John Piper - Ce înseamnă să-L cauți pe Domnul?

A căuta pe Domnul înseamnă a căuta prezența lui. „Prezența” este o traducere comună a cuvântului ebraic „față”. Literal, trebuie să căutăm „fața” lui. Dar acesta este modul ebraic de a avea acces la Dumnezeu. Să fii înaintea feței lui înseamnă să fii în prezența lui.  Dar nu sunt copiii lui mereu în prezența lui? Da și nu. Da în două sensuri: În primul rând, în sensul că Dumnezeu este omniprezent și, prin urmare, întotdeauna aproape de orice și de toată lumea. El ține totul în ființă. Puterea Lui este mereu prezentă în susținerea și guvernarea tuturor lucrurilor.

Și în al doilea rând, da, el este mereu prezent alături de copiii săi în sensul angajamentului său de legământ de a fi mereu alături de noi și de a lucra pentru noi și de a întoarce totul spre binele nostru: „Iată, Eu sunt cu voi mereu, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20).

Când El nu este cu noi

 

Dar există un sens în care prezența lui Dumnezeu nu este întotdeauna cu noi. Din acest motiv, Biblia ne cheamă în mod repetat să „căutăm pe Domnul . . . caută-i mereu prezența” (Psalmul 105:4). Prezența manifestă, conștientă și de încredere a lui Dumnezeu nu este experiența noastră constantă. Sunt perioade în care devenim neglijenți față de Dumnezeu și nu-i dăm niciun gând (nu ne gândim deloc la el) și nu ne punem încrederea în el și îl găsim „nemanifestat” – adică neperceput ca mare, frumos și valoros de ochii inimii noastre.

Fața lui – strălucirea caracterului său personal – este ascunsă în spatele cortinei dorințelor noastre carnale. Această condiție este întotdeauna gata să ne depășească. De aceea ni se spune să „căutăm prezența lui continuu.” Dumnezeu ne cheamă să ne bucurăm de conștiința continuă a măreției, frumuseții și valorii Sale supreme.

Ce înseamnă să cauți

 

Acest lucru se întâmplă prin „căutare”. Continuă căutare. Dar ce înseamnă asta practic? Atât Vechiul, cât și Noul Testament spun că este o „setare a minții și a inimii” asupra lui Dumnezeu. Este fixarea sau concentrarea conștientă a atenției minții noastre și a afecțiunii inimii noastre asupra lui Dumnezeu.

Acum pune-ți mintea și inima să cauți pe Domnul Dumnezeul tău. (1 Cronici 22:19)

Acum,, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați lucrurile de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Setați-vă mințile la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. (Coloseni 3:1–2)

 

O alegere conștientă

 

Această setare a minții este opusul unei minți lăsate să gândească la voia întâmplării. Este o alegere conștientă de a îndrepta inima către Dumnezeu. Iată ce se roagă Pavel pentru biserică: „Fie ca Domnul să vă îndrepte inimile spre iubirea lui Dumnezeu și către statornicia lui Hristos” (2 Tesaloniceni 3:5). Este un efort conștient din partea noastră. Dar acel efort de a-L căuta pe Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu.

Nu facem acest efort mental și emoțional de a-L căuta pe Dumnezeu pentru că El este pierdut. Asta facem atunci când căutăm o monedă sau o oaie. Dar Dumnezeu nu este pierdut. Cu toate acestea, întotdeauna există ceva prin care sau în jurul căruia trebuie să mergem să-l întâlnim în mod conștient. Aceasta trecere prin sau în jur este ceea ce este căutarea. El este adesea ascuns, voalat. Trebuie să trecem prin mediatori și prin obstacole.

„Dumnezeu ne cheamă să ne bucurăm de conștiința continuă a măreției, frumuseții și valorii Sale supreme.”

 

Cerurile spun slava lui Dumnezeu. Deci îl putem căuta prin asta. El se dezvăluie în cuvântul său. Deci îl putem căuta prin asta. El ni se arată în dovezile harului din ceilalți oameni. Deci îl putem căuta prin asta. Căutarea este efortul conștient de a ajunge prin mijloacele naturale la Dumnezeu însuși ‒ de a ne îndrepta constant mintea către Dumnezeu în toate experiențele noastre, de a ne îndrepta mintea și inimile către El prin mijloacele revelației Sale. Aceasta este ceea ce înseamnă căutarea lui Dumnezeu.

Obstacole de evitat

 

Și există nesfârșite obstacole pe care trebuie să le ocolim pentru a-l vedea clar și pentru a putea fi în lumina prezenței lui. Trebuie să fugim de activitățile superficiale (neinteresante, proaste) din punct de vedere spiritual. Trebuie să fugim de ele și să le ocolim. Ne blochează drumul.

Știm ce ne face să fim extrem de sensibili la aparițiile lui Dumnezeu în lume și în Cuvânt. Și știm ce ne plictisește și ne orbește și ne face să nu vrem nici să-l căutăm. Trebuie să ne îndepărtăm de aceste lucruri și să le ocolim dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu. Aceasta este ceea ce implică căutarea lui Dumnezeu.

Și pe măsură ce ne îndreptăm mintea și inimile spre Dumnezeu în toate experiențele noastre, strigăm către El. Și asta înseamnă a-l căuta.

Căutați pe Domnul câtă vreme poate fi găsit; chemați-l cât este aproape. (Isaia 55:6)

Dacă îl vei căuta pe Dumnezeu și vei cere milă Atotputernicului. . . (Iov 8:5)

Căutarea implică chemarea și implorarea. „Doamne, deschide-mi ochii. Doamne, trage înapoi perdeaua propriei mele orbiri. Doamne, ai milă și descoperă-te. Tânjesc să-ți văd fața.”

Umilința este esențială

 

Marele obstacol în căutarea Domnului este mândria. „În mândria feței sale cel rău nu-l caută” (Psalmul 10:4). Prin urmare, smerenia este esențială pentru a-L căuta pe Domnul.

Marea făgăduință pentru cei care Îl caută pe Domnul este că El va fi găsit. „Dacă-L cauți, el va fi găsit de tine” (1 Cronici 28:9). Și când este găsit, există o mare răsplată. „Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dumnezeu însuși este cea mai mare răsplată a noastră. Și când îl avem pe el, avem totul. De aceea, „Căutați pe Domnul și puterea Lui; caută-i mereu prezența!” (Psalmul 105:4).