Religia lui Dumnezeu și religia omului (idolatria)

Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: "Iată ce zice Cel ce ţine cele șapte stele în mâna dreaptă și Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur..." (Apocalipsa 2:1)

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul... (Apocalipsa 2:7)

Copilașilor, păziți-vă de idoli. Amin. (1 Ioan 5:21)

-------------------------------------

Dragi frați și surori, în primul rând, câteva lucruri despre starea mea de sănătate. Am trecut de la cancerul pe hârtie la cancerul prezent în trup. La început, cancerul a fost pe analize (nici chiar tumoarea nu mă durea), apoi pe poze (la tomograf), apoi pe alte analize făcute pe tumoare, apoi pe concediu medical, dar acum încep să-l simt în trup. Și constat că limfomul (cancerul) începe să doară. Mă dor mâinile (uneori mai tare pentru scurt timp, alteori o durere surdă timp de mai multe ore), o durere la șold, sunt obosit, uneori merg un kilometru și încep să mă uit după o bancă. Și de ieri am observat că nu prea mai am poftă de mâncare. Duhul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă. Spiritual sunt bine, mulțumesc Domnului, dar trupul mă trage în jos.

Sunt momente mai bune, dar și momente grele. Ieri mi-a durut din nou operația, dar azi noapte a început să-mi fie mai bine spre dimineață, pe la ora 3-4. M-am gândit că sigur cineva s-a rugat. Mulțumesc tuturor care vă aduceți aminte de mine în rugăciunile voastre.

Și acum, cu ajutorul bunului Dumnezeu, să le lăsăm pe astea trecătoare și să trecem la cele veșnice.

-----------------------------

Eu continui să cercetez Apocalipsa, cu gândul acesta minunat că în această carte, întreaga Dumnezeire ridică vălul pentru copiii lui Dumnezeu, ca ei să poate vedea "lucrurile care au să se întâmple în curând" (Apocalipsa 1:1)

Și Dumnezeu mi-a mai ridicat un văl, să văd cum religia se va scinda în aceste vremuri în două direcții clare: RELIGIA LUI DUMNEZEU și RELIGIA OMULUI. Prima este venită de sus, de la Dumnezeu, prin revelație, iar a doua este o religie din mintea omului alimentată de Satana. 

Așa a fost dintotdeauna, dar acum, în zilele premergătoare venirii Domnului, când se vor da și legi tot mai restrictive, delimitarea între cele două va fi tot mai vizibilă: copiii Domnului se vor strânge tot mai tare lângă Domnul și lângă Cuvântul Lui, în timp ce copiii diavolului vor dezvolta și mai mult religia omului.

RELIGIA LUI DUMNEZEU

Cum mi-a arătat Domnul lucrul acesta? Citind Apocalipsa 2, am văzut mai întâi aceste cuvinte repetate la fiecare Biserică: "Iată ce zice Cel ce..."

"Iată ce zice Cel ce..." Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu revelat. Aceasta este Stânca credinței noastre. Viața noastră este o continuă ajustare (corectare, potrivire, îndreptare, repoziționare) după standardul divin, prezent în Cuvântul lui Dumnezeu, și văzut practic în viața Domnului Isus și a apostolilor. Există un standard divin, adică Domnul Isus Hristos Însuși: Cel Sfânt, Cel Adevărat. Și aceasta este smerirea noastră, de a fi conștienți că trebuie să fim mereu ajustați (corectați) după standardul divin.

Aceasta vedem că s-a întâmplat cu cele șapte Biserici din Apocalipsa. Cuvântul lui Dumnezeu venit prin Duhul Sfânt ajusta (corecta, îndrepta) ceea ce era deviat de la dreapta credință și practică. Îi ajusta pe slujitorii Bisericii și îl ajusta pe fiecare credincios în parte, pentru a se potrivi standardului divin. Iar ei trebuiau să aibă urechi de auzit, să fie extrem de atenți să audă - nu știrile, nu zvonurile - ci glasul Domnului, adică "ce zice Bisericilor Duhul".

Imaginea Domnului Isus stând în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur (Bisericile) și vorbind fiecăreia în parte, ținând în mâna Sa cele șapte stele (îngerii, slujitorii Bisericilor) ar trebui pusă într-o scenă monumentală. Este esențială pentru a înțelege umblarea cu Domnul. Cel care este Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel care are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, umblă prin mijlocul Bisericii și ajustează (corectează, aduce la adevăr) pe fiecare mădular al ei: "Iată ce zice Cel ce..."

Creștinul este într-o continuă posibilitate de a fi amăgit, ispitit, deviat de la calea dreaptă, călăuzit de înțelepciunea proprie, în pericol de a cădea în mândrie când vede că e mai înțelept, mai sfânt, mai priceput decât aproapele lui. Creștinul este mereu în pericolul de a-și scuza mânia, invidia, vorbirea de rău a aproapelui lui, de a fi zgârcit, de a fi leneș, de a umbla după foloasele lui și nu după foloasele lui Dumnezeu. De aceea, creștinul trebuie tot timpul să fie ajustat (repoziționat), readus pe calea cea dreaptă. El are tot timpul nevoie să se smerească, să se pocăiască și să fie readus la standardul divin.

Imaginați-vi-L pe Domnul Isus mergând prin mijlocul celor șapte Biserici, adică prin mijlocul credincioșilor celor Bisericii universale, oprindu-se în dreptul fiecăruia, și având pentru fiecare un Cuvânt profetic, o revelație. Se oprește în dreptul unui slujitor și-i spune: "Știu faptele tale... dar ți-ai părăsit dragostea dintâi. Pocăiește-te și întoarce-te la înălțimea de la care ai căzut." Altuia îi spune: "Tu mergi bine în multe lucruri, dar am ceva împotriva ta. Tu vezi păcatul în biserică și nu zici nimic. Îl lași acolo să dospească și să întineze și pe alții." Se oprește apoi înaintea unui grup de frați și le spune: "E bine că nu v-ați lăsat înșelați să cunoașteți «adâncimile Satanei». Țineți cu tărie ce aveți până voi veni." Sunt și situații greu de conceput pentru noi. Unora le spune că sunt morți, altora că sunt pe cale să fie vărsați din gura Lui.

Dar oare ce are Domnul de zis în dreptul meu? Dar în dreptul tău? Dragă frate și soră, ceea ce are Domnul să-ți spună ție personal, o va face dacă stai în fiecare zi înaintea Lui, în fața Cuvântului lui Dumnezeu, la timpul tău de părtășie cu El. Și o mai face în adunare, acolo unde vorbește Duhul Sfânt. Acestea sunt principalele locuri unde ești ajustat. Gândește-te cum te-a ajustat Domnul la timpul de părtășie de azi sau la întâlnirea de adunare de duminică. Ai fost atent să vezi corectarea, îmbărbătarea sau mustrarea Domnului?

În unele adunări este așteptat câte un proroc care să vină în mijlocul lor, să se oprească în dreptul fiecăruia din adunare și să-i spună un Cuvânt din partea Domnului. Dar vă rog să vă gândiți la o imagine cu mult mai grandioasă: Domnul Isus plimbându-se în răcoarea zilei (Geneza 3:8) prin mijlocul Bisericii universale și oprindu-se în dreptul fiecăruia pe care-L găsește la timpul de părtășie, pentru a-l ajusta (corecta, îmbărbăta, repoziționa) la standardul divin.

RELIGIA OMULUI

Apoi am fost uimit să văd în Apocalipsa 2 că două dintre biserici aveau legătură cu lucrurile jertfite idolilor, deci cu idolii. Ce este un idol? – m-am întrebat. Idolul este o închipuire a minții omului, un dumnezeu creat după chipul și imaginația personală a omului.

De exemplu: vițelul de aur făcut de Israel la puțin timp după ieșirea din Egipt. Moise era plecat să aducă revelația (Legea, Religia) lui Dumnezeu, iar poporul și-a creat repede propria lui religie umană. În primul rând, ca orice idol, vițelul era mut, nu avea ce să-i învețe. Apoi și-au creat ei o religie a lor înaintea vițelului, un dumnezeu care accepta jertfele lor, dar îi lăsa să petreacă și să se destrăbăleze în voie. Același lucru îl vedem și la două biserici din Apocalipsa: idolatria și curvia mergeau mână în mână.

¹⁴ Tu ai acolo niște oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor și să se dedea la curvie. (Apoc. 2:14)

²⁰ ...tu lași ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe și să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie și să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. (Apoc. 2:20)

Idolatria este religia omenească, gândită de om în afara revelației venită din Cuvântul lui Dumnezeu. Idolatria întotdeauna face casă bună cu păcatul.

RELIGIA OMULUI, chiar și cea "creștino-umană" (adică cea care a avut odată legătură cu creștinismul) creează, inventează, ... pe când religia adevărată, religia lui Dumnezeu, descoperă mereu voia actuală a lui Dumnezeu. De fapt aceasta este esența prorociei. Religia adevărată trăiește permanent din descoperiri, revelații din Cuvântul lui Dumnezeu venite prin acțiunea Duhului Sfânt.

RELIGIA LUI DUMNEZEU este o continuă revelație de sus, o continuă revărsare de putere de sus, o continuă mânare de sus (cum erau mânați Domnul Isus și apostolii). RELIGIA UMANĂ provine din mintea omului, fără revelație.

Actualul papă este reprezentativ pentru idolatrie, pentru această RELIGIE UMANĂ, FALS CREȘTINĂ. Nu folosește Scriptura, vorbește și învață o mulțime de lucruri fără nicio revelație din Cuvântul lui Dumnezeu. L-ați văzut pe Papa să deschidă Biblia și să spună ce revelații i-a dat Domnul? Recent, într-un documentar, a vorbit 13 minute despre schimbările climatice globale fără să pronunțe Numele lui Dumnezeu sau al Domnului Isus Hristos. Actualul papă a declarat recent că persoanele homosexuale sunt copiii lui Dumnezeu, că au dreptul la o familie și că el se luptă pentru legalizarea parteneriatelor civile. De asemenea, papa luptă pentru ecumenism cu toate religiile lumii. Aceasta este RELIGIA UMANĂ, fără revelație din Cuvântul lui Dumnezeu venită prin Duhul Sfânt, ci numai invenții din mintea omului (alimentată bineînțeles de diavolul).

În timp ce apostolii vorbeau de „cugetul luminat de Duhul Sfânt”, unii au cugetul alimentat de Satana.

Multe grupări religioase care altădată au fost creștine și au susținut SOLA SCRIPTURA, SOLA FIDE și SOLA GRATIA acum sunt RELIGIA OMULUI: acceptă persoane homosexuale și slujitori homosexuali, sunt de acord cu avorturile.

CONCLUZII

Există un singur punct de reper, o stâncă a credinței noastre, care a fost lăsat scris: CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. De aceea se spune: "Să nu treceți peste ce este scris." Există un singur standard, care a trăit „în carne și oase”: Cel Sfânt, Cel Adevărat, Domnul Isus Hristos.

Cu cât te depărtezi de citirea personală a Cuvântului și de dorința de a-ți vorbi ție personal Dumnezeu, cu atât ești în pericolul de a trăi o religie umană, fals creștină.

De asemenea, dacă ești mai degrabă aplecat spre citirea cărților, spre ascultarea predicilor, decât spre citirea și meditarea personală din Cuvânt, ești în pericolul de a fi deviat de felul de gândire al altora. Gândirea ta nu mai este alimentată direct de la izvor (Cuvântul lui Dumnezeu), ci prin filtrele și interpretările altora. Da, e bună și predica unui om sfânt, dar citirea și meditarea ta personală asupra Cuvântului trebuie să fie baza umblării tale cu Domnul.

Poate crezi că nu ești atât de teolog ca să înțelegi Biblia. Dacă niște pescari ca Petru au primit revelații prin Duhul Sfânt, atunci și cel mai simplu credincios, dacă este un om smerit și curat la suflet, poate primi revelații din ce au scris apostolii, prin același Duh Sfânt. Și, bineînțeles, când ai nelămuriri, poți să-i întrebi pe învățătorii tăi.

Mai mult, dacă ești unul curios, care umbli pe net încoace și încolo, crezându-te destul de tare la pericolele internetului, nici nu știi peste ce devieri poți să dai. Recent o soră mi-a povestit cu oarecare entuziasm despre faptul că a văzut pe internet un documentar despre creștini persecutați în China. Din discuție a reieșit că documentarul era realizat de așa zisa „Biserica lui Dumnezeu atotputernic” sau „Fulgerul de la răsărit”, o grupare periculoasă, despre care am mai scris, care pretinde că Domnul Isus a revenit deja acum mai mulți ani în China și s-a întrupat într-o femeie, lidera sectei. Secta a eliminat Biblia și a creat propriile scrieri așa zis revelate de Dumnezeu. Iar cei persecutați din documentar nu sunt persecutați pentru Hristos, ci persecutați pentru religia lor falsă de către guvernul chinez care persecută pe toți.

Repet, dragii mei frați: creștinul este într-o continuă posibilitate de a fi amăgit, ispitit, deviat de la calea dreaptă, călăuzit de înțelepciunea proprie. De aceea, creștinul trebuie tot timpul să fie ajustat (repoziționat), readus pe calea cea dreaptă. Și lucrul acesta se realizează dacă ai suficient timp de părtășie cu Domnul în Cuvântul lui Dumnezeu și în adunare.

De timpul acordat citirii și meditării personale asupra Cuvântului lui Dumnezeu depinde calea pe care vei merge: calea religiei lui Dumnezeu sau calea apostaziei, a religiei umane. Și să nu-mi spună cineva că nu are timp. Până acum nu cred că a reușit cineva să-mi demonstreze că nu are timp pentru a sta cu Domnul.

Pericolul internetului este din nou cel mai mare pericol. Creștinul zilelor noastre abandonează revelația personală venită din Cuvântul lui Dumnezeu și prin adunare, n-o mai caută și n-o mai așteaptă... în schimb se expune multor „revelații” ale altora pe internet. Sunt multe lucruri senzaționale propagate pe internet ca fiind descoperiri care n-au mai fost până acum. Sunt multe lucruri senzaționale propagate de televiziuni care-și spun creștine. Privesc cu suspiciune și mă rog Domnului să mă păzească de cei care afirmă că ceea ce spun ei sunt descoperiri senzaționale pe care nu le-au mai auzit la alții. De asemenea, mă păzesc de cei care nu caută să dovedească din Scriptură ceea ce afirmă.

Și dacă Cuvântul lui Dumnezeu nu este cel mai important lucru pentru tine, diavolul are în felul acesta acces să te amăgească prin "minuni", prin semne mincinoase, prin vise mincinoase. Pentru mine, cea mai mare dovadă a faptului că timpul de părtășie cu Domnul este neglijat este puținătatea mesajelor schimbate între noi pe internet, care să conțină descoperiri personale din Cuvânt sau mărturii personale. Cele mai multe lucruri trimise pe WhatsApp sunt mesajele altora, mărturiile altora, cântările altora... Dar, frați și surori, noi nu avem mărturii, noi nu avem o umblare cu Domnul, noi nu avem descoperiri din Cuvânt?

Închei cu repetarea acestei imagini de vis. În unele adunări este așteptat câte un proroc care să vină în mijlocul lor, să se oprească în dreptul fiecăruia din adunare și să-i spună un Cuvânt din partea Domnului. Dar vă rog să vă gândiți la o imagine cu mult mai grandioasă: Domnul Isus plimbându-se în răcoarea zilei (Geneza 3:8) prin mijlocul Bisericii universale și oprindu-se în dreptul fiecăruia pe care-L găsește la timpul de părtășie, pentru a-l ajusta (corecta, îmbărbăta, repoziționa) la standardul divin.

 

Mâine dimineață în răcoare zilei sau când ai tu timpul de părtășie, în timp ce stai în fața Cuvântului lui Dumnezeu, gândește-te că Domnul Isus se oprește în dreptul tău și are un Cuvânt pentru tine, are un Cuvânt la care vrea ca tu să meditezi pe parcursul zilei de mâine. Acesta este cu adevărat Prorocul. (Ioan 7:40)

Cuvântul venit de la Domnul pentru tine personal, în timpul de părtășie, este cel mai prețios, mai prețios decât zece meditații și zece predici ale altora pe care le vei asculta. Am uitat să medităm, frații și surorile mele.

Fiți binecuvântați! Mărit să fie Domnul!