Așa cum spune Eclesiastul, „aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:5). Dacă n-am fost înțelept și am aruncat cu pietre în toate direcțiile, acum trebuie să mă duc să le strâng, ceea ce este mai greu.
Dacă nu ați primit acel email din luna mai 2015, puteți să nu citiți mai departe.
Domnul mi-a arătat trei motive pentru care mi-am cerut deja iertare celor doi păstori, fratele Ovi și fratele Mihai. Și, de asemenea, unele din aceste motive sunt valabile și pentru restul fraților și surorilor care au citit acel email.
1. DUMNEZEU MI-A ARĂTAT CĂ AM ADUS TULBURARE ÎN POPORUL DOMNULUI
Chiar dacă nu sunt de acord cu unele practici ale bisericilor de azi, n-ar fi trebuit să fac public numele celor doi frați păstori, în felul în care am făcut-o. Emailul pe care l-am scris ar fi trebuit să îl trimit celor în cauză, eventual comitetului bisericii sau conducătorului Uniunii Penticostale și al Uniunii baptiste, dacă chiar ajungeam la concluzia că lucrurile sunt într-adevăr grave din punctul meu de vedere. Dar așa am produs o tulburare printre credincioși și în familiile celor doi păstori, ceea ce n-a fost deloc bine. Îmi pare rău și-mi cer iertare, atât lor, cât și comitetelor celor două biserici, întregii biserici și soțiilor și copiilor celor doi păstori.
2. DUMNEZEU MI-A ARĂTAT CĂ JUDECATA A FOST PREA ASPRĂ
Domnul mi-a adus aminte versetul: „căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.” (Iacov 2:13)
Și am înțeles că am uitat toată povara slujirii de păstor și tot binele pe care mi l-au făcut cei doi păstori mie și familiei mele, și i-am judecat fără milă. Și pentru acest lucru mă pocăiesc și îmi pare rău.
3. DUMNEZEU MI-A ARĂTAT CĂ AM CĂZUT ȘI ÎN PĂCATUL VORBIRII DE RĂU
Recent Domnul mi-a adus înaintea ochilor versetul „Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.” (Psalmii 50:19-20)
Uneori am căzut și în acest păcat, și-mi pare rău.
Toate acestea se datorează lipsei de înțelepciune. Chiar dacă mi-aș găsi niște circumstanțe atenuante, cum ar fi râvna pentru o biserică sfântă, curată și după modelul Noului Testament, asta nu scuză cu nimic ceea ce am făcut din lipsă de înțelepciune. Am căzut și eu în păcatul iudeilor din Romani 10, despre care Pavel spunea că aveau râvnă pentru Dumnezeu, dar nu aveau pricepere.
Pentru toate acestea vă rog pe toți să mă iertați.
Dan Ghimbășanu
