Din dragoste pentru lumea de acum

„Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit.” (2Timotei 4:10) 

Dragi frați, luați-vă ochii de la lumea de acum. Este doar o iluzie, este ca o fata morgana. Satana a creat o iluzie, prin care să-I atragă pe oameni în plasa lui și în pierzare veșnică. Și pe Domnul Isus a încercat să-l amăgească cu această iluzie: „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor...”  (Matei 4:8) 

Lumea de acum  - bani, faimă, putere, mărire, realizări de tot felul – toate vor pieri. Vreți să urcați pe scara socială, vreți să fiți apreciați și lăudați, să pășiți pe covorul roșu, să obțineți premii, diplome, medalii? Asta e lumea de acum. 

Singurele lucruri din lumea vizibilă la care trebuie să privim sunt: 

• natura (creația) lui Dumnezeu 
• oamenii (familia, frați de credință, aproapele nostru – orfani, văduve, sărmani, suferinzi, bolnavi, întemnițați), pentru care trebuie să ne rugăm, să-I slujim, să-I ajutăm în Numele Domnului. 

Așa a trăit Domnul Isus, și noi trebuie să călcăm pe urmele Lui. O singură dată apare o situație când Domnul Isus arată cât preț punea El pe lucrurile materiale: 

La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”  (Matei 24:1-2) 

Domnul Isus a trăit ca să fie un „soldat” al Tatălui, la dispoziția Tatălui, pentru lucrările Tatălui. „Nu fac nimic de la Mine Însumi” și „Judec după cum aud”, a zis Isus. Și vedem și unde L-a trimis Tatăl: la bolnavi, la sărmani, în casa Mariei și Martei să le vestească Cuvântul, la femeia Samariteancă, la tânărul bogat, etc. 

Pentru asta a trăit Isus pe Pământ. Să poată fi trimis oriunde Tatăl are nevoie. Și astfel să ne dea și nouă o pildă despre cum trebuie să ne trăim viața pe Pământ. De aceea trebuie să ne luăm atenția de la lucrurile materiale, de la telefonul mobil și de la internet, pentru a putea, în liniște, să-L auzim pe Dumnezeu vorbindu-ne, învățându-ne și trimițându-ne. Asta ar trebui să fie viața noastră. Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.  (1 Ioan 2:6) 

Dragii mei, repet această imagine. Viața Domnului Isus a fost o viață la dispoziția Tatălui, pentru lucrările Tatălui pe acest pământ. Așa este viața de soldat. Soldatul nu mai are viață personală, ci este la dispoziția comandantului, pentru lucrările comandantului. În momentul în care își aude numele, „soldat Alina!”, sau „soldat Daniel!”, el lasă tot și se prezintă la ordin, „Vorbește, Doamne, căci robul tău ascultă”.

Și Tatăl l-a trimis pe Isus pentru a-Și face lucrările Lui prin El. Apoi Isus a format 12 ucenici în același scop. Mai întâi i-a curățat de păcate, de dorința de mărire, de duhul de ceartă, de impulsivitate. Apoi i-a umplut cu Duhul Sfânt și i-a trimis să facă lucrările Lui. 

Creștinii de astăzi sunt ca o armată indisciplinată care nu mai ascultă de ordinele Tatălui. Fiecare face ce-i trece prin cap. Puțini sunt cu atenția îndreptată ca o antenă spre Dumnezeu, 24 de ore din 24, spre a învăța de la El, spre a auzi glasul Lui, spre a vedea încotro și la ce lucru îi cheamă Dumnezeu. 

Imaginați-vă o armată în care soldații toată ziua fac antrenament, își curăță armele, și sunt gata pregătiți de eventualele atacuri, îmbrăcați cu toată armura de soldat. Când vor fi atacați, vor fi gata de ripostă. Pe de altă parte, imaginați-vă o armată de soldați care s-au descălțat de bocanci, stau în șlapi și joacă cărți, table și remy. Nici nu-și vor da seama când va veni vrăjmașul peste ei, și vor fi făcuți una cu pământul. 

Creștinii de azi, spiritual vorbind, sunt ca această din urmă armată. Stăm tolăniți la televizoare, butonăm în neștire telefonul mobil și internetul, și suntem rupți de adevărata realitate spirituală a războiului spiritual care se dă în jurul nostru. Am lăsat jos armele Cuvântului, rugăciunii intense și postului, și astfel suntem o țintă ușoară pentru diavolul, care, spre deosebire de starea noastră deplorabilă, este versat în a purta războaie spirituale, și a ne atrage în cursele lui. Diavolul i-a distrus pe vecie pe Cain, pe Balaam, pe împăratul Saul, pe Anania și Safira, pe Dima, în afară de miliarde de suflete care au umplut iadul. Iar pe alții i-a pus pe o linie moartă pentru mulți ani, cum a fost cazul lui Samson și Solomon. 

Să începem, cu ajutorul Domnului, să renunțăm la lucrurile care ne distrag atenția de la Dumnezeu, și să fim din nou „cu antenele orientate” către Duhul lui Dumnezeu, care vrea să ne vorbească prin Cuvânt, care vrea să ne pună la rugăciune pentru vreo cauză, care vrea să ne trimită la cineva aflat în nevoie. 

Dumnezeu ne vrea la dispoziția Lui!