Astupați locurile goale pe unde s-ar putea strecura diavolul

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.  (1 Petru 5:8-9)

Fiți treji și vegheați!
Nu dormiți. Nu închideți ochii. Priviți. Vedeți pe unde s-ar putea strecura cel rău. El caută mereu o portiță, o fisură, un loc gol, un loc nepăzit cum trebuie, un loc neglijat.
Un paznic vigilent se uită când într-o direcție, când în alta, verifică încuietorile, ferestrele, acoperișul. Se gândește la toate locurile și mijloacele posibile pe unde ar putea intra hoțul.

Vegheați în primul rând în direcțiile pe unde pot veni păcatele mari. Aveți grijă să nu fiți prinși de vreun flirt. „Fugiți de curvie!” (1 Corinteni 6:18) este o avertizare majoră din Scriptură. Mulți care nu au vegheat au fost prinși în mrejele curviei. Vă sfătuiesc din toată inima să nu stați singur (singură) în prezența cuiva de sex opus, undeva într-o încăpere sau într-un loc pustiu. Aduceți-vă aminte de Iosif. Fugiți ca dracul de tămâie de relații prea apropiate cu sexul opus. Aveți grijă să nu vă prindă iubirea de bani, care este rădăcina tuturor relelor. Unii s-au obișnuit să aibă bani, să trăiască pe picior mare, să nu ducă lipsă. Sunt mereu în căutare după un salariu mai bun, după o afacere în plus de unde să mai scoată niște bani. Aveți grijă la îmbuibare. Prin supermarketuri ne sunt trezite toate poftele trupului, dacă nu veghem. Dacă nu te poți abține să mănânci cumpătat și să nu-ți stea gândul la mâncare, ar trebui să-ți faci cumpărăturile la magazinul mixt de la colțul străzii. Îmbuibați cu mâncare bună, cu dulciuri din belșug, nu ne mai putem ridica prea mult de la pământ către culmile cerești.
Potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale
Diavolul se învârte mereu în jurul nostru, doar doar ne-o prinde cu garda lăsată jos în vreun domeniu. Mă gândeam cât de mult s-a învârtit și în jurul împăratului David. Ani de zile nu l-a prins. Dar nu s-a lăsat. A încercat să-l facă să-l urască pe Saul și chiar să-l omoare. L-a îndemnat chiar prin oamenii apropiați lui, dar n-a reușit. David a încheiat relația cu Saul printr-o cântare de jale dedicată celui ce fusese unsul Domnului. A încercat să-l prindă cu bogății. Nu era de ici-colea ca un cioban să ajungă rege. Dar David a dăruit totul pentru ridicarea Templului Domnului după moartea lui.
Și totuși, într-un moment de neveghere, diavolul l-a prins pe picior greșit. A găsit un loc gol pe unde să se strecoare. Toți bărbații viteji erau la război, dar David a rămas acasă printre slujnice, printre femeile ale căror soți erau pe front. Locul lui David nu era acolo. Și s-a întâmplat tragedia, căderea lui în curvie, care mai apoi a atras atâta durere în casa lui.

Un loc gol
Asta caută diavolul. Locuri goale. A prins-o pe nevasta lui Lot că lăsase un loc gol pe unde să intre în inima ei lumea aceasta cu poftele ei, l-a prins pe David că avea „timp liber” de lenevit și de căscat gura la ce nu trebuie, i-a prins pe Anania și Safira cu lăcomia de bani, ...

Dumnezeu ne atenționează că „fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți decât fiii luminii” (Luca 16:8). Vedem clar în zilele nostre că diavolul caută ca omul să nu mai aibă nicio fisură în programul lui, prin care să pătrundă Dumnezeu. Auzeam un coleg vorbind despre felul în care-și ocupă timpul liber: luni la sala de forță, marți la Baia Comunală la piscină, miercuri se întâlnește cu mai mulți prieteni să se joace pe calculator, joi la cinema 3D, și tot așa. Tot timpul ocupat cu lucrurile vieții acesteia. Și copilul lui la fel: luni la meditație la limba engleză, marți - pian, miercuri - dans modern, joi - cursuri de înot, etc. Până și duminica dimineață era copilul ocupat cu nu știu ce club de societate. În afară de asta, să nu uităm televizorul cu 100 de canale, internetul cu zeci de mii de situri, telefonul mobil cu sute de gadget-uri și Facebook-ul. Totul este dirijat de cineva din spate în aceste vremuri din urmă, ca omul să nu mai aibă niciun timp liber să se gândească la Dumnezeu și la mântuirea sufletului. Viața aceasta este prea fascinantă.

Și lucrurile acestea i-au prins până și pe credincioși. Nu pot uita vorbele unei surori de la țară, care mărturisea căderea la care ajunsese: „Frate, m-a prins cel rău cu nenorocirea asta de televizor. Fac ce fac, îi mai dau drumul. Mai hrănesc găinile, mai văd un telejurnal; mai sap puțin în grădină, vin și mă odihnesc la o telenovelă.” O întreb: „dar cum era, soră, acum 10 ani?” „Ehe, frate. Ce vremuri. Nu-mi venea să mă mai ridic de pe genunchi, și nici să las biblia din mână.”

În același fel, Dumnezeu știe că pentru om nu există decât o șansă să biruiască lumea aceasta cu poftele, păcatele și ispitele ei extraordinare, și anume nici omul să nu lase vreo fisură pentru lucrurile diavolului. Așa înțelegem îndemnurile lui Dumnezeu: „Ferice de omul care ... cugetă zi și noapte la Legea Domnului” (Psalm 1:1-2), „Rugați-vă neîncetat” (1Tes. 5:17), „Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.” (Psalmi 16:3)

Fiți mereu ocupați cu lucrurile spirituale: citind și meditând, rugându-vă, slujind Domnului. Și nu lăsați portițe către cel rău. Vreo colegă zvăpăiată care vă cam privește în ochi, vreun coleg căruia îi cam scapără ochii, o sticlă de vin uitată prin casă, care vă face cu ochiul, un televizor cât jumătate de perete și o telecomandă care s-a lipit de mână, vreun raion de dulciuri unde vă lasă gura apă, sunt tot felul de momeli prin care diavolul dă târcoale să ne prindă în cursele lui.

UN LOC GOL - ASTA ESTE CEEA CE DIAVOLUL CAUTĂ. NU-I LĂSA LOCURI GOALE PE UNDE SĂ SE POATĂ STRECURA ÎN VIAȚA TA. Nu te tolăni în pat, că te va mânca palma să dai drumul la telecomandă, ci mai degrabă citește Cuvântul, roagă-te și caută cum să-L slujești pe Domnul. Nu ieși să caști gura la vitrine sau în mall fără scop, doar de dragul de a mai face o plimbare, că te vei umple de poftele lumii acesteia prin muzica și reclamele de acolo, vei fi ispitit să cheltui banii degeaba sau să te îmbuibi. Mai bine ieși și te plimbă într-un parc. Și ia cu tine un Nou Testament, un pliant sau un ziar creștin - și roagă-te să-ți scoată Dumnezeu în cale pe cineva căruia să-i vorbești de mântuirea sufletului. Păzește-ți ochii de vederea lucrurilor deșarte. Nu te du la petreceri lumești, la balurile bobocilor sau pe la mini-revelioane organizate în scopuri de destrăbălare, de afișare a trupurilor în văzul lumii. Nu te du în concediu la mare, să-ți umpli mintea cu tot dezmățul de pe plaje. Dacă ai nevoie de niște zile de odihnă, du-te undeva la munte, într-un loc mai retras de nebunia lumii acesteia. Sau, și mai bine, petrece-ți concediul la vreo conferință creștină. Dar ai grijă să fie una serioasă. Să te interesezi dinainte de programul conferinței, ca nu cumva să nimerești pe la vreuna cu bufet suedez, piscină și saună, așa cum am nimerit eu din neștiință. Că pleci de acolo mai golit spiritual decât te-ai dus. Ani de zile am fost și eu orb, și n-am înțeles câte portițe lăsăm nepăzite și neîncuiate în fața vrăjmașului. Și ne mai mirăm apoi că sunt atâția creștini căldicei, că se întâmplă atâtea căderi de la credință și divorțuri între creștini.

Dar soluția cea mai sigură de a sta tare în fața atacurilor furibunde ale diavolului, și a nu fi înghițit de el, rămâne aceea de a fi fericit cu Dumnezeu, de a cugeta zi și noapte la Cuvântul Lui, de a te ruga neîncetat, de a căuta părtășia cu oamenii evlavioși și de a căuta să-L slujești după puterea și darurile primite. Bucuria acestor lucruri spirituale te va face să n-ai niciun loc gol și să-ți fie scârbă să petreci timp cu lucrurile lumești: „Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.” (Psalmi 73:25); „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu...” (Psalmi 73:28)

De trei ori pe zi

În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca şi oprirea. Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă şi au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul lui. (Daniel 6:9-11)

Împăratul a scris porunca și oprirea: „nimeni să nu mai înalțe rugăciuni către Dumnezeu”. Asta este lupta expresă a diavolului în ce-i privește pe creștini. Jucați-vă de-a creștinismul cât doriți, dar nu vă mai rugați. Nu-mi vine să cred că biserica din care am făcut parte a închis ușile rugăciunii de luni seara. Acum 4-5 ani se strângeau până la 80 de suflete (din care și mulți tineri) să se închine, să strige la Dumnezeu și să cheme Numele Domnului. Astăzi nu mai este niciun doritor. Porțile sunt închise și zăvorâte. Diavolul a scris porunca și oprirea, și biserica s-a conformat. E cumplit.

Odaia de sus

Daniel avea o odaie, sus, cu ferestrele deschise către Ierusalim. Acela era locul lui de rugăciune. Și prorocul Habacuc avea locul lui: „M-am dus la locul meu de strajă şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.” (Habacuc 2:1) Și Domnul Isus obișnuia să se retragă pentru rugăciune: „După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.” (Matei 14:23). Petru, de asemenea, căuta să fie singur cu Dumnezeu pentru rugăciune: „Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.” (Faptele apostolilor 10:9)

Și învățătura Domnului Isus pentru ucenicii Lui este: „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:6)
Ai și tu locul tău de rugăciune, cămăruța ta sau pătrățica ta de mochetă unde să îngenunchezi înaintea lui Dumnezeu pentru rugăciune? Cât de strâmtorat ai fi, alege-ți un metru pătrat de mochetă în casa ta, alegeți un timp în care să nu fii deranjat, îngenunchează și roagă-te.

De trei ori pe zi

Nimic nu l-a putut împiedica pe Daniel să se roage, niciun decret pământesc. De trei ori pe zi se ruga, lăuda pe Dumnezeu și chema Numele Lui.

Acum vreo două săptămâni, la ultima cercetare făcută în familie, am ieșit destul de rău. Eram seara, la timpul de părtășie în familie. Citisem versetul: „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi, dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.” (1 Petru 4:7). Pe rând, fiecare a recunoscut că se roagă mai deloc sau foarte puțin. Am spus atunci: „Nu e în regulă deloc. Ne ducem la vale fără rugăciune. Ce-i de făcut?" Și Duhul Sfânt mi-a adus în minte versetele despre Daniel care se ruga de trei ori pe zi. Le-am citit și am zis atunci: „Asta este șansa noastră. Să ne formăm un obicei sfânt și să ne ținem de el.”

Azi se împlinesc 10 zile de când am început să mă rog după obiceiul lui Daniel. Am găsit un program pe telefon pe care l-am programat să-mi trimită 3 SMS-uri la 3 ore fixe din zi pe care mi le-am ales. Și acum, de trei ori pe zi sunt atenționat printr-un SMS: „ESTE VREMEA SĂ TE ROGI, SOLDATULE! Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înţelepţi, dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.”. Atunci îngenunchez, Îl laud pe Dumnezeu și chem Numele Lui. Îl chem să lucreze în inima mea, în casa mea, în bisericile Lui și în țara noastră.

De-a lungul anilor am încercat tot felul de metode de rugăciune. Dar azi am ajuns la concluzia aceasta: dacă nu ne facem un obicei, nu cred că reușim să ne ținem de lucrurile sfinte. Cât suntem pe pământ, trupul acesta va fi mereu tentat către lene, către delăsare, către amânarea lucrurilor. Pentru obiceiul citirii zilnice a Bibliei, dis de dimineață, m-am luptat ceva timp până s-a stabilizat în viața mea. Dar acum, nu mai pot trăi fără el. Chiar și în lucrurile lumii m-am luptat uneori ani de zile, de exemplu, să-i obișnuiesc pe copii să se spele pe dinți de trei ori pe zi. Societatea în care trăim a ajuns la concluzia că lucrurile merg bine când există reguli: copiii au un orar de școală, părinții un program la servici, magazinele au un orar de funcționare, autobuzele, trenurile, avioanele au orare fixe. Ce s-ar întâmpla dacă toți aceștia ar funcționa când și cum au chef?
Bineînțeles că ne putem ruga mereu, în tot felul de împrejurări, dar concluzia la care eu am ajuns este că e nevoie și de trei stâlpi de rugăciune ai zilei.

Unii fug de obiceiuri spunând că sunt legaliste, dar și înțeleptul Iov avea obiceiuri sfinte (Iov 1:5), și omul lui Dumnezeu care a scris Psalmul 119 se trezea dis de dimineață ca să cugete adânc la Cuvântul Domnului (Psalm 119:148), și Domnul Isus avea obiceiul să se roage dis de dimineață, înainte ca ucenicii să se trezească (Marcu 1:35), și seara târziu (Luca 22:39-40): „După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” (Luca 22:39-40)

Îngenunchea

E nevoie să ne smerim înaintea Dumnezeului cerurilor. Și Domnul Isus ne-a lăsat o pildă în acest sens: „Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage...” (Luca 22:41). În multe biserici nu se mai practică rugăciunea în genunchi decât foarte rar. E adevărat că uneori, ca David, Îl lăudăm pe Dumnezeu și în așternutul nostru. Dar în rest să nu uităm să îngenunchem și să ne smerim.

Se ruga, lăuda și chema pe Dumnezeul Lui

Să chemăm, dragii mei, Numele Domnului! E atâta nevoie de prezența Lui, de lucrările Lui, de intervenția Lui. Faceți-vă obiceiuri sfinte și luptați-vă pentru ele.

Rugăciune

„Slavă Ție, Doamne, slavă Ție! Binecuvântat să fie Numele Tău! Preamărit să fie Numele Tău! Doamne, Tu meriți ca Numele Tău să fie cunoscut. Tu meriți ca jertfa Ta pentru omenire și dragostea Ta să fie cunoscute țării acesteia. Vino și lucrează, Doamne! Vino și arată-ți slava Ta, Doamne. Vino și arată-ți lucrările Tale, Doamne! Vino, Doamne, să vadă și copiii noștri puterea Ta și măreția Ta! Vino, Doamne, să se învioreze și cei care au obosit pe cale! Vino, Doamne, să se întoarcă la tine și cei ce stau pe margine. Vino, Doamne, să-Ți cunoască și vrăjmașii Tăi Numele Tău cel mare! Vino, Doamne, și dă înapoi hotarele diavolului, că suntem înconjurați din toate părțile, și diavolul câștigă teren după teren în țara aceasta, în Europa și în toată lumea. Vino, Doamne Isuse! Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!”

Prea preocupați cu lucrurile vieții acesteia, să nu pierdem cumva viața viitoare !

... cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? (Isaia.53:8)

Ne ducem în urmă cu 2000 de ani. Fiul lui Dumnezeu umblă printre oameni: vindecă bolnavi, înviază morți, scoate draci, vestește venirea Împărăției lui Dumnezeu și moare pentru păcatele omenirii. Dar „cine din cei de pe vremea Lui a crezut?” Lucrările lui Dumnezeu se desfășurau înaintea ochilor lor, dar cei mai mulți erau orbi.
Cine a crezut? Câțiva. Fecioara Maria (o fată simplă și smerită, care a fost gata să-și piardă reputația înaintea oamenilor ca să asculte de Dumnezeu), Simeon (care ducea o viață sfântă, cu teamă de Dumnezeu și aștepta venirea lui Mesia), văduva Ana (care nu se depărta de Templu și slujea Domnului cu post și rugăciuni), și alți câțiva la fel de neînsemnați.

Cine a crezut? Mai nimeni. OAMENII ERAU PREA PREOCUPAȚI CU VIAȚA ACEASTA TRECĂTOARE și SCURTĂ. Erau prea preocupați să construiască, să mănânce și să bea bine, să vândă și să cumpere.
Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă „din cer şi i-a pierdut pe toţi.” (Luca 17:28-29)

Vremurile nu s-au schimbat. Și în general omul nu se schimbă. Creștinii, în ansamblul lor, nu sunt astăzi mai veghetori și mai vigilenți decât evreii de acum 2000 de ani. Oare nu și astăzi, creștinii, care au apartamente confortabile, muncesc pe brânci ca să-și ridice vile? Oare nu și astăzi, pierdem o mulțime de timp prin supermarketuri, uitându-ne la sute de produse? Oare nu și astăzi, creștinii se tot gândesc ce să mai schimbe prin casă, ce lucruri noi să-și mai cumpere, prin ce țări să mai meargă în vizită? E adevărat că acum, la 2000 de ani distanță, noi credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre. Dar întrebarea rămâne: „CINE DIN CEI DIN VREMEA DE ACUM CREDE CĂ DOMNUL ISUS ESTE CHIAR LA UȘI?” (Marcu 13:29). CINE-L AȘTEAPTĂ CA FECIOARELE ÎNȚELEPTE, NEPUNÂND DELOC PREȚ PE LUCRURILE VIEȚII ACESTEIA TRECĂTOARE?

Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care
 şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.
Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. (Matei 25:1-2)

Mi-e teamă că mulți dintre noi suntem prea preocupați, ca și cei din vechime, cu viața aceasta trecătoare și scurtă; prea preocupați să ne hrănim bine, până la îmbuibare, să ne împopoțonăm trupul acesta care va fi mâncat de viermi.
Privește, te rog, în viața ta și vezi ce te preocupă: un serviciu mai bun, o casă mai bună, o mașină mai bună, un telefon, un concediu pe Coasta de Azur? Sau te preocupă cum să fii mai sfânt, mai smerit, mai pur, și cum să le spui altora despre Isus?
Viața aceasta trecătoare nu ni s-a dat ca să fim preocupați cu ea, ci să-L căutăm pe Dumnezeu (Fapte 17:26-27) și să umblăm după lucrurile de sus (Col.3:1-3; 1Cor.7:29-31)
„Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.” (1 Corinteni 7:29-31)

Cine crede Cuvântul așa cum este el?

Cine a crezut ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului? (Isaia 53:1)

Ce este foarte clar este că Dumnezeu vorbește în toate veacurile. „Glasul Domnului strigă cetății, și omul înțelept se teme de Numele Tău.” (Mica 6:9)
Problema este „cine ia seama”? Cine caută să distingă în mulțimea vocilor care este glasul Domnului? Cine privește lucrurile lumii acesteia ca pe niște gunoaie ca să aibă suficient timp să asculte ce are Dumnezeu de zis?
Nu că Dumnezeu nu vorbește, ci că există prea puțini care să audă și să creadă.

Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele 
ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne,
Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat
vă spun că nu vă cunosc!” (Matei 25:10-12)

Nu că Dumnezeu nu ne-ar fi atenționat îndeajuns cu privire la vremea sfârșitului, ci „unde sunt cei care să creadă și să se pregătească?" Multe sunt pildele și învățăturile prin care să pricepem cum va fi vremea sfârșitului și venirea lui Isus: pilda fecioarelor, pilda talanților, Matei 24, 2 Petru 3. CINE CREDE? PE CINE ÎL VA GĂSI DOMNUL ISUS LA VENIREA SA TREAZ ȘI VEGHIND, CU ULEI ÎN CANDELĂ? Pe cine îl va găsi stând de strajă în cuvânt, în rugăciune și slujire? Și pe cine îl va găsi nepregătit, și va rămâne în întunericul de afară?
Fraților, aș vrea "să schimb macazul". Sunt multe fecioare ațipite. Mi-e teamă să mai pierd timpul. „Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.” (Tef.2:3)

Trăgeți-vă mai aproape de Dumnezeu

Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea și slava Mea; dar nu M-au ascultat.  (Ieremia 13:11)

Cred că de multe ori uităm, sau nu înțelegem, sau nu suntem destul de conștienți la ce ne-a chemat Dumnezeu, și anume să-L reprezentăm pe El pe acest Pământ. Cuvintele noastre să fie cuvintele Lui, purtarea noastră să fie purtarea Lui, atitudinea noastră să fie atitudinea Lui, smerenia noastră să fie smerenia Lui, bucuria noastră să fie ca bucuria Lui. „...cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: «Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.»” (Matei 26:73)
Recent am stat de vorbă cu o doamnă franțuzoaică. Eu îmi mai aminteam câte ceva în franceză din școala generală, dar mai și amestecam cu ceva engleză. Și ea proceda la fel, ca s-o înțeleg cât de cât. Spunea că modul acesta de vorbire este o practică curentă în relațiile dintre francezi și englezi, și se numește „Frenglish”, adică o amestecătură între cele două limbi. Din păcate, mulți dintre noi, creștinii, vorbim o limbă și trăim o viață care este o amestecătură de creștinism cu limbaj și comportament lumesc. Și, din nefericire, vorbăriile goale și lumești (2 Timotei 2:16) le predomină pe cele duhovnicești.

Dragii mei, ascultați bine, noi nu vom putea să-L reprezentăm pe Dumnezeu pe Pământ decât dacă ducem felul de viață pe care l-a dus Domnul Isus cât a trăit printre oameni, adică rămânând strâns lipiți de Tatăl: „cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul”.

LIPIȚI. STRÂNS LIPIȚI. Așa a trăit Domnul Isus: „Eu și Tatăl una suntem”. În legătură permanentă în Cuvânt, rugăciune și cântare: „Ferice de cel ce ... cugetă zi și noapte la Legea Domnului.”, „Rugați-vă neîncetat.”

Dacă azi nu te mai simți așa de aproape de Dumnezeu
ca ieri, cine s-a depărtat?

Nu întrerupem legătura strânsă nici măcar în autobuz, la școală sau la servici, ci în tot timpul mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (1 Tesaloniceni 5:18), ne rugăm pentru mântuirea și nevoile celor din jurul nostru, medităm la versetele pe care ni le-am ales pentru ziua respectivă și cântăm Domnului. Și, pe zi ce trece, să ne tragem mai aproape de El, să ne simțim mai străini și mai călători pe Pământ. Pe zi ce trece să observăm că am mai eliminat ceva nefolositor din viața noastră lumească ca să stăm strâns lipiți de Dumnezeu.


Altfel, dragii mei, să nu ne trezim în situația tragică a celor care: „se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc...” (Tit 1:16). Să nu fim noi aceia.

ca să fie poporul Meu, numele Meu
Numele nostru nu are nicio valoare în lumea asta dacă nu este legat de Numele Domnului Isus. Ucenicii lui Isus au fost numiți creștini, adică „cei care-L urmează pe Isus”. Noi trebuie să fim cunoscuți ca cei care sunt ai lui Isus Hristos, ca cei care vorbesc despre Isus Hristos, cei pentru care Isus Hristos este totul, ca cei care trăiesc așa cum a trăit Isus.

Ferice de omul care ... își găsește plăcerea în Legea Domnului!

Ferice de omul care ... îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! (Psalm 1:1-2)

Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea... (Iosua 1:8)

În ultimul timp, printr-o lumină de sus, am început să-mi aleg - din ceea ce citesc dimineața din Scriptură - în fiecare zi 1-2 versete, ca să meditez la ele pe tot parcursul zilei. Le citesc și recitesc de 15-20 ori pe zi, oricând am o pauză, și meditez la fiecare cuvânt. În timp ce colegii mei, în pauză, fumează o țigară sau stau la taclale, eu meditez și scriu pe un carnețel gândurile pe care mi le descoperă Domnul. În felul acesta nu prea mai au loc să intre în mintea mea ispitele, grijile, îngrijorările, judecarea altora sau știrile lumii.

Isus a spus: ... cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. (Ioan 6:63)

După cum știm, mintea noastră întotdeauna va căuta ceva la care să se gândească. Și dacă nu-i dai un Cuvânt al lui Dumnezeu la care să mediteze, atunci "năvălesc grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor." (Marcu 4:19)
Cu adevărat, cuvintele lui Dumnezeu sunt duh și viață. Deja de dimineață, de când am ales versetele, mă simt într-un alt duh. Parcă am un punct de susținere pentru toată ziua. Chiar dacă mai meditez și la alte lucruri spirituale, am mereu o bază la care să mă întorc când mintea mea o ia razna.
„Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” (Psalm 119:97)

Cât este ziuă trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis... (Ioan 9:4-5)

Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” (Ioan 9:4-5)

„cât este ziuă”
Lucrează, fratele meu, pentru Hristos! Cât ești încă sănătos, cât ești încă tânăr, cât este încă pace și libertate în țară, cât încă nu ni se pune pumnul în gură ca pe vremea comuniștilor, cât timp mai găsești un suflet să te asculte, sau să primească un Nou Testament sau un ziar creștin.

„trebuie să lucrez”
Este o slujbă care ne-a fost încredințată de Domnul. Vom da socoteală. Toți suntem conștienți că avem teme la școală, sarcini la servici, îndatoriri în casă. Dar nu suntem prea conștienți că avem și o slujbă pentru Domnul.

Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi
slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.  (Ioan 12:26)

„lucrările Celui ce M-a trimis”
Nu lucrările mele, nu după capul meu, ci lucrările pe care Dumnezeu le are pregătite ca să umblăm în ele.

„vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze”
Vin anii bătrâneții, vin bolile, vine prigoana, vine Domnul, și gata. Vom vrea să mai facem ceva pentru Domnul, dar nu se va mai putea.

„Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii!”
Lucrează, fratele meu, pentru Hristos! Și fii lumină pentru El! Dacă nu știi ce să faci pentru El, îngenunchează și cere-I să te folosească pentru înaintarea Evangheliei. Și să luăm pilda lui Timotei: „Ştiţi râvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei.” (Filipeni 2:22)

Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni

De aceea: "Ieșiți din mijlocul lor, și despărțiți-vă de ei, zice Domnul." (2 Corinteni 6:17)

Ne-am născut în mijlocul păcatului, căsătoriți cu lumea. Și am avut interese comune. Dar acum, "Despărțiți-vă de ei" - zice Domnul. Divorțați! Voi nu mai aveți interese comune cu lumea din jur. „Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.” (1 Petru 4:3) Divorțați de ei. Oamenii divorțați se mai întâlnesc ocazional, mai schimbă două vorbe, dar apoi fiecare are drumul lui. Ne întâlnim la serviciu, la supermarket, la piață sau la școală, ne purtăm cuviincios cu toți, schimbăm două vorbe, le sărim în ajutor la nevoie, dar apoi fiecare are interese separate:
- unii se duc să caște gura la mall sau să se distreze în cluburi, alții ar trebui să se ducă la rugăciune, să viziteze pe frații și pe oamenii săraci, pe bolnavi sau pe depresivi.
- unii se duc duminica dimineață la piață sau în mall-uri, seara la teatru; alții se duc la Casa Domnului.
- unii se duc vara la plajă, alții ...

Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când
vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul
este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi
după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. (1 Împăraţi 18:21)

Divorțați de felul de viață practicat de lumea din jur și priviți la felul de viață al Domnului Isus:
- „să nu vă potriviți chipului veacului acestuia” (Rom.12:2)
- „nu vă luați după felul de viețuire al Neamurilor” (Ieremia 10:2)
- „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume... Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.” (1 Ioan 2:15-16)

Divorțați de felul de viață al lumii:
- de căutarea distracției și divertismentului
- de pierderea timpului în lucruri fără folos
- de vorbării goale și lumești, discuții interminabile, fără rost, despre lucrurile lumii acesteia
- de moda aceasta nenorocită și schimbătoare, care mănâncă atâta timp și atâția bani.
Să căutăm după felul de viețuire al Domnului Isus, al apostolilor și al înaintașilor noștri, oameni ai lui Dumnezeu.

Am găsit comoara? Atunci să nu mai scurmăm în gunoaie!

Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiță neroditoare, și se usucă. (Ioan 15:6)

Odată ce L-au întâlnit pe Hristos, creștinii ar trebui să rămână în El. Să rămână în Cuvântul Lui, să rămână în duhul Lui, să rămână în dragostea dintâi, să rămână într-o stare smerită. Ba mai mult, creștinii ar trebui să se apropie mai mult de Dumnezeu, să pornească în direcția Lui. Așa cum spunea Pavel, că a lăsat toate în urmă și le-a socotit ca pe niște gunoaie, ca să se avânte în direcția cunoașterii lui Hristos Isus: „Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.” (Filipeni 3:8)

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă
cu un negustor care caută mărgăritare
 frumoase. Şi, când găseşte un mărgăritar
de mare preţ, se duce de vinde tot ce are
 şi-l cumpără. (Matei 13:45-46)

Dar realitatea pe care o vedem de mulți ani nu diferă de cea a evreilor care doreau să abandoneze drumul spre Canaan și să se întoarcă în Egipt. Îți vine să strigi în gura mare: frați creștini, ați greșit direcția. Păi, după ce L-ați cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, vă îndreptați iarăși către lucrurile lumii să vă găsiți plăcerea în ele? După ce ați început prin Duhul vreți să sfârșiți prin firea pământească? După ce am crezut în jertfa Domnului Isus, după ce am făcut cunoștință cu Cuvântul lui Dumnezeu care este duh și viață, cu rugăciunea, cu cântările duhovnicești, cu părtășia frățească, să ne întoarcem iarăși la lucrurile lumești pe care le lepădasem în dragostea dintâi? Să ne întoarcem iar la filmele lumii, la muzica lumii, la moda lumii (în special surorile), la jocurile lumii, la pierderea de timp pe nenorocitele astea de televizoare, de situri de socializare sau de știri? Când Cuvântul lui Dumnezeu - comoara de preț care ni-L descoperă pe Isus Hristos, Mântuitorul lumii - îl deschidem, unii dintre noi, atât de rar?

Păi cel ce a găsit o comoară se mai întoarce el să scurme prin gunoaie? Frații mei, este vremea pentru unii dintre noi să ne trezim din somn înainte de a fi prea târziu.

Citiți și primiți Cuvântul lui Dumnezeu!

Acum voi sunteţi curaţi, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus. (Ioan 15:3)

Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător - spune Scriptura sfântă. Când este primit de mintea omului, începe să lucreze și să curățească. De exemplu, cineva citește în Sfânta Scriptură: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!” (Matei 5:5), și spune: „Da, Doamne. Așa este. Acesta este adevărul. Ajută-mă și pe mine să scap de pornirile mânioase.” El primește Cuvântul, și Cuvântul începe să lucreze în el și-l curățește. Altul, în schimb, spune: „Ce vorbești domnule, cum să mai fii blând în vremurile astea? Păi te calcă toți în picioare.” Și astfel omul nu primește Cuvântul lui Dumnezeu, nu-l crede, și Cuvântul nu lucrează în el.

Citiți și primiți Cuvântul lui Dumnezeu!

Sau, unul citește în Biblie: „Ferice de omul care ... își găsește plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmi 1:1-2), și spune: „Da, Doamne. Asta este adevărata viață. Iartă-mă că-mi mai pierd vremea cu lucruri lumești. Ajută-mă să cuget neîncetat la Legea Ta.” El primește Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul lucrează în el, și în curând își va găsi plăcerea în a citi tot mai mult din el. Altul în schimb, aude același Cuvânt și spune: „Da, ușor de zis. Dar treburile mele cine le face?” Și omul nu primește Cuvântul lui Dumnezeu și nu se curățește.
Cuvântul lui Dumnezeu are mare putere asupra celui care-l primește!