Shane Idleman - Ce înseamnă să-L cauți cu adevărat pe Dumnezeu?

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara. (2 Cronici 7:14) Chemarea lui Dumnezeu nu este către Hollywood, Washington sau mass-media, ci către noi. Dacă „poporul Meu” se întoarce la Mine, voi vindeca și voi restaura. Să aruncăm o privire mai atentă la a treia poruncă: 

Cum Îl putem căuta pe Dumnezeu astăzi?

Avem o formă de creștinism la „microunde”. Timpul de slujbă este redus la puțin peste o oră, rugăciunea este doar o privire aruncată pe deasupra și închinarea este concepută pentru a distra masele. „Oamenii se plictisesc”, spun ei, „deci serviciile noastre trebuie să fie mai atrăgătoare”.

Biserica este plictisitoare pentru că puterea lui Dumnezeu a dispărut din multe congregații... lipsește dorința de a-L urmări pe El atât de la amvon, cât și din strană. Ca și Samson, ei „nu știu că Duhul Domnului a plecat” (vezi Judecători 16:20). Dar există speranță dacă Îl căutăm din nou pe Dumnezeu.

A căuta în acest context înseamnă a „găsi ceea ce lipsește”. Cuvântul ebraic pentru căutare, baqash, are un înțeles foarte puternic. Imaginați-vă că vă pierdeți copilul într-un mall aglomerat. Toată inima ta ar fi angajată (în căutarea lui). Cum ți-ai petrece timpul? Unde s-ar concentra energia ta? Acum, faceți o paralelă din aceasta cu căutarea lui Dumnezeu.

Am spus adesea că una dintre cele mai dificile provocări asociate cu păstorirea nu este pregătirea predicilor, conducerea unei biserici sau solicitantele întâlniri de consiliere; este aceea de a fi martor (de a asista) la rezultatele tragice ale deshidratării (uscăciunii) spirituale ‒ a privi cum oamenii mor spiritual cu apa vie la doar câțiva pași de ei. Din păcate, suntem prea ocupați și prea absorbiți de noi înșine pentru a-L căuta cu adevărat cu toată puterea noastră.

În cultura actuală, există nenumărate atracții (seducții, ademeniri, momeli) care ne îndepărtează de a-L căuta cu adevărat pe Dumnezeu. Convingerea mea fermă este că, după mântuire, căutarea lui Dumnezeu este cel mai important aspect al vieții creștine... să-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu: „Mă vei căuta și mă vei găsi când Mă vei căuta din toată inima ta” (Ieremia 29:13). Foarte puțini dintre noi au experimentat vreodată această relație strânsă cu Dumnezeu, deoarece implică lucruri precum smerenia, moartea sinelui, rugăciunea vibrantă și închinarea din inimă. Acest lucru nu este menit să descurajeze, ci să condamne. Convingerea este un dar minunat de la Dumnezeu folosit pentru a întoarce inima către El.

Să fim sinceri: câți pot spune cu adevărat ca Ieremia: „Cuvântul Lui este în inima mea ca un foc, un foc închis în oasele mele. Aș vrea să-l opresc dar nu pot” (Ieremia 20:9)? Câți au experimentat cu adevărat cuvintele lui Isus din Ioan 7:38: „Oricine crede în Mine, după cum spune Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie?” Câți se pot raporta cu adevărat la „vremurile de înviorare” din Fapte 3:19? Câți înțeleg cu adevărat cuvintele lui Ioan Botezătorul când a strigat: „După mine va veni unul care este mai puternic decât mine, ale cărui sandale nu sunt în stare să le port. El vă va boteza cu Spirit Sfânt și cu foc” (Matei 3:11)? Mulți au cunoștințe în cap, dar nu au experimentat niciodată cu adevărat prezența lui Dumnezeu.

Majoritatea nu Îl caută niciodată pe Dumnezeu din cauza păcatului continuu și nemărturisit. A fi ispitit nu este păcat – a te preda lui este. Ispita este, de asemenea, o oportunitate de a face ceea ce este corect, întorcându-te de la ea. 1 Corinteni 10:13 afirmă: „Nicio ispită nu v-a cuprins decât cea care este comună omului; dar credincios este Dumnezeu, care nu vă va lăsa să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va face și calea de scăpare, ca să o puteți îndura.” 

Această „cale de scăpare” este în cele din urmă cea care înclină cântarul spre căutarea lui Dumnezeu. Când fugim de ispite, ne întoarcem de la păcat și Îl căutăm pe Dumnezeu, rezultatul este umplerea Duhului. Ușa ispitei se leagănă în ambele sensuri – poți intra sau ieși. Dacă alegem să intrăm, odată aflați înăuntru, este posibil să nu mai vedem din nou atât de clar semnul de ieșire.

Voi încheia cu o corespondență pe care am primit-o de la un om înainte ca acesta să-L caute pe Dumnezeu din toată inima lui: „Devenisem cineva ce nu credeam că voi deveni vreodată. Eram în întuneric total... dormeam în haine cât de mult puteam. Am început să-mi doresc să mor. Durerea emoțională a fost insuportabilă.” Dar iată corespondența lui după ce L-a căutat cu pasiune pe Dumnezeu și și-a predat viața Lui. „Îmi doresc doar ca toată lumea să simtă dragostea pe care am trăit-o. Sunt capabil să-i iert pe alții și să-i iubesc cu adevărat. Simt că m-am renăscut... pacea care poate întrece orice pricepere a fost găsită acum.”

Cât timp vei mai aștepta? Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, urmează-L (cf.1 Regi 18:21).