O
VIAȚĂ
EFICIENTĂ
DE
RUGĂCIUNE
Chuck
Smith
"Cea
mai grozavă armă a creștinului este rugăciunea!"
INTRODUCERE
Trăim
astăzi vremuri disperate. Totuși Biserica nu este disperată.
Isus
le-a spus lui Petru, Iacov și Ioan "Ce,
un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine?"
(Matei 26:40) "Rușine să-ți fie, Petru!", am spune noi.
"Rușine, Ioane! Ce îngrozitor! Să nu vegheați împreună cu
Domnul nici măcar o oră!" Însă băgați de seamă. Ori de
câte ori îndreptați un deget spre altcineva, alte trei sunt
îndreptate spre d-voastră.
Rugăciunea
este cea mai importantă activitate în care un creștin născut din
nou se poate angaja. Ar trebui să se afle în capul listei d-voastră
de priorități, căci cu certitudine lumea din jurul nostru are
disperată nevoie de rugăciune. Dumnezeu vrea să facă o lucrare
extraordinară în aceste ultime zile. Iar rugăciunea este singura
care va schimba lucrurile. Și numai ea va stăvili revărsarea
răului.
Această
culegere de studii despre rugăciune vă prezintă anumite versete
din Scriptură, gânduri și reguli. Atunci când sunt puse în
practică în viață d-voastră, acestea vă vor aduce într-o nouă
relație cu Dumnezeu, făcându-vă să experimentați o mult mai
eficientă și dinamică viață de rugăciune, să luptați
împotriva forțelor răului din aceste ultime și disperate zile și
să învingeți. „Căci
noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva
căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care
sunt în locurile cerești.”
(Efeseni 6:12),
astfel că armele războiului nostru nu pot fi carnale. Rugăciunea
este cea mai puternică armă pe care o posedăm în arsenalul nostru
spiritual, și prin aceasta putem surpa întăriturile inamicului.
Are Satan o fortăreață în conducerea orașului tău? Are el o
întăritură în soțul tău, sau în soția ta sau în copii? Prin
această carte vei învăța cum să dărâmi aceste bastioane
(fortărețe, întărituri).
CAPITOLUL
1
CE
ESTE
RUGĂCIUNEA?
Rugăciunea
poate fi exprimată în trei aspecte fundamentale: închinare, cerere
și mijlocire, cu variații în cadrul fiecărei forme.
Primul
aspect fundamental al rugăciunii este închinarea. Ea este
rezultatul spontan al conștientizării prezenței lui Dumnezeu.
Atunci când îmi dau seama de măreția lui Dumnezeu, de apropierea
Lui față de mine și de dragostea Lui, răspund în mod natural cu
o profundă închinare lăuntrică adusă Lui. Într-o zi urmăream
un țânțar care zbura în jur. M-am mirat de cât de mic era, și
totuși cât de minunat era proiectat. El putea să sfideze legile
gravitației, suspendându-se singur în aer, iar după aceea să se
deplaseze cu atâta repeziciune în jur. „O, Doamne,” – am
exclamat – „ești atât de înțelept până și în designul
unor forme de viață atât de mici!”
Închinarea
adusă geniului creator al lui Dumnezeu este o formă de rugăciune.
Înseamnă acea conștientizare a ceea ce este El, iar ceea ce a
făcut ne inspiră închinarea. Atunci când recunosc înțelepciunea
și puterea lui Dumnezeu nu pot decât să mă închin Lui cu
venerație. Recunoștința și lauda se ridică spontan atunci când
devin conștient de bunătatea lui Dumnezeu față de mine, pe care
știu că nu o merit.
Creștinii
ar trebui să se angajeze în mod constant în această formă de
comuniune și rugăciune. Ar trebui să fim mai conștienți de El în
timp ce El ne vorbește prin natură. Vedem puterea Lui în furtună
și în fulger. „În foșnetul ierbii, Îl aud trecând. El îmi
vorbește pretutindeni.” Câteodată dăm glas închinării
noastre, dar de cele mai multe ori, nu. Este pur și simplu un
sentiment copleșitor în interiorul inimilor noastre care apare
atunci când Dumnezeu ni se descoperă pe Sine Însuși într-o
mulțime de feluri. Iar noi doar spunem, „Oo, Dumnezeu este atât
de bun!” Ne închinăm Lui și avem părtășie cu El recunoscând
dragostea și harul Său.
Cererea
A
două formă de rugăciune este cererea, când îmi aduc nevoile mele
înaintea lui Dumnezeu și îi cer Lui ajutorul de care am nevoie
disperată. Zi de zi strig către Dumnezeu cerându-i înțelepciune,
călăuzire, putere și pro-vizii. Există unii oameni care
desconsideră rugăciunea de cerere personală, spunând că ar fi o
dovadă de egoism. Ei spun că este greșit să te rogi ceva pentru
tine însuți fiindcă se cuvine să te gândești mai mult la alții.
Doamne,
fă-mă să trăiesc zi de zi,
Într-o
așa uitare de sine
Astfel
ca și atunci când îmi plec genunchii să mă rog,
Rugăciunea
mea să fie pentru alții.
Ajută-mă
ca în tot ce săvârșesc
să
fiu mereu sincer cu adevărat,
Știind
că tot ce fac pentru Tine,
Trebuie
să fie făcut pentru nevoile altora.
„Alții!”,
Doamne, da, „alții!” –
Acesta
să-mi fie motto-ul vieții mele,
Ajută-mă
să trăiesc pentru alții,
Ca
să trăiesc pentru Tine.
O
frumoasă poezie care exprimă adevărul. Ar trebui să mă rog
pentru alții și să fiu preocupat de nevoile lor. Cu toate acestea,
trebuie de asemenea să fiu preocupat în rugăciune și de propriile
mele nevoi. Numiți-o cum vreți, însă și eu am anumite nevoi
definite care trebuie împlinite înainte de a putea fi de folos
altora.
Biblia
spune că, "plugarul
trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele"
(2 Tim.2:6).
Cu alte cuvinte, nu poți să dăruiești ceea ce nu ai. E ca și cu
bubițele de pojar pe care nu poți să le dai până ce nu le ai. De
aceea, trebuie întâi să fiu un părtaș al harului, iubirii,
tăriei și puterii lui Dumnezeu. Atunci, când eu am parte de
acestea, dețin ceva ce pot să fac parte și altora.
Unul
din ucenicii lui Isus a spus, "Doamne,
învață-ne cum să ne rugăm, la fel cum Ioan și-a învățat
ucenicii lui".
Atunci Isus i-a învățat acea rugăciune model: "Tatăl
nostru, care ești în ceruri. Sfințească-se Numele Tău; vie
Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în ceruri așa și pe
pământ"
(Luca 11:1-2).
Prima parte a rugăciunii îi este adresată lui Dumnezeu, însemnând
închinarea adusă lui Dumnezeu pentru ceea ce este El:
"Sfințească-se
Numele Tău".
După aceea urmează rugăciunea pentru Împărăția lui Dumnezeu:
"Vie
Împărăția Ta".
Chiar
următoarea cerere este, "Pâinea
noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi... și nu
ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău"
(Luca 11:3-4).
Acestea sunt cereri personale pentru propriile mele nevoi. Eu am cu
adevărat nevoi, iar Dumnezeu dorește ca eu să aduc aceste nevoi
înaintea Lui. Nu este nimic greșit în a mă ruga și în a-i cere
lui Dumnezeu să-mi procure banii de chirie sau să se îngrijească
de orice altceva pot avea nevoie.
Mijlocirea
A
treia formă de rugăciune, mijlocirea, este un exemplu de rugăciune
care poate fi considerată a fi muncă. A te închina lui Dumnezeu nu
este muncă – lucrul acesta este minunat! Închinarea înseamnă o
minunată și spontană părtășie și comuniune cu Dumnezeu.
Cererea nu înseamnă nici ea prea multă muncă fiindcă sunt atât
de preocupat de ceea ce eu am nevoie încât mă implic în ea foarte
ușor. Dar atunci când încep să mijlocesc începe truda.
În
remarcile sale de încheiere adresate bisericii din Colose, Pavel îl
menționează pe unul din tovarășii săi de lucrare și anume pe
Epafra. "Epafra,
care este unul dintre ai voștri, vă trimite sănătate. El, rob al
lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale"
(Coloseni 4:12).
Aici rugăciunea este descrisă ca fiind muncă.
Prin
rugăciunea de mijlocire mă depășesc pe mine însumi și mă rog,
nu pentru propriile mele nevoi, ci pentru nevoile celor din jurul
meu. Mă rog pentru familia mea, pentru prietenii și vecinii mei
care nu-L cunosc încă pe Isus Hristos. Mă rog pentru nevoile
acelora din trupul lui Hristos. Aduc înaintea lui Dumnezeu tot felul
de nevoi ale altora, nevoi care au intrat în atenția mea.
Doar
în timpul rugăciunii de mijlocire devin conștient de ceea ce
rugăciunea înseamnă cu adevărat: o bătălie spirituală, o luptă
duhovni-cească.
În
permanență în jurul nostru are loc un conflict, o bătălie
spirituală. Invizibilă ochilor noștri firești este lumea
spirituală, care este împărțită în două categorii: forțele
binelui și forțele răului. Acestea sunt într-o luptă constantă
unele cu celelalte și diametral opuse unele altora. Atunci când îmi
încep rugăciunea de mijlocire pășesc direct în mijlocul bătăliei
(pe tărâmul războiului spiritual) și încep să lupt în acest
război (ostilitate) spiritual.
Apostolul
Pavel a spus că "noi
nu ne luptăm împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva
căpeteniilor și domniilor și a forțelor spirituale ale răului
(duhurilor răutății) din locurile cerești."
(Efeseni 6:12)
De aceea trebuie ca noi să îmbrăcăm toată armura lui Dumnezeu.
După aceea, Pavel înșiruie în Efeseni 6 armura sau armătura lui
Dumnezeu care ar trebui să-l echipeze pe creștin pentru bătălie.
Căci,
a spus apostolul, armele războiului nostru nu sunt firești sau
pământești, pentru că nu ne aflăm într-o luptă fizică. Dacă
am fi fost angajați în vreuna, atunci am fi avut armele noastre
lumești. Dar pentru că ne aflăm într-o bătălie spirituală,
armele și armura războiului nostru trebuie să fie spirituale. Prin
intermediul lor noi dărâmăm (demolăm, slăbim, umilim)
întăriturile (fortăreața) inamicului (2 Cor. 10:4).
Ce
veți face oare acum, odată ce sunteți deplin echipați cu toată
această armură spirituală? Doar veți aștepta? Nu! Ci intrați în
luptă! Cum intrați în luptă? "Făcând
în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri"
(Efes. 6:18).
Ați fost încinși pentru luptă – atunci începeți să luptați!
Planul
de
Bătălie
Scena
conflictului spiritual se află tocmai aici pe pământ. Scopul
conflictului este de a stăpâni pământul și viețile oamenilor de
pe el.
De
drept pământul aparține lui Isus Hristos. El l-a creat și l-a
dăruit omului. Însă omul l-a pierdut în favoarea Satanei. Isus a
venit și l-a răscum-părat pentru El Însuși. El a răscumpărat
lumea și ne-a răscumpărat pe noi prin sângele Lui, la Golgota.
Pentru o vreme, când Isus atârna pe cruce, Satana a crezut că el
este învingătorul. Însă în a treia zi Isus a înviat din morți
triumfând asupra morții, iadului, mormântului și asupra Satanei.
Ioan
ne spune în 1Ioan 3:8 că Isus s-a arătat ca să distrugă
lucrările diavolului. Aceasta
a făcut-o prin moartea Sa pe cruce (Evrei 2:14). El a înfrânt
forțele Satanei, a distrus căpeteniile și puterile spirituale care
erau îndreptate împotriva noastră, le-a țintuit pe crucea Sa, a
triumfat asupra lor și a afișat public victoria Sa (Coloseni
2:14-15). Deși, de drept, lumea aparține acum lui Isus Hristos,
Satana caută să-și mențină cu forța controlul și puterea
asupra ei. La fel ca atunci când Dumnezeu l-a lepădat pe împăratul
Saul de la a mai împărăți peste Israel și i-a cerut profetului
Samuel să-l ungă pe David în locul lui, dar Saul, prin forță, a
încercat să-și mențină controlul asupra a ceea ce nu-i mai
aparținea de drept și a căutat să gonească pe David din
împărăție.
De
asemenea și Isus Hristos are o metodă de a cuceri lumea, însă nu
cu forța. Isus caută să-i atragă pe oameni la El Însuși și în
Împărăția Lui prin dragoste. În felul acesta continuă în lume
războiul pentru controlul asupra vieților indivizilor. Satana
angajează o extraordinară forță și presiune pentru a-i ține pe
oameni în tabăra lui. Însă Isus, chemându-i și atrăgându-i cu
o dragoste blândă, caută să-i convingă pe oameni să-și supună
Lui viețile lor.
Atunci
când pătrunzi în rugăciunea de mijlocire, te arunci în mijlocul
bătăliei. Ea devine muncă fiindcă ești angajat împotriva
forțelor întunericului și ale iadului. Tu ataci cu rugăciune
pozițiile (fortăreața) vrăjmașului. Tu ești martor al
stăpânirii pe care Satana o are asupra vieților celor din jurul
tău. Prin rugăciune poți să înaintezi berbecele și să demolezi
redutele pe care inamicul le deține în viețile oamenilor –
eliberându-i de sub puterea care-i ține captivi.
Acest
fel de rugăciune, care este războiul rugăciunii în Duhul, devine
o adevărată muncă. Atunci începi să înțelegi ce a vrut să
spună Pavel când scria că Epafra "totdeauna
se luptă pentru voi în rugăciunile sale"
sau, mai sugestiv, că "trudea
cu ardoare"
(după cum versiunea din engleză spune) în rugăciune. De aceea
este extraordinar atunci când realizezi că rugăciunea este
factorul decisiv în această luptă spirituală.
Satana
este un inamic foarte neînduplecat și un luptător foarte
încăpățânat. El cedează doar ceea ce e nevoit să cedeze și
doar atunci când nu mai are încotro. De aceea rugăciunile voastre
trebuie să fie foarte specifice. Rugăciuni generale și vagi de
felul "Doamne, salvează lumea" nu vor produce nicio breșă
în tabăra inamicului, nu-l vor face pe Satan nici măcar să
clipească din ochi. Însă atunci când aduci înaintea Domnului
viața cuiva și ceri ca ea să aparțină lui Isus Hristos, începi
să fii specific în rugăciune, și Satan trebuie să cedeze.
"Doamne,
prietenul meu George este legat de puterea Satanei. Viața lui este
ruinată și distrusă. Mă opun lucrării Satanei în numele lui
Isus Hristos și prin biruința crucii Lui. Îți cer ție, Tată,
să-l eliberezi de această putere a lui Satan care-l ține sub
stăpânirea lui astăzi. Eliberează-l acum, ca să poată cunoaște
dragostea lui Isus Hristos. Doamne, lasă ca Duhul Tău să-i
vorbească inimii lui și să pună capăt acestei lucrări a lui
Satan, care-l ține legat și îl orbește1".
Astfel îi vom recupera din cursa diavolului care-i ține captivi.
Încearcă
să-ți dai seama că Satana este persistent. Chiar după ce începi
să vezi puțină victorie, trebuie să continui în rugăciune
pentru a păstra terenul câștigat. În clipa în care câștigi
ceva teren, Satan face stânga împrejur și contraatacă pentru a-l
recâștiga. De aceea și rugăciunile voastre trebuie să fie
perseverente2
(insistente, stăruitoare). Terenul pe care l-ați cucerit de la
inamic prin rugăciune, trebuie păstrat în posesie tot prin
rugăciune. De multe ori facem o greșeală serioasă atunci când
vedem semne ale victoriei în viața cuiva pentru care am mijlocit.
Poate că ei au făcut un pas și L-au primit pe Isus Hristos, și au
început să citească Biblia, așa că nu ne mai rugăm pentru ei.
Adesea sămânța n-a apucat să prindă rădăcină, că vrăjmașul
se și întoarce să fure sămânța.
Vestea
cea bună este că Satan a fost deja înfrânt. Atunci când noi
pornim la luptă deznodământul (finalul) a fost deja hotărât.
Isus a triumfat asupra lui Satan și, prin urmare, el trebuie să
cedeze atunci când venim împotriva lui în puterea și autoritatea
lui Isus Hristos. Revendicați victoria pe care o aveți în Isus
Hristos – și viață după viață va fi eliberată atunci când
vă ridicați împotriva fortărețelor lui Satan și le dărâmați
cu această puternică armă a rugăciunii!
Dumnezeu
a făcut rugăciunea accesibilă chiar și celor mai slabi (firavi,
plăpânzi) dintre copiii Săi. Rugăciunea este ceva ce fiecare
creștin poate practica indiferent de statura lui spirituală. Nu
trebuie să fii un gigant spiritual pentru a intra în războiul
spiritual. Și nu trebuie să te temi de inamic atunci când intri în
bătălia spirituală, fiindcă el a fost deja învins.
Satan
știe că rugăciunea are drept rezultat înfrângerea lui. El se va
lupta cu tine că să te împiedice de la rugăciune mai mult ca de
la orice alt lucru pe care-l faci. Câteodată el chiar te
încurajează să fii preocupat de alte activități specifice
fiindcă știe cât de zadarnice sunt ele.
Vei
fi uimit de deranjamentele care apar atunci când îngenunchezi și
începi să te rogi. Telefonul va suna. Sau cineva va bate la ușă.
Sau brusc îți vei aminti de un lucru pe care vei vrea să-l faci.
Când eu mă rog, obișnu-iesc să-mi iau cu mine un carnețel pe
care să-mi însemnez acele gânduri care necesită atenție. Altfel
voi fi tentat să mă ridic și să fac aceste lucruri imediat. Satan
va face totul pentru a te împiedica de la rugăciune.
Rugăciunea
de mijlocire este o adevărată muncă (efort, strădanie, silință,
caznă). Înseamnă un adevărat conflict în bătălia împotriva
Satanei. Ea este factorul decisiv și de aceea Satana i se
împotrivește atât de mult.
Imaginează-ți
că cineva te-a atacat pe o stradă întunecată și că a început
să se lupte cu tine. Dacă agresorul ar fi scos un cuțit, întreaga
luptă ar fi fost concentrată asupra unui singur lucru – cum să
pui mâna pe cuțit. Dintr-o dată vei renunța la a-l lovi cu pumnul
în nas și vei încerca să-l apuci de încheietura mâinii vrând
să-l faci să scape cuțitul, pentru că îți dai seama că este
factorul decisiv în această luptă.
Satan
știe că rugăciunea îți aduce victoria și că are drept rezultat
înfrângerea lui. El știe că este factorul decisiv în această
bătălie spirituală. Iată de ce își concentrează toate
eforturile lui împotriva rugăciunii. El va face tot ce poate pentru
a-ți deranja timpul de rugăciune și pentru a te ține la distanță
de rugăciune.
Persistența
Dacă
răspunsul la rugăciunile tale nu vine imediat, nu renunța! Pavel
spunea despre Epafra că se "luptă
(trudește cu ardoare) în rugăciunile lui"
pentru frații din Colose (Col.4:12).
Nu cred că Epafra a spus, "O, Doamne, binecuvântează Biserica
din Colose. În numele lui Isus, Amin". Mai degrabă el l-a
așteptat pe Dumnezeu, căutându-l cu stăruință pe Dumnezeu
pentru bunăstarea și beneficiul acelei biserici, și a continuat
practica rugăciunii zi după zi. Iacov 5:163
vorbește despre rugăciunea fierbinte care ajută mult.
De
multe ori noi renunțăm puțin cam prea devreme. Ori de câte ori
Satana începe să piardă teren el se aruncă într-un ultim și
disperat asalt. Aceasta este clipa în care mult prea adesea obosim
și renunțăm, abandonând chiar cu puțin timp înainte de
victorie.
Cu
anii în urmă, D-l Darby, un bogat agent de asigurări de pe coasta
de Est a fost molipsit de febra aurului și a luat drumul
Colorado-ului. Ajuns acolo a făcut ceva prospecțiuni și a
descoperit în Munții Stâncoși o foarte bogată vână de aur. S-a
întors pe coasta de Est și și-a convins pe toți prietenii lui
să-și investească banii într-o aventură minieră. Ei au alcătuit
o corporație, au cumpărat o mare cantitate de echipament și au
extras această extrem de bogată vână de minereu de aur din
Colorado.
Cam
pe vremea când corporația și-a lichidat datoriile s-a epuizat și
vâna de aur. Investitorii au continuat să foreze până ce s-au
trezit din nou înglodiți în datorii. În cele din urmă
descurajatul domn Darby a pus capăt excavațiilor. A închis mina,
s-a dus în Denver și a vândut mina și echipamentul pentru câteva
sute de dolari unui negustor de vechituri, iar după aceea D-l Darby
s-a întors acasă.
Între
timp, negustorul de vechituri a angajat un geolog pentru a cerceta
mina și împrejurimile. Geologul s-a prezentat cu o constatare:
"Dacă vei săpa cu aproximativ un metru mai încolo de punctul
unde D-l Darby a abandonat vei da peste aceeași vână de aur".
Negustorul acesta de vechituri a devenit cel mai bogat proprietar de
mine din statul Colorado. De la numai un metru în plus! Mă întreb
de cât de multe ori și noi ne oprim la numai un metru de victorie?
Revendicați
Făgăduințele
Există
multe făgăduințe fantastice (nemaipomenite) date nouă în ce
privește rugăciunea făcută prin Isus Hristos.
"Adevărat
vă spun, că orice veți lega pe pământ, va fi legat în cer; și
orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer... că dacă
doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare,
le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri"
– Matei
18:18-19
Numărul
celor aflați în rugăciune: oricare doi dintre voi. Locul de
rugăciune: pe pământ. Țelul rugăciunii: orice lucru. "Va fi
dat de Tatăl Meu care este în ceruri". Iată o generoasă și
minunată făgăduință!
"Aveți
credință în Dumnezeu. Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva
muntelui acestuia: „Ridică-te și aruncă-te în mare", și
dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va
face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veți
cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l
veți avea"
– Marcu
11:22-24
Ce
făgăduință fantastică! Isus a spus de asemenea,
"Și
orice veți cere în numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie
proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în numele Meu, voi face."
– Ioan
13:13-14
Orice
lucru!
O
altă făgăduință: "Dacă
rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele,
cereți orice veți vrea, și vi se va da"
(Ioan
15:7).
Sau, "Adevărat,
adevărat vă spun că orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu,
vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți
[în
grecește este – 'vă rog cereți'],
și
veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină"
(Ioan 16:23-24).
Iată că aici Domnul vă imploră să-i cereți orice și El a spus
că va face.
Acestea
sunt făgăduințe extrem de generoase în ce privește rugăciunea.
Însă cui au fost acestea făcute? Isus nu vorbea aici mulțimii. În
fiecare din cazurile de mai sus, Isus vorbea ucenicilor Săi.
Cine
este calificat să fie ucenic? Isus a spus, "Dacă
voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și
ia crucea, și să Mă urmeze"
(Mat.16:24).
Un om care s-a lepădat de eu-l lui, și-a luat crucea și îl
urmează pe Isus Hristos poate primi aceste făgăduințe și să se
bizuie pe ele. Orice el va cere, vrea sau dorește, se va face.
Însă,
chiar prin virtutea faptului că un ucenic s-a lepădat de eu-l său,
înseamnă că el nu caută lucrurile firii pământești. Faptul că
și-a luat crucea lui, înseamnă că nu caută propria lui glorie,
ci că se socotește ca fiind mort împreună cu Hristos. El este
acum identificat doar după lucrurile pe care Dumnezeu le dorește: a
se dărui pe el însuși, ambițiile lui cât și viața lui în
totalitate lui Isus Hristos.
De
aceea, în ce privește rugăciunile tale, doar prin a te lepăda de
eu‑l tău, prin a-ți lua crucea ta și prin a-l urma pe Isus
Hristos poți să ai acces la minunatele făgăduințe ale lui
Dumnezeu.
Atunci
când Răspunsul
este
„Nu”
S-ar
putea că Domnul să nu ne dea ceea ce noi îi cerem, atunci când El
are în minte un plan superior pentru viețile noastre.
Moise
s-a rugat ca Dumnezeu să-i îngăduie să intre în Țara
Făgăduinței. Însă Dumnezeu a spus, "Nu, Moise. De dragul
poporului nu poți să intri în țară. M-ai nesocotit (M-ai
prezentat într-o lumină falsă) înaintea acestui popor. Acum, ei
trebuie să învețe lecția ascultării". Lui Moise, acelui
gigant care a vorbit față-n față cu Dumnezeu nu i s-a îngăduit
să intre în Țara Făgăduită (Num. 20:7-12).
De-a
lungul secolelor începând de atunci, părinții le-au spus copiilor
lor istoria lui Moise, omul lui Dumnezeu, care a fost folosit de
Dumnezeu în izbăvirea copiilor lui Israel din Egipt și aducerea
lor în propria lor țară. Ei povestesc cum Moise s-a dus sus pe
munte și cum, în mijlocul focului și al tunetelor, a primit Legea
lui Dumnezeu. Povestesc de cel a cărui față a strălucit atât de
tare încât a trebuit să se acopere singur cu un văl. De Moise cel
care și-a întins toiagul iar Marea Roșie s-a despărțit. Iar după
aceea cu glas șoptit le spun copiilor lor: "Însă Moise nu a
putut să intre în țară fiindcă l-a nesocotit (l-a desconsiderat)
pe Dumnezeu și nu I s-a supus în mod deplin". Pentru a învăța
generațiile viitoare ale lui Israel lecția importanței ascultării
complete (absolute), Dumnezeu nu a răspuns rugăciunii lui Moise.
Mă
mai gândesc și la țepușul în carne al lui Pavel. El a spus, "De
trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia".
Dar Dumnezeu nu l-a izbăvit. De ce? Dumnezeu i-a oferit lui Pavel o
mulțime de descoperiri, iar acel țepuș în carne era menit să-l
țină umil, cu picioarele pe pământ. "Mi-a
fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă
pălmuiască, și să mă împiedice să mă îngâmf". Pavel
a spus:
"De aceea mă voi lauda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele,
pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine"
(2
Cor. 12:7-10).
De fapt, Pavel a învățat să se bucure de acel ghimpe îngrozitor,
fiindcă a experi-mentat puterea lui Dumnezeu ca rezultat al acelei
infirmități sau slăbiciuni.
Gândiți-vă
la rugăciunea fără răspuns a lui Isus. Deși El s-a rugat de trei
ori – "Tată,
dacă este cu putință fă ca acest pahar să fie depărtat de la
Mine" (Matei
26:39),
a băut paharul. De ce? Fiindcă Dumnezeu a vrut să ne aducă
mântuire fiecăruia dintre noi. Ar trebui remarcat că, deși Isus
și-a exprimat dorința Lui, Tatălui, a adăugat ceea ce este atât
de important fiecărei rugăciuni: "Totuși
facă-se nu voia Mea, ci a Ta"
(Luca 22:42).
Aceasta este cheia supunerii și a rugăciunii. "Iată Doamne
ceea ce vreau eu. Aceasta este dorința mea. Cu toate acestea,
facă-se nu voia mea, ci a Ta". Nimic nu mai poate fi adăugat
la aceasta! Deoarece scopul real al rugăciunii nu este niciodată să
obțin ceea ce voiesc eu, ci ceea ce voiește El.
Rugăciuni
Ineficiente
Multe
rugăciuni sunt lipsite de efect, fără rezultat, după toate
aparen-țele ele nu produc nimic. Ele merg în sus dar nu aduc nimic
jos. Și totuși Dumnezeu răspunde la rugăciuni. Aceasta este
inspirația (forța motivatoa-re) din spatele oricărei rugăciuni;
căci dacă Dumnezeu nu ar fi răspuns niciodată la rugăciuni, nu
s‑ar mai ruga nimeni. Dar de ce se aduc atât de multe
rugăciuni fără a se obține niciun rezultat?
Anumite
lucruri pot de fapt ca să-ți împiedice rugăciunile tale să aibă
efect. Întâi de toate, dacă ascunzi păcat în viața ta,
rugăciunile tale vor fi împiedicate. Isaia a declarat,
"Nu,
mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea
Lui prea tare ca
să audă, ci nelegiuirile (păcatele) voastre pun un zid de
despărțire între voi și Dumnezeul vostru."
– Isaia
59:1-2)
Adesea
când rugăciunilor mele nu li se răspunde vreau să-l învinovă-țesc
pe Dumnezeu. În realitate, greșeala este a mea. Este păcat la ușa
mea. David a spus că dacă cuget în inima mea la lucruri
nelegiuite, Domnul nu mă va asculta atunci când mă rog (Psalmul
66:18).
După
cum a
spus
Isaia, păcatul rupe legătura ta cu Dumnezeu. E ca și cum ai tăia
firul de la telefon. Vei putea să formezi orice număr dorești. Vei
putea să vorbești folosind termeni elocvenți și foarte
convingători. Totuși, ai firul tăiat. Pur și simplu mesajul tău
va merge în pământ și nu va ajunge nicăieri.
În
acea clipă rugăciunea devine amăgitoare. Mulți oameni spun: "Știu
că nu trăiesc așa cum ar trebui, dar eu încă mă rog". Însă
rugăciunile lor nu au nicio valoare. Legătura lor cu Dumnezeu a
fost retezată din cauza păcatului din viețile lor. Păcatele lor
i-au separat de Dumnezeul lor.
O
altă cauză a rugăciunilor fără efect (fără rezultat) este un
spirit neiertător sau o atitudine nemiloasă. Isus a vorbit foarte
mult de iertare. Atunci când ne-a oferit modelul de rugăciune, a
accentuat (a scos în evidență) un punct la finalul ei. „Dacă
nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru din
ceruri nu vă va ierta greșelile voastre”
(Mat. 6:15).
Este important să iertați, fiindcă nu puteți să veniți la
Dumnezeu în timp ce aveți ură sau purtați pică unui frate, fără
ca aceasta să vă împiedice rugăciunile voastre către Dumnezeu.
Rugăciunile
fără efect pot de asemenea să fie rezultatul egoismului. Iacov a
spus: "Nu
aveți fiindcă nu cereți"
(Iacov 4:2).
Este adevărat că în multe cazuri pur și simplu nu v-ați rugat.
De multe ori o persoană își varsă înaintea mea groaznica poveste
a necazurilor ei. Atunci o întreb, "Te-ai rugat?" "Ei
bine, nu...". Și totuși acesta este punctul de plecare! Nu
aveți fiindcă nu cereți.
După
aceea Iacov a continuat să spună: "Sau
cereți și nu căpătați"-
și aici intervine dificultatea - "pentru
că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre"
(Iacov 4:3).
În spatele atât de multor
rugăciuni se află egoismul sau iubirea de sine.
Când
eram la liceu m-am rugat ca Dumnezeu să-mi dea un minunat Ford-uleț,
model 1936, făcut la comandă. O, cum am mai poftit după mașina
aceea! I-am spus lui Dumnezeu toate lucrurile bune pe care eram
dispus să le fac pentru El – de toți copiii pe care i-aș fi luat
cu mașina să-i aduc la Școala Duminicală – numai de mi-ar fi
dat acea mașină. Ce l-ar mai fi oprit să o facă?
În
final nu am primit-o și știu și de ce. Dumnezeu putea să vadă că
în mintea mea mă învârteam la volanul ei în jurul liceului,
bătând darabana
pe portiera ei lucioasă și sperând să atrag atenția tuturor
fetelor arătoase din curte. Dumnezeu știa că un Ford '36, de
comandă, m-ar fi făcut să mă îngâmf de mândrie. Așa că mi-a
dat un Model A (care este o mașină mult mai modestă, n.tr.).
Astfel
că multe din rugăciunile noastre sunt foarte orientate spre noi,
foarte egocentriste. Așa cum am menționat mai înainte, există
nevoi pe care le am și de care Dumnezeu vrea să se îngrijească
pentru a le împlini. Ar trebui să mă rog pentru ele, însă
trebuie să fiu atent ca nu cumva toate rugăciunile mele să aibă
de fapt „eu”-l meu în vedere, ca motiv ascuns.
Sugestii
Ajutătoare
Acestea
sunt câteva "reguli" pentru rugăciune pe care le-am găsit
ca fiind eficiente. Întâi de toate, fă ca
voia
lui Dumnezeu să fie rugăciunea ta. Cum? Descoperă voia lui
Dumnezeu prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu ți-a
făcut cunoscută voia, intenția și planul Lui în Biblie. Acordă
loc Scripturii în rugăciunile tale. De prea de multe ori rugăciunea
este numai un monolog, iar tu ești cel care întreține toată
conversația. Însă aceasta nu este comuniune. Comuniunea este un
dialog, vorbind și ascultând în timp ce Dumnezeu îți vorbește
din Cuvântul Lui.
Comunică-i
lui Dumnezeu nevoile tale și ale celor din jurul tău. Exprimă-i
Lui ceea ce vezi, ceea ce simți și ceea ce dorești. Și după
aceea întoarce-te la Cuvânt, iar Dumnezeu îți va vorbi. El îți
va sluji și îți va arăta voia și planul Lui pentru viața ta.
După
aceea adresează-te Lui din nou: "Iată, Doamne, stă scris în
Cuvântul Tău. Înțeleg că asta este ceea ce Tu dorești, așa că
îți cer acest lucru în numele lui Isus Hristos". Ascultă și
învață să asculți glasul lui Dumnezeu atunci când El îți
vorbește prin Duhul Său.
Rugăciunea
trebuie adresată Tatălui în autoritatea numelui lui Isus Hristos.
La urma
urmei tu singur nu ai niciun drept de a fi primit în audiență la
Dumnezeu
de unul singur.
Nu există nicio posibilitate ca
tu să poți dobândi un asemenea privilegiu. Singura
cale prin care tu poți să ai o audiență la Tatăl este prin Isus
Hristos. Isus a spus, "Eu
sunt calea, adevărul și viața
și nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine"
(Ioan 14:6).
Cere-i
Tatălui împlinirea nevoilor tale, însă cere-i lucrul acesta în
numele lui Isus Hristos. Doar prin Isus Hristos ai dreptul să vii,
să fii ascultat și să fii primit. De aceea, când bați, folosește
numele lui Isus. "Tată, sunt eu, Chuck, și vreau să vorbesc
cu Tine"
El
este în stare să-ți răspundă: "Care Chuck? Ce drept ai să
bați la ușa Mea?"
Dar
când eu bat îi și spun: "Tată, sunt eu, Chuck, și vin în
numele lui Isus". Atunci răspunsul va fi: "Haide Chuck,
intră! Mi-era dor de tine, să te aud!"
Folosiți-vă
Armele
Mai
multe victorii sunt obținute prin rugăciune decât prin orice alte
metode. Este șocant că, deși Dumnezeu ne-a dat o atât de
puternică armă, noi suntem adesea înfrânți (descurajați,
demoralizați) – Problema este că, deși posedăm arma, o folosim
rareori.
Ca
și creștini, se întâmplă ca de multe ori să ne apărăm armele
noastre. De exemplu, atunci când oamenii argumentează împotriva
Bibliei, noi luăm poziție și o apărăm. Biblia este o armă
puternică, o sabie ascuțită cu două tăișuri. Nu încercați să
o apărați, folosiți-o! Dacă vă aflați într-un duel, nu cred că
veți spune: "Hei, ia te uită! Sabia asta are cel mai bun oțel
de sabie din oraș. Are tăișul cel mai ascuțit". Tu nu-ți
aperi sabia. Tu îți folosești sabia!
În
același fel, noi vorbim întotdeauna despre armă noastră care este
rugăciunea. Nu vorbiți despre rugăciune. Rugați-vă.
Folosiți armele pe care Dumnezeu vi le-a dat și triumfați asupra
vrăjmașului!
1
Și, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită
pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte
necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu
vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este
chipul lui Dumnezeu. (2 Corinteni 4:3-4)
2
Care rămâne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe
sau să dureze (multă vreme); care se menține fără să slăbească
în intensitate.
3
Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru
alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea
fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu