Devotamentul față de Isus

Nicio doctrină nu este la fel de importantă ca devotamentul (dragostea fierbinte) pentru Domnul Isus Însuși.

"I-a zis a doua oară: „Simone,  fiul lui Iona,
Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru,
„ştii că Te iubesc.” (Ioan 21:16)

Luați în considerare istoria bisericii din Efes. Pavel a stat acolo timp de trei ani, predicând zi și noapte (Fapte 20:31). Acest lucru înseamnă că cei credincioși din Efes au ascultat mai multe sute de predici de pe buzele lui Pavel. Ei au văzut minuni extraordinare săvârșite de Domnul în mijlocul lor (Fapte 19:11). Din mijlocul lor, cuvântul lui Dumnezeu s-a răspândit în toate părțile înconjurătoare ale Asiei Mici pe parcursul unei perioade scurte de doi ani. Ei au experimentat o trezire (Fapte 19:10,19). Ei au fost cei mai privilegiați dintre toate bisericile din timpurile apostolice. De asemenea, ei au fost, fără îndoială, biserica cea mai spirituală din Asia Mică la acel moment. (Putem vedea aceasta din scrisoarea lui Pavel către Efeseni, unde n-a trebuit să corecteze nicio eroare în mijlocul lor, spre deosebire de modul în care a trebuit s-o facă în celelalte biserici cărora le-a scris.)

Erori în chestiuni doctrinare, cum ar fi "botezul în apă" și "botezul în Duhul Sfânt", nu sunt deloc la fel de periculoase ca pierderea de către cineva a devotamentului personal față de Isus Hristos.

Dar, când Pavel a părăsit Efesul, i-a avertizat pe prezbiterii de acolo că lucrurile vor lua o întorsătură în rău, în generația următoare, sub noua conducere a bisericii. El le-a spus că lupii răpitori vor veni în mijlocul lor și că din mijlocul lor se vor ridica unii care vor vorbi lucruri stricate, atrăgând oamenii după ei înșiși, în loc să-i atragă pe oameni la Domnul (Fapte 20:29, 30).

Atâta vreme cât era Pavel acolo, niciun lup nu a îndrăznit să intre în turma din Efes. Pavel a fost un străjer credincios (vezi Marcu 13:34), care a avut autoritate spirituală de la Domnul, pentru că a fost uns, pentru că se temea de Dumnezeu și pentru că a căutat interesele Domnului și nu propriile lui interese. Dar el a avut, de asemenea, suficient discernământ spiritual să știe că starea spirituală a bătrânilor din Efes era deficitară - așa că el știa că lucrurile se vor deteriora odată ce vor prelua conducerea bisericii.

Pavel nu a dat bătrânilor o profeție cu privire la ceea ce se va întâmpla cu siguranță la Efes. Nu. A fost doar un avertisment. N-ar fi trebuit să se întâmple așa cum a prezis Pavel - în cazul în care bătrânii s-ar fi judecat pe ei înșiși și s-ar fi pocăit.

Iona a prorocit odată distrugerea cetății Ninive. Dar nu s-a întâmplat așa cum a prezis el, pentru că oamenii din Ninive s-au pocăit. Biserica din Efes, de asemenea, ar fi putut scăpa de soarta pe care Pavel a prezis-o. Dar, din păcate, noua generație de lideri din Efes nu a luat niciodată avertismentul lui Pavel în serios și s-au îndepărtat de Domnul.

Până la sfârșitul primului secol, a treia generație a venit la putere. Și apoi lucrurile au devenit foarte rele. Doctrinele lor erau încă corecte și erau încă zeloși în activitatea creștină. Probabil că încă mai aveau întâlniri de rugăciune de toată noaptea și alte întâlniri speciale ale acestora. Dar starea lor spirituală era atât de rea că Domnul era pe cale de a nu-i mai recunoaște ca o biserică a Domnului. Care a fost crima lor? Ei au pierdut devotamentul lor față de Domnul (Apocalipsa 2: 4, 5).

Ce ne învață pe noi istoria bisericii din Efes? Tocmai acest lucru - că nicio doctrină nu este la fel de importantă ca un devotament (o dragoste fierbinte) față de Domnul Isus Însuși. Există un semn (și numai unul singur) al spiritualității adevărate, acela că viața lui Isus se manifestă tot mai mult (în mod crescând) în comportamentul nostru, și acest lucru la rândul său poate veni doar dintr-un devotament personal crescând față de Domnul Însuși.

Pavel era un om evlavios - un apostol înflăcărat (pasionat) și credincios, care a fost devotat Domnului Isus până la sfârșitul vieții sale. Și el a avertizat credincioșii de pretutindeni că Satana va încerca toate mijloacele posibile pentru a-i îndepărta de la "devotamentul simplu față de Hristos" (2 Corinteni 11: 3). "Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos."

Erori în chestiuni doctrinare, cum ar fi "botezul în apă" și "botezul în Duhul Sfânt", nu sunt deloc la fel de periculoase ca pierderea de către cineva a devotamentului personal față de Isus Hristos. Cu toate acestea, mulți credincioși niciodată nu par să realizeze acest lucru.

Zac Poonen | 26 februarie 2017