Cred că de multe ori uităm, sau nu înțelegem, sau nu suntem destul de conștienți la ce ne-a chemat Dumnezeu, și anume să-L reprezentăm pe El pe acest Pământ. Cuvintele noastre să fie cuvintele Lui, purtarea noastră să fie purtarea Lui, atitudinea noastră să fie atitudinea Lui, smerenia noastră să fie smerenia Lui, bucuria noastră să fie ca bucuria Lui. „...cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: «Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.»” (Matei 26:73)
Recent am stat de vorbă cu o doamnă franțuzoaică. Eu îmi mai aminteam câte ceva în franceză din școala generală, dar mai și amestecam cu ceva engleză. Și ea proceda la fel, ca s-o înțeleg cât de cât. Spunea că modul acesta de vorbire este o practică curentă în relațiile dintre francezi și englezi, și se numește „Frenglish”, adică o amestecătură între cele două limbi. Din păcate, mulți dintre noi, creștinii, vorbim o limbă și trăim o viață care este o amestecătură de creștinism cu limbaj și comportament lumesc. Și, din nefericire, vorbăriile goale și lumești (2 Timotei 2:16) le predomină pe cele duhovnicești.
Dragii mei, ascultați bine, noi nu vom putea să-L reprezentăm pe Dumnezeu pe Pământ decât dacă ducem felul de viață pe care l-a dus Domnul Isus cât a trăit printre oameni, adică rămânând strâns lipiți de Tatăl: „cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul”.
LIPIȚI. STRÂNS LIPIȚI. Așa a trăit Domnul Isus: „Eu și Tatăl una suntem”. În legătură permanentă în Cuvânt, rugăciune și cântare: „Ferice de cel ce ... cugetă zi și noapte la Legea Domnului.”, „Rugați-vă neîncetat.”
 |
| Dacă azi nu te mai simți așa de aproape de Dumnezeu ca ieri, cine s-a depărtat? |
Nu întrerupem legătura strânsă nici măcar în autobuz, la școală sau la servici, ci în tot timpul mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (1 Tesaloniceni 5:18), ne rugăm pentru mântuirea și nevoile celor din jurul nostru, medităm la versetele pe care ni le-am ales pentru ziua respectivă și cântăm Domnului. Și, pe zi ce trece, să ne tragem mai aproape de El, să ne simțim mai străini și mai călători pe Pământ. Pe zi ce trece să observăm că am mai eliminat ceva nefolositor din viața noastră lumească ca să stăm strâns lipiți de Dumnezeu.
Altfel, dragii mei, să nu ne trezim în situația tragică a celor care: „se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc...” (Tit 1:16). Să nu fim noi aceia.
ca să fie poporul Meu, numele Meu
Numele nostru nu are nicio valoare în lumea asta dacă nu este legat de Numele Domnului Isus. Ucenicii lui Isus au fost numiți creștini, adică „cei care-L urmează pe Isus”. Noi trebuie să fim cunoscuți ca cei care sunt ai lui Isus Hristos, ca cei care vorbesc despre Isus Hristos, cei pentru care Isus Hristos este totul, ca cei care trăiesc așa cum a trăit Isus.
Amin!
RăspundețiȘtergere