VRĂJMAȘI AI CRUCII (Filipeni 3:17-20)

Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.

Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.

Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.

Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. (Filipeni 3:17-18)

"Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru
fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi,
prin rănile Lui, suntem tămăduiţi." (Isaia 53:5)

Sunt oameni care ascultă cu bucurie că Domnul Isus S-a răstignit pentru noi, dar nu pot să asculte că şi ei trebuie să se răstignească pentru El.

Sf. Ioan Gură de Aur, spune în Comentarii la Filipeni, omillia XIV: „Iubitorii de viaţă, iubitorii trupului, prietenii dezmierdării, toţi sunt duşmanii crucii lui Hristos.”

Teofilact zice: „Prietenul desfătărilor, al odihnei lumeşti şi care fuge de răstignirea firii, este vrăjmaş al crucii lui Hristos.”

Sf. Ioan Gură de Aur:

„Nimic nu este de nepotrivit şi străin de creştin, ca a trăi în repaus şi în odihnă… Stăpânul tău S-a răstignit şi tu cauţi repaus? Stăpânul tău a fost pizmuit şi tu te desfătezi? Răstigneşte-te pe tine, chiar dacă nu te răstigneşte nimeni… De iubeşti pe Stăpânul tău, mori de moartea Lui.”

Sunt necredincioşi cei care vor un creştinism comod. Ei ascultă cu plăcere că pot fi iertaţi de păcate, dar mai departe nu. Ei ar vrea să se bucure de iertarea păcatelor, dar să nu fie cumva prigoniţi pentru asta, să aibă vreo pagubă sau vreo ameninţare. Ocolesc cu grijă tot ceea ce ar duce la cruce. Când e vorba de altul, zic: „Treaba lui, bine că sunt eu mântuit. De ce să mă pun rău cu oamenii?” Ei n-au dat morţii tot ce ţine de firea păcătoasă, iar faptele firii pământeşti de la Galateni cap. 5, se arată în chip izbitor în viaţa lor. Viaţa pe care o trăiesc este un amestec de lumină şi de întuneric, dacă se poate aşa ceva, şi dacă se poate amesteca viaţa din Dumnezeu cu viaţa lumească. Aceştia sunt nişte credincioşi lumeşti şi se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.

Cu câtă grijă trebuie să veghem clipă de clipă, ca nu cumva prin purtarea şi prin vorbirea noastră să devenim vrăjmaşii crucii lui Hristos.

Cine caută să-şi păstreze viaţa aceasta, şi-şi caută o pernă cât mai moale pe pământ, acela este vrăjmaş al crucii lui Hristos.

(Nicolae Moldoveanu)