Dragi frați și surori, în aceste zile când mă simt și eu bolnav, slăbit după operație, așteptând peste șapte zile biopsia care poate să confirme cancer sau nu (medicul a spus că 95% este cancer, și va trebui să urmez un tratament cu citostatice), eram ispitit să mă relaxez. În definitiv sunt bolnav – gândeam eu. Dar, mulțumesc lui Dumnezeu, că acest Cuvânt minunat al lui Dumnezeu venit prin fratele Dan Bercian, m-a trezit la realitate. Nu este vremea relaxării! Soldații, pe front, când erau răniți, erau bandajați în grabă și porneau mai departe la luptă.
Nu este vremea "să facem umbră pământului", nici vremea de "tăiat frunză la câini", ci Dumnezeu să ne deschidă ochii să vedem "holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriș". Lumea moare și se duce în iad, frați și surori cad de la credinţă și se întorc în lume. Doamne, pune în noi un duh de tărie, de luptă neobosită pentru mântuirea oamenilor și pentru întărirea fraților. Așa cum ai trăit Tu, Doamne, pe pământul acesta, și așa cum au trăit apostolii Tăi. Amin!
Vă redau mai jos un fragment din predica fratelui Dan Bercian.
--------------------------------
² „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre tine, Baruc:
³ ‘Tu zici: «Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând și nu găsesc odihnă!»’
⁴ Spune-i: ‘Așa vorbește Domnul: «Iată că ce am zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, și anume ţara aceasta.
⁵ Și tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură», zice Domnul, «dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta în toate locurile unde vei merge.»’” (Ier. 45:2-5)
-------------
Creștinul este asemănat cu un soldat, cu un soldat îmbrăcat în armură. Asta este imaginea creștinului, un soldat îmbrăcat în armură, adică un soldat care participă la luptă. Creștinul niciodată n-a fost imaginat cu unul care merge in concediu la mare, stă la plajă și se relaxează. (Dan Bercian)
-------------------------------
Baruc, alături de prorocul Ieremia, au trăit într-o perioadă foarte grea din istoria lui Israel. Pentru că Ieremia vorbea din partea Domnului adevăruri care mustrau atât pe conducătorii poporului, cât și pe tot poporul, viața le era amenințată la orice pas. Copleșit de suferința și durerea din jurul lui, dar și de amenințările vrăjmașilor lui Ieremia și ai lui, Baruc se plânge că nu mai găsește odihnă în niciun fel. Ar fi vrut să ia o pauză, să găsească un loc de odihnă.
Dumnezeu îl mustră pe Baruc: "Baruc, tu umbli după lucruri mari..." Dar noi, frați și surori, care umblăm după lucruri care n-au preț și n-au valoare. Noi putem umbla după lucruri mari, care n-au preț și n-au valoare... mari în ochii lumii și gunoaie în ochii lui Dumnezeu.
Dumnezeu îl mustră pe Baruc, dar îl și încurajează, pentru că era un om al lui Dumnezeu. Îi spune: "Baruc, voi aduce pedeapsa (peste poporul idolatru și dedat la păcat), dar ție îți voi da ca pradă de război viața ta, în toate locurile unde vei merge." Adică ce-i promite Dumnezeu? "Când voi aduce nenorocirea peste tot poporul acesta, când îi voi lua și-i voi duce robi în Babilon și cei mai mulți vor muri, ție îți voi da viață."
Dumnezeu nu-i promite lui Baruc că va face în așa fel încât să-i fie mai ușor lui Baruc. Știți ce-i promite? Viață. "Baruc, va fi în continuare greu, dar ție îți voi da viață ca pradă de război." Și de ce? De ce? Pentru că Baruc participa la războiul lui Dumnezeu. Baruc participa la luptele lui Dumnezeu, Baruc era în slujba lui Dumnezeu. Baruc, alături de Ieremia, făcea lucrarea lui Dumnezeu. În ce era implicat Baruc? În luptă! Baruc era implicat în război. Baruc lupta de partea lui Dumnezeu. Și Dumnezeu îi spune: "Baruc, pentru că stai de partea Mea, pentru că lupți pentru Mine împreună cu Ieremia ... Baruc, îți voi da viață. Prada de război pentru lupta pe care o duci va fi viața ta."
Vedeți, Baruc voia să-și scape viața, dar era în pericol în momentul în care voia să-și scape viața. Singura soluție ca să rămână în viață era să lupte in continuare pentru Dumnezeu. Baruc avea viață numai dacă rămânea în luptă.
Este aici o problemă, frați și surori, și Dumnezeu trebuie să ne aducă mereu aminte aceasta, că suntem tare uituci și ușor ușor ne lăsăm duși de val. Este o problemă cu cei ce vor să își scape viața. În Matei 16:24-25, Domnul Isus Hristos spune:
²⁴ Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.
²⁵ Pentru că oricine va vrea să-și scape viaţa o va pierde, dar oricine își va pierde viaţa pentru Mine o va câștiga. (Mat. 16:24-25)
Oricine își va pierde viața pentru Mine îi voi da ca pradă de război viața. Oricine își va pierde viața, o va câștiga. Și este un pericol în momentul în care noi vrem să ne salvăm viața. Singurul loc în care suntem în siguranță este când renunțăm la viața noastră pentru Dumnezeu. Și-atunci Dumnezeu ne dă viață. Și-atunci Dumnezeu ne păzește. Dar nu se mai referă la viața aceea fizică pe care i-a promis-o lui Baruc. Nouă Dumnezeu ne promite altceva, mult mai mult decât atât. Nouă Dumnezeu ne promite viața veșnică, viața împreună cu El în gloria și slava cerului, viața cu Isus Hristos.
Dacă vrea cineva să vină după Mine – spunea Domnul Isus Hristos – atunci să se lepede de sine, pentru că dacă nu se leapădă de sine, mereu va fi ispitit să caute să-și scape viața. Și asta va însemna poate compromis, și asta va însemna poate să renunțe la credinţă, asta va însemna să dea înapoi.
"Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine", pentru că în felul acesta, lepădându-se de sine, va avea viață.
Frați și surori asta este problema noastră. Cât de mult ne gândim la noi? Și cât de mult ne gândim ca Dumnezeu, prin noi, să-Și împlinească scopurile și planurile? Cât de mult ne luptăm noi pentru ca Dumnezeu să fie cinstit, onorat și glorificat?
În urmă cu vreo trei ani de zile, din punct de vedere fizic m-am simțit foarte foarte foarte obosit. Am crezut chiar că o să mor. Eram atât de slăbit. Unii dintre voi știți. Și în momentele acelea eram epuizat de-a dreptul psihic, pe sistemul nervos, eram obosit, nu mai puteam să fac nimic. Munca la radio s-a redus foarte mult... pentru că nu puteam... orice efort intelectual sau orice efort fizic mă punea la pământ. Și într-unul dintre momentele acelea, stăteam și vorbeam cu Dumnezeu. Și i-am spus: "Doamne, uite ce-am ajuns, în ce situație sunt. Eu vreau să lucrez în continuare, vreau să slujesc, dar nu mai pot, efectiv nu pot, orice efort mă obosește și mă slăbește." Și am zis: "Doamne, dacă așa este, eu nu mai fac nimic. Eu nu mai fac nimic pentru Tine, nici la radio... nu mai fac, nu mă mai implic nici la biserică... nu mai fac pentru că nu pot... nu că nu vreau, dar pentru că nu pot. Și dacă mai fac ceva eu simt că mor."
În momentul acela, instantaneu, ca un fulger a venit în mintea mea: "Cine-și iubește viața, o va pierde... Cine-și iubește viața, o va pierde."
Și-atunci am zis: "Bine. Târâș, grăpiș, cum pot, fac cât pot... Tu vezi că sunt fără putere. Dacă asta e voia Ta, atunci așa o să fie."
Dar Dumnezeu s-a îndurat și m-a întărit, nu ca să mai trăiesc și să fac umbră la pământul acesta, ci ca să Îl înalț pe El, să-I slujesc Lui, să fac cât pot voia Lui, lucrarea Lui. Am înțeles că ăsta este scopul Lui și planul Lui pentru mine.
Și cât am putut, am făcut... Aaa, Dumnezeu să mă ierte... Niciodată nu facem cât putem... Niciodată nu facem cât putem. Cine-și iubește viața, o va pierde. Și dacă slujind lui Dumnezeu murim, suntem cei mai binecuvântați. Suntem cei mai binecuvântați oameni dacă murim slujindu-I lui Dumnezeu. Și vor veni vremuri când creștinii vor muri pentru că vor să-I slujească lui Dumnezeu.
Creștinul este asemănat cu un soldat, cu un soldat îmbrăcat în armură. Asta este imaginea creștinului, un soldat îmbrăcat în armură, adică un soldat care participă la luptă. Creștinul niciodată n-a fost imaginat cu unul care merge în concediu la mare, stă la plajă și se relaxează. Creștinul este un soldat, și dacă este soldat, se poate și să moară în slujba lui Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Dar întotdeauna, creștinului, ca pradă de război, dacă luptă, Dumnezeu îi promite viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu