¹ Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea și vedeniile nu erau dese.
² Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,
³ iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă și Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.
⁴ Atunci, Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” (1 Samuel 3:1-4)
Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!”* Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.” (1 Samuel 3:10)
----------------------------
Versetele de mai sus vorbesc despre o vreme în Israel când Cuvântul Domnului era rar. Traducerea Biblia Fidela (BTF) spune: "Cuvântul Domnului era prețios în acele zile". Adică, așa cum pietrele prețioase sunt rare, e nevoie să le cauți mult timp și le găsești foarte greu, așa era și Cuvântul Domnului în acele zile. Foarte rar era o descoperire, o revelație, un Cuvânt care să-ți trezească conștiința, care să-ți înflăcăreze inima sau să te facă să te prosterni la pământ.
Dar care era cauza? Cuvântul Domnului era la fel de rar de găsit ca o piatră prețioasă pentru că nu se găsea mai nimeni să caute pietre prețioase, nu se găsea mai nimeni să-l asculte.
Cui să-i vorbească Domnul? Preotului Eli, Dumnezeu nu-i mai putea vorbi, pentru că era unul care se obișnuise să-și facă slujba înaintea Domnului într-un mod monoton și fără chef, și nici nu mai asculta de glasul Domnului. Nici chiar atunci când Dumnezeu a trimis un proroc cu un mesaj special pentru el, Eli nu s-a pocăit și nu s-a smerit, ci a mers mai departe în stilul lui caracteristic, delăsător.
Cui ar mai fi putut să-i vorbească Dumnezeu? Fiilor lui Eli, care slujeau și ei alături de tatăl lor. Dar nu le putea vorbi, pentru că aceștia trăiau în păcate grave, nesocotind slujirea de la Templu și preacurvind.
Credincioșii și chiar slujitorii Domnului erau prinși de păcate și de alte lucruri, și căutarea pietrelor prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu nu mai era preocuparea lor principală. Atunci, Dumnezeu a pregătit un om căruia să-i poată vorbi, și acesta a fost Samuel.
Înaintea fiecărui mesaj pe care-l scriu, Domnul face să mă lovesc și de câteva exemple care să-mi confirme descoperirea. Săptămâna aceasta am fost iarăși întristat să aud din partea unor frați cu care m-am întâlnit sau am vorbit la telefon că nu citiseră Biblia în ziua respectivă. Mă doare să pun mereu aceeași întrebare: "Ce-ai citit azi, frate, și ce ți-a vorbit Domnul?" și să aud de atâtea ori răspunsul: "Frate, azi n-am citit. Am avut treabă chiar de la prima oră, etc. etc." Alte lucruri (televizor, internet, plimbări în parc, servici, somn, mâncare, etc.) și-au ocupat fiecare locul în cele 16 ore din lumina zilei, dar căutarea personală a pietrelor prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu, în singurătatea cămăruței personale, asta nu.
Și astăzi Dumnezeu strigă: "Vreau să vorbesc cuiva, e cineva care vrea să Mă asculte? Mai găsesc vreun Samuel căruia să-i placă să stea lângă chivotul lui Dumnezeu (în prezența Lui)? Mai găsesc vreo Maria căreia să-i placă să stea la picioarele Mele și să audă glasul Meu?"
Și mai e ceva. Dumnezeu nu ne mai vorbește dacă vede că nu suntem dispuși să împlinim ceea ce deja ne-a vorbit de atâtea ori. Dumnezeu a vorbit de două ori împăratului Saul într-un mod explicit, clar. Dar când a văzut că Saul face totul după capul lui, pur și simplu nu i-a mai vorbit, nici prin Cuvântul prorocului, nici prin Urim și Tumim, nici prin vise... prin nimic.
Frați și surori, cum stăm în ce privește căutarea pietrelor prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu? Nu vă întreb cum stați cu filmele și documentarele (creștine sau necreștine), nici cu ascultarea cântărilor, predicilor și mărturiilor de pe internet, ci vă întreb cum stați cu ascultarea personală a glasului Domnului. Nu cumva ne-am găsit și noi tot felul de pietricele colorate din sticlă ieftină cu care ne pierdem timpul, în timp ce pietrele prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu nu le mai dorește mai nimeni?
Și astăzi sunt valabile aceste chemări ale Domnului:
² De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă daţi câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar și veţi mânca ce este bun și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. (Is. 55:2)
Cui să vorbesc şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor este netăiată împrejur şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată, Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei şi nu le place de el. (Ieremia 6:10)
⁵ ...Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? (Luca 24:5)
Parcă-L și auzi pe Domnul chemând: "Caut oameni cu care să comunic, caut oameni cărora să Mă descopăr, caut oameni care să-și astupe urechea și ochii la "sclipiciurile" lucrurilor lumii acesteia trecătoare și să le deschidă către cer, către ce are Duhul Sfânt să le vorbească. E cineva doritor? E cineva dispus să lase televizorul, internetul, telefonul, rețelele sociale, ca să audă glasul Meu și să primească revelațiile Mele?"
Nu vrei să fii și tu un Samuel, care stătea lângă chivotul lui Dumnezeu (în prezența Lui)... sau un Isaac care ieșea să cugete în taină pe câmp... sau o Maria care stătea la picioarele Domnului și asculta cuvintele Domnului Isus?
Vrei să rămâi doar un om cu telecomanda în mână, doar o Marta care nu-și mai vede capul de atâta treabă și când vrea să facă o pauză deschide televizorul?
Domnul nu înceta să Se arate în Silo, căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin Cuvântul Domnului. (1 Samuel 3:21)
Doamne, ai milă de robii Tăi, rupe lanțurile care i-au legat din nou pe unii dintre copiii Tăi de strălucirea falsă, iluzorie, a acestei lumi trecătoare... iartă-ne că dăm banii pe lucruri care nu satură (plasme cât jumătate de perete)... iartă-ne că ne sclipesc ochii după "biluțele colorate" de pe internet, în timp ce Tu ne aștepți în cămăruță să ne dai pietrele Tale prețioase.
¹⁷⁶ Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale! (Ps. 119:176)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu