria Magdalena și cu cealaltă Marie (Luca 23:55) 

Privind deci la aceste versete, putem observa câteva lucruri. 

A) Iosif a făcut lucruri simple pe care orice ucenic le poate face: 

• a fost un om bun și evlavios 
• s-a depărtat de cei răi 
• s-a însoțit cu cei ce credeau în Isus 

B) Au fost și lucruri pe care Iosif nu le-a putut face. Și-a cunoscut limitele. De exemplu, deși era un sfetnic cu vază al Soborului, n-a putut să se ducă în Sobor în noaptea dinaintea răstignirii Domnului, ca să ia o poziție fermă înaintea Fariseilor față de nedreptatea care I se făcea lui Isus. Ce a putut însă să facă, a fost să nu ia parte la sfatul și hotărârea celorlalți. Probabil, dacă ar fi fost pus „la colț”, ca să-și exprime clar convingerile, atunci și-ar fi mărturisit credința lui, dar nu era unul dintre cei „viteji” pe față. 

C) Iosif a făcut și lucruri pe care nu oricine le putea face. 

• nu oricine putea să meargă la Pilat să ceară trupul lui Isus, dar un sfetnic cu vază al Soborului, așa cum era el, a îndrăznit să meargă în fața lui Pilat 
• poate nu oricine își permitea să cumpere o pânză subțire de in subțire, dar el avea banii necesari 
• nu oricine ar fi putut să cedeze un mormânt scump pentru îngroparea Domnului, dar el avea această posibilitate și a făcut-o 

D) Chiar dacă nu a fost atât de curajos încât să se opună pe față Soborului, putem vedea că nu a fost nici atât de fricos încât să se închidă în casă și să nu facă nimic. El s-a expus mai multor pericole: 

• deși s-o fi gândit că Iudeii vor afla cine a luat trupul Domnului Isus să-l îngroape, acest lucru nu l-a oprit din acțiunea lui 
• deși era clar că se va afla că Isus a fost înmormântat într-un mormânt al lui, nici lucrul acesta nu l-a oprit din acțiune 

E) Iosif avea și lucruri pentru care ar fi putut fi judecat de cei din jur: 

• era bogat 
• era sfetnic al Soborului 

Dar aceste lucruri nu l-au afectat. Pentru că, în ce privește banii, știa să-i folosească pentru folosul Domnului, iar în ce privește poziția lui, se ferea să se bage în lucrurile rele, așa că nu a luat parte la sfatul împotriva lui Isus. Este deci posibil să fii bogat, dar inima să nu-ți fie legată de bani; și chiar să faci parte dintr-o grupare cu un renume nu prea bun, dar să nu iei parte la hotărârile lor.

Și acum, să fim atenți la trei lucruri deosebite spuse despre acest frate al nostru: 

1. ERA UN OM BUN ȘI EVLAVIOS (Luca 23:50) 

Acesta este un titlu pe care și l-ar dori mulți creștini din zilele noastre. Gândește-te că cineva ar veni la serviciul tău sau la școala ta și i-ar întreba pe colegii tăi, sau cineva ar veni la blocul în care locuiești și i-ar întreba pe vecinii tăi, sau cineva ar strânge pe rudele tale și le-ar întreba: „Vă rog să-mi spuneți ce părere aveți despre omul acesta?” Îți spun că ți-ar tresălta inima de bucurie să-i auzi răspunzând, „Domnule, nu putem spune altceva decât că este un om bun și evlavios.” Și apoi să adauge, „Blândețea lui este cunoscută de toți. Sare mereu în ajutorul semenilor. Ori de câte ori apelează cineva la el cu o problemă, se dă peste cap ca să-l ajute. Nu l-am auzit niciodată vorbind de rău pe nimeni. Și chiar dacă nu este de aceeași religie cu mine, nu pot să spun altceva decât «Jos pălăria»”? 

Dacă-ți merge numele că ești bun și evlavios, este deja mare lucru în ochii lui Dumnezeu. Chiar și numai acest lucru în viața unui creștin aduce mari servicii lui Dumnezeu, reprezentându-L înaintea oamenilor. "Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri." (Matei 5:16) Mai ales atunci când, întrebat fiind de unde ai tu bunătatea aceasta, vei da slavă lui Dumnezeu, așa cum a făcut Domnul Isus, "«Pentru ce Mă numeşti bun?» i-a zis Isus. «Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu.»" (Marcu 10:18) 

Numai titlul de „om bun și evlavios” este deja mult mai mult decât au mulți dintre noi azi, deși suntem creștini declarați născuți din nou. Ajunge să ai o vorbire blândă, o purtare smerită, să te ferești de rău, să sari în ajutorul câtor mai mulți oameni la nevoie, să ierți pe oricine ți-a făcut vreun rău, să nu te superi pe nimeni, să nu vorbești de rău pe nimeni, să te rogi și să plângi în ascuns pentru aproapele tău. 

Mă întreb, câți oare ne-am ridicat măcar la această primă treaptă a vieții lui Iosif din Arimateea, aceea de a fi cunoscuți ca oameni buni și evlavioși? 

2. ERA ȘI EL UCENIC AL LUI ISUS (Ioan 19:38) 

Să remarcăm că afirmația aceasta o face chiar apostolul Ioan. Deci Iosif era cunoscut de ceilalți apostoli ca fiind, fără discuție, un ucenic al lui Isus. 

Titlul de „ucenic al lui Isus” dat de apostolul Ioan este de asemenea de mare preț pentru Iosif din Arimateea. Noi ne numim astăzi ortodocși, catolici, creștini evanghelici, baptiști, penticostali. Dar Iosif avea conștiința că este un ucenic al lui Isus, adică unul care, atunci când se apucă să gândească, sau atunci când deschide gura să vorbească, sau atunci când se pregătește să slujească, se uită la Isus ca să facă așa cum făcea Învățătorul și Domnul lui. 

El nu avea atunci cuvintele scrise ale Domnului Isus, nici nu era ca cei 12 ucenici tot timpul în prezența Lui, dar măcar din când în când tot s-a dus să-L asculte. Și învățătura Domnului Isus, comportamentul Lui, felul Lui de vorbire, faptele Lui evlavioase l-au impresionat pe Iosif. Și s-a hotărât să fie ucenicul Domnului Isus, imitându-L. 

Mă întreb din nou, câți oare ne-am ridicat la această a doua treaptă, aceea de a fi cunoscuți, nu ca orodocși, baptiști sau penticostali, ci ca unii care caută să trăiască în toate lucrurile așa cum a trăit Isus?

3. ȘI EL AȘTEPTA ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU (Marcu 15:43) 

Al treilea lucru deosebit în viața lui Iosif din Arimateea este acela că gândurile lui nu erau la lumea aceasta trecătoare. El aștepta Împărăția veșnică a lui Dumnezeu. El se gândea la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Aspirațiile lui nu erau legate de lumea aceasta. 

Mă întreb, pentru a treia oară, câți dintre noi trăiesc zi de zi în această așteptare? Câți dintre noi s-au eliberat de dorința după un trai mai bun, câți sunt mulțumiți că au ce mânca și cu ce se îmbrăca, și așteaptă venirea Domnului, înmulțindu-și sfințenia și faptele bune? 

CONCLUZIE 

Mulți poate gândesc că Iosif din Arimateea este o figură „ștearsă” în Noul Testament, dar vă spun că, după studierea celor doar 4-5 versete din fiecare evanghelie scrise despre el, mulți creștini vor constata că și-ar dori nespus să poată ajunge la statura sa spirituală. 

Prima constatare
Poate vă întrebați de ce n-am ajuns mulți dintre noi la statura lui Iosif din Arimateea. Constatarea mea personală este că suntem prea puțin „ucenici ai lui Isus”. Suntem prea puțin cu ochii ațintiți asupra chipului Domnului Isus, ca să-L sorbim din ochi, așa cum, în sens negativ, fac fanii cu idolii lor. Deși mulți dintre noi ne ocupăm mintea în general cu lucruri spirituale, stăm prea puțin cu gândul la El, la viața Lui și la suferințele Lui. 

Ne gândim la treziri spirituale, la botezul cu Duhul Sfânt, la ce bine ar fi dacă am putea face și noi semne și minuni, la vremurile sfârșitului și epoca lui Antihrist, dar parcă prea puțin ne dorim să fim cum a fost El pe acest pământ. Am făcut în 20 de ani de credință (eu personal) o mulțime de studii pe cărțile Bibliei, dar parcă niciodată nu m-am focalizat săptămâni întregi, luni întregi, pe chipul Domnului Isus din Evanghelii. Am participat la tot felul de conferințe și grupe de studiu în 20 de ani, dar parcă niciuna nu a avut ca singur scop chipul Domnului Isus. Altfel nu-mi explic de ce, unii dintre noi chiar și după zeci de ani de credință, tot nu avem încă blândețea Lui, tot nu avem smerenia Lui, dragostea Lui, mila Lui, privirea Lui, bunătatea Lui, compasiunea Lui. Altfel nu-mi pot explica de ce încă ne sare țandăra, de ce suntem încă impulsivi uneori, de ce reacționăm cu răutate când suntem „călcați pe coadă”.

Realitatea este că nu suntem cu ochii țintă la chipul Lui din Evanghelii, și astfel Domnul Isus nu poate lua chip desăvârșit în noi. Poate nu este încă târziu pentru unii dintre noi să ne îndreptăm privirea spre Domnul Isus.

A doua constatare

A doua constatare este că, ori în aceste vremuri lipsesc oamenii buni și evlavioși cu care să ne împrietenim și pe urmele cărora să călcăm, ori acești oameni există, dar ochii noștri, atrași de dorința de „fapte eroice”, sau (mai rău) de chipul lumii acesteia, nu-i văd pe astfel de oameni. 

Și în această privință, poate nu-i prea târziu să-L rugăm pe Dumnezeu să ne deschidă ochii, să-i vedem pe acești frați și surori și să căutăm să fim mai mult prin preajma lor.

A treia constatare
Și o a treia constatare, legată de primele două, este că ne-am dezobișnuit parcă să citim biografiile marilor oameni ai lui Dumnezeu (viețile sfinților și martirilor), oameni buni și evlavioși, cu adevărat ucenici ai Domnului Isus. Chiar și numai simpla citire a vieților lor ne poate influența prin acțiunea Duhului Sfânt. Deși sunt multe cărți bune, de teologie, de psihologie creștină, de rugăciune, totuși parcă aud pe prea puțini să citească biografii. Și cred că este o mare lipsă. Am citit nu de puține ori că, în secolele trecute, citirea din viețile sfinților și ale martirilor era o lectură obligatorie pe lângă Scriptură, atât în viața personală a credincioșilor, cât și la întâlnirile de rugăciune din familie.

Îmi aduc aminte, de exemplu, de starea de blândețe, de umilință și de smerenie care a venit peste mine timp de mai multe zile, prin acțiunea Duhului Sfânt, în timpul și după citirea cărții „Învățătorul Ioan Marini - O viață de apostol”.

Profit de ocazia aceasta pentru a vă da o mică listă de cărți folositoare în privința aceasta:

- Petru Popovici – Lumini peste veacuri (vol.1-2) 

- Petru Popovici – Graiul martirilor creștini din primele secole 

- Petru Popovici – Rugul în flăcări (Viața lui Moody)

- Fritz Berger – Despre harul lui Dumnezeu 

- Alice Van Berchem – Sadhu Sundar Singh - Un martor al lui Cristos 

- Edwin & Lillian Harvey – Ei L-au cunoscut pe Dumnezeul lor (vol.1-3) 

- Raymond Edman – Ei au găsit secretul 

- Roy Hession – Drumul Calvarului 

- John Bunyan – Călătoria creștinului 

- Thomas a Kempis – Imitatio Cristi 

- George Muller – Îndrăzneala credinței 

- CH.-M Sheldon – Adevăratul Preot sau Ce-ar face Isus în locul meu 

- Nicolae Marini – Învățătorul Ioan Marini - O viață de apostol 

Să ne umplem deci mintea, inima, viața, timpul cu chipul Domnului Isus din Evanghelii. Să căutăm părtășia oamenilor buni și evlavioși. Să ne însoțim și cu cei buni și evlavioși din veacurile trecute, prin intermediul biografiilor vieților lor. Și poate astfel, fiind cu adevărat ucenici ai lui Hristos, vrând să învățăm mereu de la Isus și de la alții care au călcat pe urmele Lui, vom ajunge și noi treptat la statura lui Iosif din Arimateea.