Comori în cer

Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor. (Iacov 1:27) 

Un prieten îmi vorbea ieri de pericolul alergării după darurile Duhului​​, fără a avea roada Duhului Sfânt. Și mi-a adus aminte versetul de mai sus. 

... strângeţi-vă comori în cer, unde nu le
mănâncă moliile şi rugina şi unde
hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
(Matei 6:20)

 Cei săraci și neajutorați au fost mereu în atenția lui Dumnezeu. Isus a spus: „Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie.” Iacov, Petru și Ioan, stâlpii bisericii primare, i-au îndemnat pe Pavel și Barnaba să nu-i uite pe cei săraci (Gal 2:10). Iacov ne pune pe jar: „Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? (Iac 2:14-16) 

Dragii mei, trăim vremuri în care ne îndreptăm către un trai comod, și de cele mai multe ori ne cheltuim banii pentru noi și ai noștri. Dacă vrem să ne convingem, să tragem o linie la sfârșit de lună și vom vedea cât am dat celor în nevoie. Unii dintre noi ne-am dezobișnuit să facem sacrificii pentru Domnul, deși El a sacrificat totul. Când citesc despre H. Taylor, mi-e rușine de viața mea: „Fiindcă se deprinsese să trăiască doar cu strictul necesar, din economiile rămase căuta să ajute pe cei în mari nevoi. Cu cât cheltuia mai puţin pentru sine, cu atât putea să ajute mai mult pe alţii, şi cu atât el era mai fericit.” 

Permiteți-mi să vă aduc la cunoștință situația unui frate lucrător din estul țării, care se ostenește mult pentru Domnul, dar se află în mari nevoi, datoriile acumulându-se și împovărându-l. Deși are un handicap fizic, aleargă în multe sate pentru evanghelizare. Are trei copii. Pensia de handicap este de 400 lei. Nu este un om care se plânge și nu știe ce scriu eu acum. Dacă Domnul vă pune pe inimă să purtați din poverile lui, vă rog să-mi scrieți.