Încep acest scurt mesaj prin a ne reaminti îndemnurile lui Dumnezeu din Scriptură:
- Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. (Efeseni 5:19)
- Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. (Coloseni 3:16)
Mergând la cursurile Școlii biblice Maranata, îndrumată spiritual de fratele Panican, am fost surprins să văd cât de mult accent se pune pe cântare și rugăciune. Fiecare timp de studiu biblic și fiecare rugăciune erau precedate de cântări. De acolo am învățat să-mi încep timpul de intimitate (părtășie) cu Dumnezeu cu 2-3 cântări. Eu am fost un om al Cuvântului, dar nu cunoșteam valoarea cântărilor. O altă durere (frustrare) era aceea că deschideam cărțile de cântări pe care le aveam în casă și găseam o mulțime de cântări ale căror melodii nu le știam, dar ale căror versuri erau nespus de frumoase. Mă gândeam ce oameni deosebiți ai lui Dumnezeu au fost cei care au scris astfel de versuri cerești. Știam din cărțile citite că mulți au compus cântări în perioade de mari suferințe, cu ochii în lacrimi, unii din ei prin închisori sau în condiții grele, și-mi părea extrem de rău că se pierd astfel de cântări.
Printr-o călăuzire cerească, într-o dimineață, am luat de pe raftul bibliotecii o carte mai veche de cântări, (Harfa bisericilor lui Dumnezeu - Cultul Penticostal - 1996), cred că prima mea carte de cântări. Am deschis-o și am găsit o cântare care mi-a plăcut de la prima vedere. Și, printr-o minune, am început s-o fredonez, neștiind cu niciun chip dinainte melodia. Nu pot spune decât că Duhul Sfânt mi-a dat o linie melodică și m-am bucurat nespus să-I cânt Domnului.
Din acea dimineață pot spune că „mi-am cumpărat” din propria-mi bibliotecă o nouă carte cu vreo 800 de cântări, majoritatea necunoscute, cântări care așteaptă să le fie redată viața printr-o linie melodică.
Am încercat, la început, pe când Domnul nu-mi descoperise lucrul acesta, să le spun doar ca poezii, dar diferența între poezie și cântare mi se pare enormă, în ce privește felul în care aceasta din urmă îți „unge” sufletul. Acum înțeleg mai bine cuvintele scrise înaintea unor Psalmi din Biblie, „de cântat pe arfa cu 8 coarde”, „de cântat pe instrumente cu coarde” sau „de cântat pe alamot”.
După câteva zile în care, aproape în fiecare dimineață, am readus la viață, cu ajutorul Domnului, câte o cântare, m-am gândit la un prieten care plânge mereu că în biserica unde merge se cântă de ani de zile aceleași 20 cântări, și mi-am dat seama ce comori nedezgropate se găsesc în cărțile noastre de cântări pierdute prin casele noastre sau acoperite de praf prin bibliotecile bisericilor noastre.
Inima noastră simte nevoia de o cântare nouă, după îndemnul Scripturii:
- "Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune corzile şi glasurile voastre!" (Psalmii 33:3)
- "Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul." (Psalmi 40:1-3)
- "Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu lăuta cu zece corzi." (Psalmii 144:9)
- "Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam." (Apocalipsa 5:8-9)
Din cele câteva cântări pe care Domnul mi le-a arătat în ultimele zile, una este pentru mine cu totul deosebită, o adevărată perlă, un mărgăritar. Vă redau mai jos versurile:
ASCULTAI CÂNDVA, ISUSE
Ascultai candva, Isuse, vocea Ta duioasa,
Si de-atuncea nu-i cantare s-o mai simt frumoasa;
/: Nu-i nicio cantare-n lume s-o mai simt frumoasa. :/ (de 2 ori)
Ti-am vazut odata chipul alb ca de ninsoare,
Si de-atuncea nu-mi mai pare alba nicio floare!
/: Nu-mi mai pare-n lumea asta alba nicio floare! :/ (de 2 ori)
Insetat, baui odata apa Ta cereasca
Si de-atuncea nu-s izvoare sa ma racoreasca!
/: Nu mai sunt izvoare-n lume sa ma racoreasca! :/ (de 2 ori)
Leganatu-m-a odata dorul de iubire,
Si de-atuncea nu-i pe lume nicio fericire,
/: Nu mai simt in lumea asta nicio fericire. :/ (de 2 ori)
Ti-a simtit odata mana, inima-mi sarmana,
Si de-atuncea nu-s pe lume maini sa lege-o rana,
/: Nu mai sunt pe lumea asta maini sa lege-o rana. :/ (de 2 ori)
Si ma-ntreb de n-ar fi oare dragoste curata,
Cine-ar mai putea sa aiba inima-alinata?
/: Cine-ar mai putea sa aiba inima-alinata? :/ (de 2 ori)
https://app.box.com/s/pbqmu220ky2fdm380kek
Plin de fericire că Dumnezeu s-a îndurat de un „cărturar” ca mine ca să-mi descopere frumusețea cântărilor vechi, nu pot decât să mă rog și pentru cei care citesc aceste rânduri să aibă aceeași revelație și atingere a Duhului, și chiar mai mare decât am primit eu.
Un rob nevrednic,
Dan Ghimbășanu
Un mesaj bogat, si de mare folos spiritual!
RăspundețiȘtergereFiti binecuvintat de Domnul!