Nu disprețuiți prorociile

(Prorocie în Biserica Maranata din Oradea)

“Am hotărât să vă înștiințez ca să înțelegeți vremea pe care o trăiți, și ferice de cel ce va pune la inimă Sfatul Meu, zice Domnul; ferice și de cei ce vor purta trâmbițarea acestei lucrări mai departe, pentru ca cei ce trebuie să ia cunoștință de taina vremii să intre grabnic în odăiță și să ceară înveșmântarea cu putere, zice Domnul.

De aceea, voi fiți mesageri înțelepți care să poarte mesajul Meu mai departe, pentru că am hotărât în această vreme scurtă de îndurare ce a mai rămas să fie străbătută, am hotărât ca din loc în loc pe ai Mei să-i înștiințez și să le fac pregătirea, zice Domnul. Am hotărât să dezvălui taina acestei lucrări și între voi, pentru că am printre voi oameni aleși de dinainte ca să depună mărturia în vremea ce va veni, zice Domnul. Și de aceea am vrut să dezvălui taina în auzul urechilor voastre pentru că iată ce vă stă înainte:

Nu-i mult și se va ajunge la un țăruș (hotar, linie de demarcație) pe care însăși dreapta Mea l-a înfipt în urmă cu vremuri, zice Domnul, un țăruș ce poartă denumirea de “țăruș al schimbării” – cine are urechi de auzit să audă! Și, pentru că Eu am măsurat vremea de îndurare și Eu am așezat țărușul de început, tot Eu am așezat și țărușul de final al acestei vremi de îndurare. Iată că, oricât au ticluit minți diabolice în dosul ușilor închise și au intenționat să scurteze vremea îndurării, n-au putut să facă o astfel de lucrare, zice Domnul, pentru că Eu am măsurat și măsurătoarea făcută de Mine a rămas în picioare; dar voi sunteți mai aproape de țărușul final decât vă gândiți.

Să ne ținem de lucrurile pe care le‑am auzit, ca să nu fim depărtați de ele (Treptele căderii)

Scriere de învățătură pentru vremurile din urmă

„Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa.” (Apocalipsa 3:10-11)

„Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraților, să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2 Tesaloniceni 2:1-4)

Știm din Biblie – și suntem niște oameni binecuvântați că știm acest adevăr – că înainte de revenirea Domnului Isus, pe pământ va fi o mare lepădare de credință. De-a lungul veacurilor au fost destui apostați care s-au lepădat de Mântuitorul lor, dar în aceste vremuri din urmă va fi o lepădare la o scară mare, concomitentă cu apariția Antihristului.

Pentru a nu fi prinși de tăvălugul lepădării de credință și pentru a scăpa de plasa întinsă de Satan, Dumnezeu le descoperă copiilor Săi care sunt cauzele și cum se pot apăra. Căci această lepădare de credință nu vine peste noapte, ci este precedată de anumiți pași greșiți.

... noi am cunoscut harul lui Dumnezeu

... și aceasta din ziua în care ați auzit și ați cunoscut harul lui Dumnezeu. (Coloseni 1:6)

Noi nu doar am auzit despre harul lui Dumnezeu, ci suntem din cei care am cunoscut harul lui Dumnezeu.

Noi am cunoscut harul pocăinței, binecuvântarea de a regreta tot răul pe care l-am făcut. Noi am cunoscut lacrimile pocăinței pentru viața de întuneric pe care am dus-o, regretul că nu L-am cunoscut pe Domnul mai devreme, din copilărie.

Noi am cunoscut iertarea păcatelor și cât de bine este să nu-ți mai fie împovărată conștiința de faptele moarte din trecut, pentru că au fost spălate de sângele Domnului Isus.

Noi am cunoscut eliberarea de sub robia păcatului. Păcatul nu mai este regula vieții noastre, ci un accident nedorit, din care ieșim cât mai repede prin puterea lui Dumnezeu.

Noi am cunoscut puterea lui Dumnezeu, când am fost smulși din mijlocul acestei lumi, când mintea și inima ne-au fost înnoite și am fost puși deoparte pentru Dumnezeu.

Noi nu vorbim din auzite, nici din ce-am citit, ci din ceea ce am trăit și trăim clipă de clipă. Este viața reală. Este realitatea spirituală la fel de reală ca cea materială.

Unii cunosc doar niște legi, alții cunosc niște ritualuri, dar noi cunoaștem puterea lui Dumnezeu care ne ține deoparte de păcatele și poftele acestei lumi în mijlocul nelegiuirilor de tot felul; care ne ține în credința în Domnul Isus Hristos deși suntem înconjurați de ateism, idolatrie sau formalism religios; care ne ține în nădejdea vieții veșnice în mijlocul disperării și depresiei tot mai crescânde din jur, care ne ține în dragoste, care ne ține în pace în mijlocul tulburărilor de tot felul.

Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem; și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. (Romani 5:2)

Acesta este harul de care Dumnezeu ne-a făcut parte! Slavă Ție, Doamne!