DESPRE A TE ÎMPRUMUTA SAU A TE PUNE GARANT

Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut. –  (Proverbe 22:7)

Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii. Căci dacă n-ai cu ce să plăteşti, pentru ce ai voi să ţi se ia patul de sub tine? –  (Proverbe 22:26-27)

Cui se pune chezaş (garant) pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. –  (Proverbe 11:15)

Fiindcă observ în ultimul timp tendința unora de se împrumuta (de la bănci, în mod special) și a altora de a se pune garanți, și pentru că în multe feluri suntem asaltați de magazinele care te îndeamnă să faci rate și-ți oferă carduri de credit, și pentru că s-au înmulțit firmele ca „Provident”, care își plasează constant în cutiile noastre poștale ofertele de împrumut (chiar dacă n-ai niciun venit), Dumnezeu mi-a pus pe inimă să vă aduc aminte învățătura Scripturii, prin versetele de deasupra și o mică experiență de zilele trecute, care mi-a arătat încă o dată ce înseamnă să fii dator cuiva, și ce bine este când știi că n-ai nicio datorie.

Eram cu familia la un supermarket, când am zărit unul dintre angajați - care era de serviciu la intrare -  vorbind la telefon cu cineva și fiind foarte supărat. După ce a încheiat convorbirea, a simțit nevoia să se descarce, și ne-a povestit că mama lui a anulat acum trei ani un abonament la o firmă de telefonie, dar s-a întâmplat că, datorită unei greșeli de curs valutar, a rămas o mică datorie lunară de câțiva bani care, în trei ani, se făcuse de aproape 40 de lei. În toți acești ani, nimeni nu i-a sesizat, dar într-o zi s-a trezit cu „mascații” la ușă (firme recuperatoare de datorii), aceștia fiind deosebit de violenți verbal. Și de câteva zile îl încearcă să obțină un cont în care să dea acei 40 lei și nu reușește. Firma de telefonie i-a spus că nu mai este treaba ei, deoarece ea a încredințat cazul firmei recuperatoare.

Și m-am gândit că, dacă pentru 40 lei te trezești cu „mascații” la ușă, dar să ai mii de euro datorii pe la bănci. La criza financiară din 2008, unii frați – cu datorii în bănci - au suferit enorm datorită creșterii cursului valutei în care făcuseră împrumutul. Numai ei știu cât au tras-o mai mulți ani. Cunosc un alt frate pentru care și un abonament de telefon a devenit o povară, pentru că l-a făcut când avea servici, și s-a încântat să-și ia un telefon bun cu un abonament de aproape 100 lei, iar acum nu mai are servici, și această „mică” rată pe doi ani îl împovărează.

Repet, văzând că unii frați au uitat pericolul împrumutului din bănci și văzându-mă și pe mine ispitit uneori, am considerat necesar să vă trimit aceste gânduri prin care Dumnezeu mă avertizează în ultimul timp să nu mă fac rob oamenilor (și cu atât mai puțin firmelor și băncilor).

Dacă cineva dintre voi este în datorii, cel mai cuminte lucru este să nu mai facă altele și să-L roage pe Dumnezeu să-l elibereze de ele.

Mi-am adus aminte și de îndemnurile unui om al lui Dumnezeu:
„Pe cât e posibil să punem deoparte banii consacraţi lui Dumnezeu.
Să nu facem datorii.
Să nu ne punem garanţi pentru cineva.” (George Muller)

Fiți binecuvântați!