Am învățat să așteptăm Cuvântul ieșit de la Domnul?

Mi-am imaginat pe cineva aflat într-o mică ambarcațiune, care s-a depărtat destul de departe de țărm și nu mai vede uscatul. Disperat, se luptă să dea la vâsle ca să ajungă la mal. Dar în ce direcție este malul? Se luptă, se frământă, vâslește și parcă stă pe loc. Apoi ia vâslele și dă cu ele de barcă, sfărâmându-le: „S-a terminat! Nu mai am nicio speranță.”

Obosit, disperat, resemnat, privind la vâslele distruse la furie, cade epuizat și stă sprijinit de marginea bărcii, uitându-se în zare, doar doar o zări o palmă de uscat. În timp ce stă așa, amorțit, un vânt ușor îi trece prin păr. Ca prin vis își aduce aminte de orele de geografie de la școală. Acolo a învățat că la țărmul mării, pe timpul zilei, suflă regulat un vânt ușor de la mare spre uscat. El se numește briză.

Privește în sus și vede catargul bărcii și pânza stând atârnând. O desfășoară și așteaptă liniștit să simtă direcția de unde bate briza. Când a găsit unghiul potrivit, fixează pânza pe direcția brizei și se așează în liniște în spatele pânzei. Vântul începe să umfle ușor pânza și barca începe să se miște, nu cu mare viteză, dar constant.

Inima i se liniștește și devine tot mai încrezătoare. Legile lui Dumnezeu, din Scriptură și din natură, sunt neschimbate. Briza îl conduce ușor spre țintă.

Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă. (Ieremia 10:23)
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Poate te-ai depărtat și tu de mal.

Tot zbuciumul tău, toate gândurile negre care-ți vin în minte și-ți șoptesc (sau îți urlă) că n-o să mai poți ajunge la mal și o să te îneci într-un final, nu sunt decât o zbatere a firii pământești neputincioase, a puterii și înțelepciunii omenești. Ele nu te vor urni din loc.

Ține, te rog, minte adevărul acesta: TOATE FRĂMÂNTĂRILE, TOATE ÎNGRIJORĂRILE, TOATE ZBATERILE, TOATE ÎNCERCĂRILE DISPERATE DE A SALVA SITUAȚIA NU TE VOR URNI DIN LOC. EVENTUAL TE VEI DEPĂRTA ȘI MAI MULT DE LOCUL SIGUR.

Cel mai bun lucru este să stai liniștit încercând să vezi de unde bate o mică briză, ca să-ți pui pânzele în direcția brizei și să ajungi lin la uscat. Oprește-ți zbuciumul și caută să simți „briza”. Briza este un Cuvânt de la Domnul, primit în liniște.

Mi se duce gândul la prorocul Ilie. Trecuse puțin timp de când Ilie „se luptase” cu 450 proroci ai lui Baal și fusese biruitor. Și acum, amenințat de Izabela, toate puterile îl părăsesc și se simte ca un naufragiat în mijlocul oceanului. Nu mai vede țărmul și vrea să moară.

Ilie s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” (1 Împ. 19:4)

Deznădeje totală. Parcă îl vezi luând vâslele și sfărâmându-le de marginea bărcii. Dar, binecuvântat să fie Domnul care a trimis un înger al Său să-l conducă pe Ilie spre Horeb, muntele lui Dumnezeu. Acolo, în prezența lui Dumnezeu, Ilie avea nevoie să audă din nou susurul blând și subțire – glasul Domnului vorbindu-i și făcându-l să înțeleagă ce cale să urmeze în continuare.

Poate ești și tu într-o astfel de situație. În orice direcție ai lua-o, nu ești sigur că vei ajunge unde trebuie. Poate ai obosit să dai la vâsle și ai dat și tu cu ele de marginea bărcii și le-ai sfărâmat. Și acum privești deznădăjduit.

Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? (Psalm 121:1)

Fă și tu ce a făcut Ilie: dormi, mănâncă, iar dormi, iar mănâncă, plimbă-te în natură, retrage-te într-un loc pustiu, citește biblia moderat (ca Maria la picioarele Domnului), cu încredere, și așteaptă „briza”, adică Cuvântul viu ieșit de la Domnul pentru tine în situația în care te găsești. DUMNEZEU ÎȚI VA VORBI!

Nu te tulbura, nu te zbuciuma, nu dispera... Așteaptă „briza”! Dumnezeu îți va vorbi direct, prin ce citești în biblie... sau printr-un Cuvânt primit de la cineva... sau îți va vorbi adânc în inima ta. Numai lasă să se aștearnă liniștea în jur și în interiorul tău.

Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute. (Deuteronomul 30:4)