Nu mai poți merge nicăieri

¹ Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El ... ³ Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării... (2 Tes. 2:1,3)


²² Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. (Mat. 10:22)


²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus și să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:28)
--------------------------------
Un frate a ajuns la magazinul Dedeman pentru a cumpăra ceva. Era împreună cu soția și nepoțelul de trei anișori. La intrare însă, a constatat ceea ce probabil deja știa din presă, că nu poate intra fără „pașaportul verde”, iar el nu era vaccinat. Un consultant al magazinului i-a spus că îl poate servi, dar trebuie să aștepte afară până cineva îi va prelua comanda.

Pe când aștepta afară în frig, nepoțelul s-a uitat prin ferestrele magazinului și fratele s-a simțit tras de mânecă: „Bunicule, ia uită-te ce luminițe frumoase în magazin!” Fratele a privit și el prin geam și a văzut într-adevăr o atmosferă feerică înăuntru. Magazinul era decorat deja pentru „sărbătorile” de iarnă cu sute de beculețe și ghirlande. A văzut totodată și raionul de la intrare unde se serveau: mâncare caldă, sucuri, cafea, etc. Și o mulțime de oameni erau acolo înăuntru.

Și tot privind el la luminițe, la raionul cu mâncare, și gândindu-se la căldura dinăuntru (în timp ce el stătea în frigul de afară) un gând i s-a strecurat în minte: „Ce bine era să fiu și eu înăuntru. Stăteam frumos la căldurică, beam o cafea, mâncam ceva, copilașul se juca și el bucurându-se de căldură și de luminițe... așa stau ca prostul afară în frig.”

Apoi, trezindu-se din „vedenia” aceasta, mintea i s-a dus mai departe: „Nu mai este mult și vine vremea când copiii lui Dumnezeu vor sta și se vor uita pe la geamuri, nemaiputând să intre nicăieri din pricină că nu vor fi primit semnul fiarei.” Și atunci un gând de la cel rău se va strecura în mintea multora: „De ce ești prost? Du-te până colo, înseamnă-te cu semnul și te poți bucura de toate acestea.” Dea Domnul ca în ziua aceea să putem întoarce capul și să putem rosti: „Înapoia mea, Satano!” Dar pentru ca atunci să avem această putere, trebuie să ne pregătim de azi.

Astăzi, când nu mai poți merge în mall, în magazinele mari de electrocasnice, și nu mai poți nici măcar să bei o cafea sau să mănânci o pizza sau o prăjitură pe o terasă dacă nu ești vaccinat, poate ne trece și nouă prin minte gândul: „Nu mai poți merge nicăieri!”. Și o undă de tristețe, cu gândul la vremurile trecute, poate veni peste noi.

Dar, dragi frați și surori, este un har faptul că Dumnezeu ne arată dinainte ce se va întâmpla și că ne putem pregăti pentru vremea aceea. Lumea nu crede și nu știe ce se întâmplă, dar copiii lui Dumnezeu știu că vaccinul este doar o „avanpremieră” a semnului fiarei. Deocamdată, așa cum am mai spus, vaccinul este doar o prefigurare a ceea ce va urma, dar încă de pe acum trebuie să ne cercetăm inima și să ne punem întrebarea: „Cât de mult ne afectează pe noi faptul că nu mai putem merge la mall, la sală, la patinoar sau în multe alte locuri?”

Trebuie să recunoaștem că uităm deseori că Domnul va veni în curând. Dar Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne restrânge încetul cu încetul zonele de acces, pentru ca să ne retragem mai des în odăiță (în singurătate cu Domnul) și în părtășiile frățești, ca la venirea Lui să ne găsească veghind.

Trebuie doar să avem ochi să vedem. Furați uneori de val ca și restul oamenilor, noi gândim că președinții țărilor și oamenii din fruntea guvernelor sunt cei care ne chinuie pe noi și nu ne lasă liberi să facem ce dorim... dar, frați și surori, să înțelegem că este mâna lui Dumnezeu. El știe ce urmează în istorie. El știe că urmează lepădarea de credință și venirea Antihristului. El știe ce este bine pentru copiii Săi, și anume că este aproape vremea, și că ei trebuie să învețe să vegheze în așteptarea venirii Domnului Isus și a răpirii lor la cer. El nu doar că ne spune în Scriptură să veghem, dar ne și conduce să învățăm lucrul acesta practic.

⁷ Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar și vegheaţi în vederea rugăciunii. (1 Pet. 4:7)

Dragi frați și surori, toată pandemia aceasta nu este mâna diavolului și cu atât mai puțin este mâna masonilor, ocultei sau a celor care conduc lumea pe față sau în ascuns. Este mâna lui Dumnezeu, și printre mai multe scopuri ale Lui, unul este acela de a-i pregăti pe copiii Lui pentru răpire.

Aceia dintre copiii lui Dumnezeu care sunt sinceri în inima lor, vor recunoaște că lumea aceasta ne-a cam furat inima la mulți în ultima vreme, de când cu prosperitatea materială și cu multitudinea de posibilități de petrecere a timpului liber. Chiar dacă multe din acestea nu sunt neapărat păcate în sine, ele ne-au depărtat inima de Domnul și ne-au redus timpul de părtășie în Cuvânt și rugăciune cu El. Și nu știu câți dintre noi mai pot spune că inima lor este întreagă a Domnului.

Dar Dumnezeu își arată încă o dată bunătatea față de noi, conducându-ne cu mână blândă dar fermă spre odăiță și spre adunările fraților, unde să așteptăm cu credință, în sfințenie și dragoste, venirea Lui. Numai să credem lucrul acesta, și să nu ne întristăm inimile degeaba, și să nu ne apucăm să ieșim în stradă pentru dărâmarea guvernului, căci este mâna Domnului.

Este mâna Domnului, copiii Domnului. Ridicați-vă capetele, căci izbăvirea voastră se apropie. Cine are ochi de văzut, să vadă... și cine are urechi de auzit, să audă! Cred din toată inima că Dumnezeu lucrează în felul acesta cu copiii Lui, cu cei care au crezut în jertfa Domnului Isus Hristos.

¹⁰ Ei vor urma pe Domnul ca pe un leu care va răcni, căci El Însuși va răcni, și copiii vor alerga tremurând de la apus. (Osea 11:10)

³⁵ Chiar și din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi și albiţi până la vremea sfârșitului, căci sfârșitul nu va fi decât la vremea hotărâtă. (Dan. 11:35)

Dragi frați și surori, pot urma restricții și mai mari: poate ni se va tăia internetul, poate nu vom mai avea acces la benzinării pentru a alimenta cu combustibil, poate se va încerca constrângerea noastră blocându-ne cartelele de telefon. Deocamdată s-ar putea să o rezolvăm cumva, fie prin teste COVID rapide, fie prin teste de ANTICORPI, fie chiar prin VACCIN, pe care unii frați deja l-au făcut (fie că au crezut în eficacitatea lor, fie că au fost constrânși la servici).

Dar să privim lucrul acesta în perspectiva semnului fiarei, care, conform Bibliei, este o realitate în viitorul nu știm cât de apropiat sau de îndepărtat. A ne vaccina pentru că suntem constrânși la locul de muncă poate fi de înțeles acum, dacă am căutat voia Domnului și Domnul nu ne-a vorbit ceva împotrivă sau nu ne-a oprit într-un mod evident. Dar să înțelegem că nu va mai fi de înțeles atunci când ni se va cere să ne închinăm antihristului (ca și cum ar fi el Mesia, Hristosul) și să primim semnul lui pe frunte sau pe mână.

Dar atenție... dacă acum ne vaccinăm pentru că nu mai putem merge la mall sau la sală, sau pentru că nu mai putem merge în vacanțe la hotel, sau pentru că nu mai putem vizita „lumea”, sau pentru că nu mai putem și noi sta pe o terasă la restaurant, atunci motivația noastră este periculoasă. Ne obișnuim să cedăm datorită faptului că nu ne mai putem satisface dorințele trupului. Și ce vom face atunci când va veni antihristul cu o mulțime de restricții?

Să învățăm să renunțăm de pe acum la tot felul de lucruri la care azi începem să nu mai avem acces, pentru ca atunci când ni se va cere să renunțăm la lucruri mai mari (cum ar fi mașina, casa, libertatea sau chiar viața noastră) să nu ne mai fie greu.

Să mulțumim deci lui Dumnezeu pentru că vedem mâna Lui la lucru în favoarea copiilor Lui. Să nu ne împotrivim Duhului Sfânt și lucrării Lui. Dacă vedem – și cred că vedem cu toții – că lucrarea Duhului Sfânt în vremea aceasta este să ne dezlipească inima de lucrurile lumii (chiar și de cele aparent inofensive) și de tot ceea ce este pământesc... și dacă vedem că lucrarea Duhului Sfânt în aceste zile este să ne apropie iar de Dumnezeu, să ne apropie iar de odăiță și de locurile de rugăciune și să ne pregătească pentru cer... atunci să dăm curs acestei călăuziri a lui Dumnezeu. Dea Domnul să nu ne codim ca Lot înainte de a fi scos din Sodoma și să nu aruncăm nicio privire înapoi ca nevasta lui Lot, regretând că nu mai putem merge nu știu prin ce locuri care vor arde în final și se vor preface în scrum. Să privim spre ceruri, acolo de unde Domnul Isus va reveni în același fel cum l-au văzut ucenicii plecând la cer. El s-a dus să ne pregătească un loc de fericire veșnică, în prezența lui Dumnezeu, și va reveni să ne ia. Lucrurile de pe pământ sunt pur și simplu, așa cum spunea apostolul Pavel, un gunoi.

Dragi frați și surori, dea Domnul să nu plângem ca evreii după oalele cu carne (raioanele KFC din mall-uri), ci să căutăm iarăși pe Domnul în cămăruța noastră, să-L căutăm locurile de rugăciune și să redescoperim părtășia cu frații în Cuvânt și rugăciune și în așteptarea venirii Domnului. Să nu privim cu jind la ferestrele Mall-urilor, nici la terasele pline de clienți, ci să privim la cer.

Deschideți-vă casele și chemați pe frați la părtășie în Cuvânt și rugăciune. Domnul să ne ajute! Domnul nostru vine! Maranata!
----------------------------
Doamne, ești atât de bun cu noi. Mă bucur și îți mulțumesc, nu doar pentru că ne înveți prin Scriptură adevărurile Tale, dar și pentru faptul că ne conduci cu mâna Ta blândă dar fermă spre locașul sfințeniei Tale.

¹¹ Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă Și făcător de minuni?
…
¹³ Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit Și ai izbăvit pe poporul acesta, Iar prin puterea Ta îl îndrepţi Spre locașul sfinţeniei Tale.
…
¹⁷ Tu îi vei aduce și-i vei așeza pe muntele moștenirii Tale, În locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaș, Doamne, La Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne! (Exod 15:11,13,17)


Fiți binecuvântați!

Naomi Balk - Căutând Fața Domnului

Atât de des, în cercurile creștine, este ușor să lăsăm distragerile și nevoile să-L scoată pe Hristos din atenția noastră și de la locul Său de drept pe tronul inimilor noastre. Am fost meniți să-L cunoaștem pe Hristos și să ne bucurăm de o relație frumoasă cu El, așa că haideți să-L căutăm pe Dumnezeu, așa cum spune Evrei 12:1: „[Lăsând] deoparte orice povară și păcatul care se lipește atât de strâns...” Nu subminați relația voastră cu Creator vostru printr-o stare de mulțumire de sine.

Cei mai buni dintre noi au pierdut ceva de neînlocuit sau valoros, cum ar fi cheile mașinii sau portofelul. Graba de a le găsi poate deveni consumatoare, deoarece chiar și un preț ridicat sau un inconvenient merită pentru a le recupera. La sfârșitul zilei, nu trebuie să neglijăm lucrurile valoroase ale vieții. Isus a împărtășit o poveste în Matei 13:44-46 despre un bărbat care a vândut tot ce avea pentru a cumpăra un teren pentru că pe acel teren era îngropată o comoară. Gândește-te la întrebarea: suntem dispuși să renunțăm la ceea ce avem doar pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu? 

Aruncând o privire mai profundă asupra Vechiului Testament, cuvântul „a căuta” este adesea asociat cu căutarea prezenței lui Dumnezeu sau căutarea feței Lui. În Ieremia 29:13, Dumnezeu spune: „Mă vei căuta și Mă vei găsi, când Mă vei căuta din toată inima ta”. Ebraica folosește două cuvinte diferite pentru „căutare”. Primul „vei căuta” înseamnă: a căuta, a cere, a dori, a cere exact. Al doilea înseamnă „a recurge la sau a căuta”. Dumnezeu promite prezența Sa (Evrei 13:5), totuși noi trebuie să-L căutăm din toată inima – clipă de clipă – pentru că El este vrednic.

În perspectiva eternității, scufundarea tot mai profundă în adâncimile cunoașterii lui Dumnezeu este cel mai veșnic și mai semnificativ lucru pe care îl putem face pe pământ. Omenirea a fost creată pentru a-L cunoaște și a se bucura de El. Nu am putea niciodată să-l înțelegem pe deplin pe Dumnezeul atotștiutor, totuși apostolul Pavel celebrează ceea ce Dumnezeu a revelat despre Sine în Evanghelie. Romani 11:33 spune:

„O, adâncimea bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de insondabile sunt căile Lui!”

În plus față de complexitatea Sa, Dumnezeu S-a revelat pe Sine făcând Cuvântul să devină trup (Ioan 1:1,14) și El ne invită să creștem în relație și în sfințenie. Iacov 4:8 spune: „Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!” Deși cuvintele „apropiați-vă” sună pasiv, nu sunt!

Urmașii lui Hristos sunt într-o călătorie de transformare și creștere spirituală. Aceasta implică adesea discipline spirituale, timp în Cuvânt, părtășie cu credincioșii și retrageri spirituale. În tot zgomotul vieții, fii încurajat să-L cauți pe Dumnezeu și roagă-L să-ți arate mai mult cine este El. Una dintre cele mai bune căi este să vă reangajați și să vă predați inima lui Hristos și să-L invitați în fiecare moment.

Shane Idleman - Ce înseamnă să-L cauți cu adevărat pe Dumnezeu?

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara. (2 Cronici 7:14) Chemarea lui Dumnezeu nu este către Hollywood, Washington sau mass-media, ci către noi. Dacă „poporul Meu” se întoarce la Mine, voi vindeca și voi restaura. Să aruncăm o privire mai atentă la a treia poruncă: 

Cum Îl putem căuta pe Dumnezeu astăzi?

Avem o formă de creștinism la „microunde”. Timpul de slujbă este redus la puțin peste o oră, rugăciunea este doar o privire aruncată pe deasupra și închinarea este concepută pentru a distra masele. „Oamenii se plictisesc”, spun ei, „deci serviciile noastre trebuie să fie mai atrăgătoare”.

Biserica este plictisitoare pentru că puterea lui Dumnezeu a dispărut din multe congregații... lipsește dorința de a-L urmări pe El atât de la amvon, cât și din strană. Ca și Samson, ei „nu știu că Duhul Domnului a plecat” (vezi Judecători 16:20). Dar există speranță dacă Îl căutăm din nou pe Dumnezeu.

A căuta în acest context înseamnă a „găsi ceea ce lipsește”. Cuvântul ebraic pentru căutare, baqash, are un înțeles foarte puternic. Imaginați-vă că vă pierdeți copilul într-un mall aglomerat. Toată inima ta ar fi angajată (în căutarea lui). Cum ți-ai petrece timpul? Unde s-ar concentra energia ta? Acum, faceți o paralelă din aceasta cu căutarea lui Dumnezeu.

Am spus adesea că una dintre cele mai dificile provocări asociate cu păstorirea nu este pregătirea predicilor, conducerea unei biserici sau solicitantele întâlniri de consiliere; este aceea de a fi martor (de a asista) la rezultatele tragice ale deshidratării (uscăciunii) spirituale ‒ a privi cum oamenii mor spiritual cu apa vie la doar câțiva pași de ei. Din păcate, suntem prea ocupați și prea absorbiți de noi înșine pentru a-L căuta cu adevărat cu toată puterea noastră.

În cultura actuală, există nenumărate atracții (seducții, ademeniri, momeli) care ne îndepărtează de a-L căuta cu adevărat pe Dumnezeu. Convingerea mea fermă este că, după mântuire, căutarea lui Dumnezeu este cel mai important aspect al vieții creștine... să-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu: „Mă vei căuta și mă vei găsi când Mă vei căuta din toată inima ta” (Ieremia 29:13). Foarte puțini dintre noi au experimentat vreodată această relație strânsă cu Dumnezeu, deoarece implică lucruri precum smerenia, moartea sinelui, rugăciunea vibrantă și închinarea din inimă. Acest lucru nu este menit să descurajeze, ci să condamne. Convingerea este un dar minunat de la Dumnezeu folosit pentru a întoarce inima către El.

Să fim sinceri: câți pot spune cu adevărat ca Ieremia: „Cuvântul Lui este în inima mea ca un foc, un foc închis în oasele mele. Aș vrea să-l opresc dar nu pot” (Ieremia 20:9)? Câți au experimentat cu adevărat cuvintele lui Isus din Ioan 7:38: „Oricine crede în Mine, după cum spune Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie?” Câți se pot raporta cu adevărat la „vremurile de înviorare” din Fapte 3:19? Câți înțeleg cu adevărat cuvintele lui Ioan Botezătorul când a strigat: „După mine va veni unul care este mai puternic decât mine, ale cărui sandale nu sunt în stare să le port. El vă va boteza cu Spirit Sfânt și cu foc” (Matei 3:11)? Mulți au cunoștințe în cap, dar nu au experimentat niciodată cu adevărat prezența lui Dumnezeu.

Majoritatea nu Îl caută niciodată pe Dumnezeu din cauza păcatului continuu și nemărturisit. A fi ispitit nu este păcat – a te preda lui este. Ispita este, de asemenea, o oportunitate de a face ceea ce este corect, întorcându-te de la ea. 1 Corinteni 10:13 afirmă: „Nicio ispită nu v-a cuprins decât cea care este comună omului; dar credincios este Dumnezeu, care nu vă va lăsa să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va face și calea de scăpare, ca să o puteți îndura.” 

Această „cale de scăpare” este în cele din urmă cea care înclină cântarul spre căutarea lui Dumnezeu. Când fugim de ispite, ne întoarcem de la păcat și Îl căutăm pe Dumnezeu, rezultatul este umplerea Duhului. Ușa ispitei se leagănă în ambele sensuri – poți intra sau ieși. Dacă alegem să intrăm, odată aflați înăuntru, este posibil să nu mai vedem din nou atât de clar semnul de ieșire.

Voi încheia cu o corespondență pe care am primit-o de la un om înainte ca acesta să-L caute pe Dumnezeu din toată inima lui: „Devenisem cineva ce nu credeam că voi deveni vreodată. Eram în întuneric total... dormeam în haine cât de mult puteam. Am început să-mi doresc să mor. Durerea emoțională a fost insuportabilă.” Dar iată corespondența lui după ce L-a căutat cu pasiune pe Dumnezeu și și-a predat viața Lui. „Îmi doresc doar ca toată lumea să simtă dragostea pe care am trăit-o. Sunt capabil să-i iert pe alții și să-i iubesc cu adevărat. Simt că m-am renăscut... pacea care poate întrece orice pricepere a fost găsită acum.”

Cât timp vei mai aștepta? Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, urmează-L (cf.1 Regi 18:21).

Danielle Bernock - Ce înseamnă să cauți Fața lui Dumnezeu?

Dumnezeu vrea ca noi să-i căutăm chipul pentru că vrea să fie cunoscut de noi. Fiecare om are dorința de a fi cunoscut și iubit. Dumnezeu are și el această dorință și îi binecuvântează din belșug pe cei care îi caută chipul.

Biblia ne spune mereu să-L căutăm pe Dumnezeu. Câteva versete vorbesc despre căutarea feței lui Dumnezeu. Ce înseamnă să-L cauți pe Dumnezeu? De ce trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu? Și care este semnificația căutării feței lui Dumnezeu?

De ce să-L caut pe Dumnezeu?

În afară de faptul că trebuie să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, de ce trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu? De ce ne spune să-l căutăm? Se ascunde? Nu, Dumnezeu nu se ascunde. Motivul pentru care Dumnezeu ne spune să-l căutăm este pentru că vrea să fie găsit.

Dar dacă de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, îl vei găsi dacă îl vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău.(Deuteronom 4:29).

„Îi iubesc pe cei care mă iubesc, iar cei care mă caută mă găsesc” (Proverbe 8:17).

„Mă vei căuta și mă vei găsi când mă vei căuta din toată inima ta”(Ieremia 29:13).

„Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide ușa”  (Matei 7:7).

„Dumnezeul care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și pământului... a făcut acestea pentru ca ei să-L caute și să se silească să-l găsească, deși nu este departe de niciunul dintre noi.(Faptele Apostolilor 17:24,27).

Trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu pentru că suntem înconjurați de atâtea distrageri (sunt atâtea lucruri care ne distrag atenția).

Ce înseamnă „a căuta”?

Cuvântul „căută” în ebraică în Strong’s Concordance înseamnă „a căuta prin orice metodă”. În greacă, înseamnă „a căuta să găsești”. Deși Strong's oferă mai multe semnificații și mai multe detalii, sensul de bază al cuvântului „a căuta” susține dorința lui Dumnezeu de a fi găsit.

A căuta ceva înseamnă a tânji după el. Cel care caută este tenace. Îl căutăm pe Dumnezeu prin rugăciune.

Ce căutăm?

Mergem la Dumnezeu în rugăciune pentru multe lucruri, provizii, vindecare, mângâiere, înțelepciune etc. și nu este nimic rău în asta. Avem nevoi și Dumnezeu dorește să ne ajute.

„De aceea, nu vă îngrijorați, zicând: „Ce vom mânca?” sau 'Ce să bem?' sau „Ce ne vom îmbrăca?” Căci după toate aceste lucruri neamurile le caută. Căci Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate aceste lucruri. Dar căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor adăuga” (Matei 6:31-33).

Luca 12:32 detaliază dorința lui Dumnezeu de a ne asigura: „Nu vă temeți, turmă mică, căci Tatălui vostru a vrut să vă dea Împărăția”.

Căutarea acestor tipuri de lucruri poate fi numită căutarea „mâinii lui Dumnezeu”. Este căutarea a ce poate el să facă pentru noi sau să ne dea. După cum am spus, nu este nimic în neregulă cu asta, dar există o relație mai profundă pe care Dumnezeu dorește să o aibă cu noi. Aceasta se găsește prin căutarea „feței lui Dumnezeu”.

De ce Fața Lui?

Versetele biblice pentru căutarea „feței” lui Dumnezeu se găsesc toate în Vechiul Testament. Cuvântul ebraic folosit pentru față înseamnă „față, partea care se întoarce”. Vine de la rădăcina care înseamnă „a se întoarce, a înfrunta, a arăta și a privi”. Aceasta implică a fi față în față cu Dumnezeu, care este un loc de intimitate profundă. 

Priviți cum aceste două versete sunt traduse diferit și luminează relația. Unul folosește cuvântul față, în timp ce altul nu.

Privește la DOMNUL și la puterea Lui; caută-i mereu chipul (Psalmul 105:4).

Căutați pe Domnul și puterea Lui; caută-i mereu prezența! (Psalmul 105:4, ESV).

Inima mea a spus: „Caută fața Lui”. Fața Ta, DOAMNE, o voi căuta. (Psalmul 27:8).

Inima mea te-a auzit spunând: „Vino și vorbește cu mine”. Și inima mea răspunde: „Doamne, vin!”(Psalmul 27:8, NLT). 

Dumnezeu vrea ca noi să-i căutăm chipul pentru că vrea să fie cunoscut de noi. Putem învăța multe despre Dumnezeu fără să-l cunoaștem îndeaproape.

Fiecare om are dorința de a fi cunoscut și iubit. Dumnezeu are și el această dorință și îi binecuvântează din belșug pe cei care îi caută chipul. 

Ei vor primi binecuvântare de la Domnul și justificare de la Dumnezeu, Mântuitorul lor. Acesta este neamul celor ce-L caută, care caută Fața Ta, Dumnezeul lui Iacov (Psalmul 24:5-6).

A căuta chipul lui Dumnezeu înseamnă a căuta o relație mai profundă cu el. Acest lucru se face nu numai prin rugăciune, ci și prin închinare. Cei care caută fața lui Dumnezeu nu vor fi dezamăgiți.

John Piper - Ce înseamnă să-L cauți pe Domnul?

A căuta pe Domnul înseamnă a căuta prezența lui. „Prezența” este o traducere comună a cuvântului ebraic „față”. Literal, trebuie să căutăm „fața” lui. Dar acesta este modul ebraic de a avea acces la Dumnezeu. Să fii înaintea feței lui înseamnă să fii în prezența lui.  Dar nu sunt copiii lui mereu în prezența lui? Da și nu. Da în două sensuri: În primul rând, în sensul că Dumnezeu este omniprezent și, prin urmare, întotdeauna aproape de orice și de toată lumea. El ține totul în ființă. Puterea Lui este mereu prezentă în susținerea și guvernarea tuturor lucrurilor.

Și în al doilea rând, da, el este mereu prezent alături de copiii săi în sensul angajamentului său de legământ de a fi mereu alături de noi și de a lucra pentru noi și de a întoarce totul spre binele nostru: „Iată, Eu sunt cu voi mereu, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20).

Când El nu este cu noi

 

Dar există un sens în care prezența lui Dumnezeu nu este întotdeauna cu noi. Din acest motiv, Biblia ne cheamă în mod repetat să „căutăm pe Domnul . . . caută-i mereu prezența” (Psalmul 105:4). Prezența manifestă, conștientă și de încredere a lui Dumnezeu nu este experiența noastră constantă. Sunt perioade în care devenim neglijenți față de Dumnezeu și nu-i dăm niciun gând (nu ne gândim deloc la el) și nu ne punem încrederea în el și îl găsim „nemanifestat” – adică neperceput ca mare, frumos și valoros de ochii inimii noastre.

Fața lui – strălucirea caracterului său personal – este ascunsă în spatele cortinei dorințelor noastre carnale. Această condiție este întotdeauna gata să ne depășească. De aceea ni se spune să „căutăm prezența lui continuu.” Dumnezeu ne cheamă să ne bucurăm de conștiința continuă a măreției, frumuseții și valorii Sale supreme.

Ce înseamnă să cauți

 

Acest lucru se întâmplă prin „căutare”. Continuă căutare. Dar ce înseamnă asta practic? Atât Vechiul, cât și Noul Testament spun că este o „setare a minții și a inimii” asupra lui Dumnezeu. Este fixarea sau concentrarea conștientă a atenției minții noastre și a afecțiunii inimii noastre asupra lui Dumnezeu.

Acum pune-ți mintea și inima să cauți pe Domnul Dumnezeul tău. (1 Cronici 22:19)

Acum,, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați lucrurile de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Setați-vă mințile la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. (Coloseni 3:1–2)

 

O alegere conștientă

 

Această setare a minții este opusul unei minți lăsate să gândească la voia întâmplării. Este o alegere conștientă de a îndrepta inima către Dumnezeu. Iată ce se roagă Pavel pentru biserică: „Fie ca Domnul să vă îndrepte inimile spre iubirea lui Dumnezeu și către statornicia lui Hristos” (2 Tesaloniceni 3:5). Este un efort conștient din partea noastră. Dar acel efort de a-L căuta pe Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu.

Nu facem acest efort mental și emoțional de a-L căuta pe Dumnezeu pentru că El este pierdut. Asta facem atunci când căutăm o monedă sau o oaie. Dar Dumnezeu nu este pierdut. Cu toate acestea, întotdeauna există ceva prin care sau în jurul căruia trebuie să mergem să-l întâlnim în mod conștient. Aceasta trecere prin sau în jur este ceea ce este căutarea. El este adesea ascuns, voalat. Trebuie să trecem prin mediatori și prin obstacole.

„Dumnezeu ne cheamă să ne bucurăm de conștiința continuă a măreției, frumuseții și valorii Sale supreme.”

 

Cerurile spun slava lui Dumnezeu. Deci îl putem căuta prin asta. El se dezvăluie în cuvântul său. Deci îl putem căuta prin asta. El ni se arată în dovezile harului din ceilalți oameni. Deci îl putem căuta prin asta. Căutarea este efortul conștient de a ajunge prin mijloacele naturale la Dumnezeu însuși ‒ de a ne îndrepta constant mintea către Dumnezeu în toate experiențele noastre, de a ne îndrepta mintea și inimile către El prin mijloacele revelației Sale. Aceasta este ceea ce înseamnă căutarea lui Dumnezeu.

Obstacole de evitat

 

Și există nesfârșite obstacole pe care trebuie să le ocolim pentru a-l vedea clar și pentru a putea fi în lumina prezenței lui. Trebuie să fugim de activitățile superficiale (neinteresante, proaste) din punct de vedere spiritual. Trebuie să fugim de ele și să le ocolim. Ne blochează drumul.

Știm ce ne face să fim extrem de sensibili la aparițiile lui Dumnezeu în lume și în Cuvânt. Și știm ce ne plictisește și ne orbește și ne face să nu vrem nici să-l căutăm. Trebuie să ne îndepărtăm de aceste lucruri și să le ocolim dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu. Aceasta este ceea ce implică căutarea lui Dumnezeu.

Și pe măsură ce ne îndreptăm mintea și inimile spre Dumnezeu în toate experiențele noastre, strigăm către El. Și asta înseamnă a-l căuta.

Căutați pe Domnul câtă vreme poate fi găsit; chemați-l cât este aproape. (Isaia 55:6)

Dacă îl vei căuta pe Dumnezeu și vei cere milă Atotputernicului. . . (Iov 8:5)

Căutarea implică chemarea și implorarea. „Doamne, deschide-mi ochii. Doamne, trage înapoi perdeaua propriei mele orbiri. Doamne, ai milă și descoperă-te. Tânjesc să-ți văd fața.”

Umilința este esențială

 

Marele obstacol în căutarea Domnului este mândria. „În mândria feței sale cel rău nu-l caută” (Psalmul 10:4). Prin urmare, smerenia este esențială pentru a-L căuta pe Domnul.

Marea făgăduință pentru cei care Îl caută pe Domnul este că El va fi găsit. „Dacă-L cauți, el va fi găsit de tine” (1 Cronici 28:9). Și când este găsit, există o mare răsplată. „Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dumnezeu însuși este cea mai mare răsplată a noastră. Și când îl avem pe el, avem totul. De aceea, „Căutați pe Domnul și puterea Lui; caută-i mereu prezența!” (Psalmul 105:4).

Dar eu... oare câte stele am?

O STEA ★ PENTRU PREZENȚĂ!

DOUĂ STELE ★★ PENTRU SLUJIRE!

DAR EU... OARE CÂTE STELE AM?

– mesaj ca urmare a unui vis –

²⁰ Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi... Stăpânul său i-a zis: "Bine, rob bun și credincios... (Matei 25:20-21)

¹⁴ ... alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:13-14)

... dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi. (Luca 14:13-14)

¹⁷ „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” (Ioan 2:17)

-----------------------------

Zilele trecute am avut o discuție prin mesaje cu o soră. În ultimele luni a traversat câteva "furtuni". Acestea și poate și alte motive au afectat-o destul de mult în ce privește mersul la biserică și slujirea.

Îmi dau seama că este așa, deoarece eu însumi am trecut pe acolo. Bolnav fiind de cancer și atacat din mai multe părți de necazuri, îmi venea mereu gândul că este normal să o las mai moale în ce privește latura spirituală. Dar Dumnezeu, în bunătatea Lui, i-a dat sorei un vis, care m-a ajutat și pe mine. Cu acceptul ei, vă redau visul:

"Am avut un vis. Știați că Domnul ne-a dat un act la fiecare, în care este scrisă prezența la biserică și slujirea? Am rămas uimită, arăta ca o diplomă de absolvire, cu stele aurii.

Toate stelele sunt la fel. Pe rândul întâi sunt stelele pentru mersul la biserică. Este loc pentru 10 stele. Iar pe rândul al doilea sunt 10 stele de slujire.

Știți câte am ajuns să am eu? O stea ★ pentru mersul la biserică și două stele ★★ pentru slujire. Aici m-a adus viața asta plină de probleme și răutatea diavolilor. Serviciul e de asemenea cel care mă ține departe de biserică, încununat cu oboseală din plin.

Dar în cer... actul aceasta este foarte important. Avea hârtie groasă de diplomă. Și stelele puteau fi scoase. (Adică în trecut poate am avut mai multe stele, dar dacă ne-am lăsat pe tânjală, ni se pot lua din ele.)

Apoi Dumnezeu mi-a arătat și pentru soț. Avea cinci stele ★★★★★ pentru prezența la biserică și trei stele ★★★ pentru slujire. Și mi-a mai arătat pentru un alt frate: avea opt stele ★★★★★★★★ de biserică și cinci ★★★★★ de slujire. Ca să fac diferența.

Am înțeles prin acest vis că am pierdut mult prin aceste valuri care au venit peste mine. Nu am știut să le fac față."

-------------------------------

Dragi frați și surori, mulți din cei care citiți aceste rânduri ați trecut sau treceți prin tot felul de "furtuni". Și poate suntem ispitiți s-o lăsăm mai moale cu mersul la biserică și cu slujirea.

PREZENȚA LA ADUNARE

Nici nu ne dăm seama cât de mult contează pentru Domnul faptul că la fiecare întâlnire de adunare (nu doar duminica) noi suntem acolo prezenți ca să-I aducem – din inimi curate și vieți sfinte – închinarea și mulțumirile noastre Celui care S-a jertfit pentru noi. Și cât de mult contează pentru cei nou veniți faptul de a vedea o biserică vie. Mă gândesc de câte ori, în cei 2000 de ani care au trecut de la întâmplarea cu cei zece leproși vindecați, Domnul Isus a trebuit din nou, cu inima întristată, să rostească cuvintele: "Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?" (Luca 17:17-18)

SLUJIREA

Și, de asemenea, nu realizăm cu adevărat, și trebuie să ni se reamintească mereu, cât de importantă este pentru Dumnezeu slujirea noastră. Apostolul Pavel le amintește tesalonicenilor datoria lor: ⁹ ... de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu și adevărat. (1 Tes. 1:9-10)

Pilda talanților, pilda polilor și alte texte din Scriptură ne vorbesc despre faptul că vom da într-o zi socoteală de felul în care L-am slujit pe Domnul cu talanții (darurile spirituale) care ne-au fost dați.

Și să privim cât de frumoase sunt promisiunile Domnului Isus pentru cei ce-L slujesc:

²⁶ Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. (Ioan 12:26)

Domnul să ne ajute să nu uităm să ne evaluăm periodic talanții (darurile spirituale) și să-i punem în negoț. Să ne rugăm Domnului să ne deschidă ochii să vedem cum putem să-L slujim mai bine și mai mult: "Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii și priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș." (Ioan 4:35)

-------------------------------

Ca oameni, ne-am dori în multe domenii să fim cei mai buni dacă se poate. Ne-am dori să fim cei mai buni din clasă, să luăm premiul întâi cu coroniță și toți ceilalți colegi să ne aplaude. Ne-am dori să fim campioni la un sport, să urcăm pe podium și tot stadionul să ne aplaude. Ne-am dori să fim cei mai buni la serviciul nostru, să fim premiați și șeful să ne felicite în fața întregului colectiv.

Cu cât mai mult ar trebui să ne îmbulzim să fim primii la întâlnirile bisericii, să fim cei mai buni creștini, cu cele mai multe stele pe diplomă: cei mai plini de dragoste, cei mai iertători, cei mai smeriți, cei mai plini de râvnă pentru a sluji Domnului și fraților?

Poate ne vine gândul că nu suntem îndeajuns de stimulați. În lume, oamenii sunt stimulați pentru a atinge performanța: elevii care au note mari primesc burse, studenții care au note mari primesc chiar burse în străinătate, angajații sunt stimulați prin prime, iar sportivii prin premii mari.

Noi, creștinii, suntem uneori atât de palizi în viața noastră de credință, de parcă nu am avea niciun premiu de primit, și de aceea nici nu ne dăm toate silințele. Poate dacă s-ar premia la sfârșit de an cu o sumă consistentă (să zicem 10.000 euro sau o excursie gratuită pentru toată familia în Israel) fiecare creștin care a avut cele mai multe prezențe la biserică, poate atunci n-ar mai întârzia nimeni și n-ar mai rămâne departe de adunare din orice motiv.

Dar, dragi frați și surori, noi, creștinii, trăim prin credință, nu prin vedere. Cununile noastre și premiile noastre ne așteaptă în ceruri. Dacă ele nu se văd acum cu ochiul liber, asta nu înseamnă că ele nu există. Pe baza Cuvântului lăsat scris de Duhul Sfânt, noi credem că ele sunt pregătite și ne așteaptă.

⁹ Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9)

Sunt mai multe locuri în Biblie care ne vorbesc despre cununile și răsplătirile care îi așteaptă pe cei care L-au slujit pe Domnul pe pământ.

¹³ Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. ¹⁴ Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” (Luca 14:13-14)

Apoi sunt cele două pilde – pilda talanților și pilda polilor – care arată de asemenea spre răsplătire:

¹⁶ Cel dintâi a venit și i-a zis: "Doamne, polul tău a mai adus zece poli." ¹⁷ El i-a zis: "Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primește cârmuirea a zece cetăţi." (Luca 19:16-17)

Și avem și exemplul apostolului Pavel, care știa că va fi încununat și premiat pentru toată alergarea și slujirea lui.

⁸ De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (2 Tim. 4:8)

¹⁴ alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filip. 3:12,14)

Cunună, premii, răsplătiri cerești: acestea erau motivații puternice care-l determinau pe Pavel să slujească cu toată ființa lui pe Domnul.

CONCLUZII

1. Visul pe care Dumnezeu i l-a dat sorei arată că noi, ca ființe umane aflate în trupurile acestea de lut, suntem tentați să ne plângem de milă și să considerăm că este normal, din cauza suferinţelor, să o lăsăm mai moale cu biserica și slujirea. Dar să ne trezim și să vedem că în spate este diavolul. El caută să ne aducă în astfel de stări de apatie, ca să ne fure cununa, premiile și răsplătirile pregătite de Domnul pentru noi, și care ne așteaptă în Împărăția cerurilor.

Un frate aflat într-o situație de boală și tentat să abandoneze slujirea a primit de la Domnul următorul răspuns: ²⁵ Cine își iubește viaţa (cine ține la viața lui) o va pierde și cine își urăște viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veșnică. (Ioan 12:25)

2. Trebuie să credem Cuvântul. Trebuie să credem că tot ce facem pentru Domnul (pentru înaintarea Evangheliei, pentru ajutorarea fraților aflați în nevoie), ne va fi răsplătit... să credem că Domnul Însuși se va bucura să ne dea tot felul de premii, cununi și răsplătiri pentru seriozitatea credinței noastre și pentru slujirea noastră.

Și trebuie de asemenea să credem că Domnul este foarte întristat de necredința noastră, atunci când ne vede alergând mai mult pentru premiile lumii acesteia, decât pentru răsplătirile veșnice.

3. Trebuie să învățăm să cheltuim mai puțin pentru noi înșine și mai mult pentru Domnul. Tot ceea ce cheltuim pentru noi în exces, dorind să ne satisfacem tot felul de pofte, va fi pierdut pentru totdeauna, dar tot ce facem pentru Domnul, pentru înaintarea Evangheliei, pentru ajutorarea fraților, pentru hrănirea săracilor, totul va fi răsplătit de Domnul în Împărăția lui Dumnezeu cu mână largă.

Cât de frumos este, în acest context, exemplul lui Hudson Taylor, misionar în China:

"Din salariul primit, el dădea a zecea parte pentru lucrarea lui Dumnezeu, iar cu restul plătea chiria, îşi cumpăra hrana şi ajuta pe alţi săraci. Duminica, făcea evanghelizare într-o parte mai neglijată a oraşului, unde trăia populaţia săracă. Fiindcă se deprinsese să trăiască doar cu strictul necesar, din economiile rămase, căuta să ajute pe cei în mari nevoi. Cu cât cheltuia mai puţin pentru sine, cu atât putea să ajute mai mult pe alţii, şi cu atât el era mai fericit." (Lumini peste veacuri)

4. Îndemnurile din Scriptură sunt îndreptate spre modestie și spre strictul necesar, pentru a avea mai multe resurse să-L slujim pe Domnul.

¹¹ Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; și cine are de mâncare să facă la fel.” (Luca 3:11)

⁸ Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. (1 Tim. 6:8)

Domnul Isus Hristos a părăsit viața liniștită din ceruri și și-a sacrificat viața pentru noi. Noi ce sacrificii facem?

--------------------------

Doamne, mi-e teamă că unii dintre noi am ațipit și suntem pe cale să adormim de-a binelea, ca fecioarele neînțelepte. Te rog, trezește-ne! Umple-ne cu râvnă pentru Casa Ta și pentru slujire. Deschide-ne ochii să vedem talanții (darurile spirituale) pe care ni le-ai dat și să le valorificăm pentru slava Numelui Tău. Amin!

Ce-ți dorești să cunoști: lumea sau profunzimile lui Dumnezeu?

⁰ ... Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. (1 Cor. 2:10)

¹¹ ... nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. (1 Cor. 2:11)

¹² Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. (1 Cor. 2:11-12)

² și le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” (Fapte 19:2)

---------------------------------

Începând de la curiozitatea Evei din Eden și până astăzi, lumea este avidă de cunoaștere. Unii se mulțumesc să cunoască cancanurile din viețile vedetelor muzicale, sportive sau politice.

Alții merg mai departe și cercetează științele lumii. Unele din ele sunt fascinante, pentru că îți descoperă creația lui Dumnezeu, cum ar fi biologia, geologia sau astronomia. Alții sunt pasionați de istorie, iar alții sunt pasionați să descopere lucruri ascunse.

După curiozitatea firii noastre pământești, noi, oamenii, am fi foarte bucuroși dacă am avea acces la dosarele NASA, la documentele secrete ale masonilor sau la cele de la Vatican. Acestea sunt locuri unde se crede că se află secrete nemaipomenite. Dar oamenii de rând nu au acces la așa ceva, și probabil unii sunt foarte întristați de lucrul acesta. Le rămâne doar să se alimenteze de pe internet, de pe tot feluri de situri care pretind că într-un fel sau altul au găsit o portiță de a afla lucrurile ascunse.

Dar, dragi frați și surori, ce părere aveți despre faptul că Dumnezeu ne-a dat acces la "lucrurile adânci ale lui Dumnezeu"?

¹⁰ ... Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. (1 Cor. 2:10)

Gândiți-vă numai: ce valoare au secretele NASA, ale masonilor și Vaticanului, puse în balanță cu "lucrurile adânci ale lui Dumnezeu", sau "cele mai profunde secrete ale lui Dumnezeu" (traducerea BVA), sau "profunzimile lui Dumnezeu" (traducerea CV)?

Și nouă ni s-a dat acces la aceste secrete ale lui Dumnezeu. Trebuie numai să le căutăm, trebuie numai să le cercetăm.

Cel care poate cerceta lucrurile adânci ale lui Dumnezeu este Duhul lui Dumnezeu. Am primit noi Duhul Sfânt când am crezut? Dacă da, atunci preocuparea noastră va fi cercetarea și cunoașterea lucrurilor lui Dumnezeu, chiar a lucrurilor adânci ale lui Dumnezeu.

Dacă avem Duhul Sfânt locuind în noi, El ne va mâna mereu către lucrurile spirituale: către Biblie, către rugăciune, către părtășia cu cei ce-L caută pe Domnul dintr-o inimă curată. Duhul Sfânt este o persoană. El "trage" de noi înspre cele spirituale, El pune în noi o sete după lucrurile adânci ale lui 

Dumnezeu, după cele mai profunde secrete ale Lui.

Simți această dorință în inima ta, care era și în apostolul Pavel, de a cunoaște tot mai mult pe Domnul și profunzimile Lui?

⁷ Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos.

⁸ Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos

⁹ și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă.

¹⁰ Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferinţelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui;

¹¹ ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. (Filip. 3:7-11)

Sau simți măcar o luptă care se dă în tine? Simți că pe de o parte Duhul te trage către cele spirituale, iar pe de altă parte firea te îndeamnă să-ți pierzi vremea în lucrurile lumii? Ar trebui să ni se întâmple ceva de genul: când ne gândim să mai pierdem vremea în lucruri nefolositoare, să simțim că Duhul ne mustră, că nu vrea să ne lase și că ne împinge spre lucrurile spirituale.

Dacă dorința noastră nu mai este în principal către cunoașterea lui Dumnezeu și a lucrurilor adânci ale Lui din Biblie... dacă nu mai simțim dorința de a fi singuri cu Domnul în cămăruță... dacă sufletul nostru nu mai tânjește după părtășia în Cuvânt și rugăciune cu frați duhovnicești... dacă nu mai simțim plăcerea de a vorbi despre Isus... dacă nu mai simțim nici măcar lupta care se dă în noi între Duhul și fire... ar trebui să ne punem serios problema dacă am primit Duhul Sfânt, sau, cel puțin, să ne cercetăm dacă nu cumva L-am întristat sau L-am stins.

Să privim la versurile cântării următoare și să cerem Domnului în rugăciune ca marea dorință a acestui om al lui Dumnezeu de a-L cunoaște pe Dumnezeu să vină și peste noi.

|: Toată dorința mi-ești Tu! :|

| : Ce-n mine însetează,

Tot ce e al meu dor,

E setea după lucruri

Ascunse ochilor. :|

|: Toată dorința mi-ești Tu! :|

|: Ce-n mine însetează,

Așa va fi mereu.

Dorul meu întotdeauna

Ești numai, numai Tu! :|

Doamne, dă-ne din plin Duhul Sfânt! Adu-ne din nou în starea de a Te dori pe Tine mai mult decât orice altceva!

Ajută-ne să ne aruncăm în oceanul infinit al cunoașterii profunzimilor dumnezeirii!

Mărturisire – De la robie din nou la libertate!

¹ ... să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, căci nu suntem în neștiinţă despre planurile lui. (2 Corinteni 2:11)

⁷ Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s-a rupt, și noi am scăpat. (Psalm 124:7)

Ceea ce m-a cercetat în discuția cu fratele, a fost când mi-a spus: "Frate, acum am iar mintea plină de Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce circulă prin mintea mea sunt cuvintele lui Dumnezeu." Și mi-am dorit să ajung și eu din nou în starea aceasta. Pentru că ceea ce trăiam la momentul acela era că în mintea mea circulau toate știrile și conspirațiile pe care le citeam: despre COVID, vaccin, Afganistan, schimbările climatice, etc. (din mărturie)

-----------------------------------

Mari sunt amăgirile Satanei, și de n-ar fi Domnul să ne atragă atenția, n-am scăpa niciunul din mrejele lui. Apostolul Pavel spunea că nu este în necunoștință de planurile lui, și bine ar fi să învățăm și noi că Satana ne pândește pe fiecare. Unul din planurile Satanei este să ne facă inofensivi, adică să nu mai fim buni de nimic în ce privește înaintarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.

Prima dată când Satana a încercat să mă bage "pe o linie moartă", a fost pe la începutul vieții mele de credință. Imediat ce m-am întors la Domnul, fără să-mi spună cineva, am renunțat să mă mai uit la televizor: la filme, la sport, la emisiuni de divertisment. Eram atât de copleșit de ceea ce a făcut Domnul Isus pentru mine, de suferințele Lui de pe cruce, încât gândul de a mă mai distra la televizor în timp ce lumea moare în păcat, mi se părea un sacrilegiu.

Dar Satana a căutat să mă prindă cu altceva, și o perioadă a reușit. Dintre toate emisiunile TV, știrile mi se păreau cele mai inofensive, așa că, pe nesimțite, am ajuns să mă uit 3-4 ore la știri în fiecare zi. Veneam de la servici, mâncam, apoi mă uitam la știrile de la PRO TV de la ora 17, apoi la 18 la Antena 1, la 19 la Antena 3 și la ora 20 la TVR 1.

N-am putut scăpa de robia aceasta până când nu am vândut televizorul. Am avut o experiență aproape la fel cu cea a lui David Wilkerson, pe care a povestit-o în cartea "Crucea și pumnalul". Trezirea spirituală din viața lui s-a produs în momentul în care și-a vândut televizorul, iar cele câteva ore pe care le petrecea în fața micului ecran, a început să le petreacă studiind Cuvântul și rugându-se pentru a fi folosit de Dumnezeu.

La fel și eu. Abia atunci am fost liber, când am scăpat de „cutia neagră”. Au urmat zece ani de libertate deplină, când am citit cel mai mult Biblia și multe cărți creștine și L-am slujit cu multă râvnă.

Apoi a urmat era internetului și a telefonului mobil și noi încercări de a fi robit de acestea. A fost mereu o luptă să le pot ține sub control și să nu fiu eu stăpânit de ele. Din multele lupte, vă povestesc pe ultima.

După cum cei mai mulți dintre voi știți, cam de prin noiembrie anul trecut a început să-mi fie tot mai rău din cauza limfomului (cancerului) și a COVID-ului care s-a suprapus la început peste primul. Au fost vreo șase luni grele pentru mine, timp în care mi-a fost destul de dificil să citesc Biblia.

După ce am ieșit din boală, a venit o stare de depresie, plus alte probleme personale, lucruri care m-au adus într-o stare "vegetativă", de amorțeală spirituală. Pe fondul acestor probleme din viața mea, Satana a reușit să se infiltreze din nou pe canalul știrilor. Unde mai pui că evenimentele vremurilor pe care le trăim sunt atât de fierbinți.

Vreau să vă spun că nu am fost adeptul știrilor de senzație, al cancanurilor. M-au interesat mereu știrile serioase și am găsit câteva canale pe internet care încercau să fie imparțiale – cel puțin așa credeam eu. Apoi au apărut știri pe aplicația Telegram, și m-am abonat și acolo la câteva canale. Vedeam că unele din aceste canale aduceau mereu știri conspiraționiste, care nu puteau fi verificate, dar totuși le citeam.

Vreau să arăt cât de subtil este Satana și cum, pe nebăgare de seamă, te duce unde vrea el. Fiind în concediu medical (deci mult timp liber), aflându-mă cum spuneam într-o stare vegetativă și depresivă după boală, apăsat și de probleme personale, am ajuns – cu rușine o spun – ca cel mai așteptat moment al zilei să fie întâlnirea cu știrile. Deveniseră "deconectarea" mea. Am găsit o cafenea cu terasă, și cam la ora prânzului mergeam acolo să beau o cafea, timp în care mă uitam pe telefonul mobil la cele vreo 10 situri de știri. Totul dura între două și trei ore zilnic.

Consecința a fost că din punct de vedere spiritual eram tot mai apatic, mai confuz, mai fără direcție, mai fără vlagă. Mă urmărea un verset de mai mulți ani:

⁸ Efraim se amestecă printre popoare... ⁹ Niște străini îi mănâncă puterea, și el nu-și dă seama; îl apucă bătrâneţea, și el nu-și dă seama. (Osea 7:8-9)

Știam că este adevărat, înțelegeam semnificația spirituală a versetului, vedeam că puterea mea spirituală era mâncată de aceste știri, dar nu mă puteam desprinde din cursa diavolului. Gemeam sub jugul robiei ca poporul Israel de atâtea ori în cartea „Judecători”.

Cel mai tragic lucru de care eram conștient, era că nu mai avem descoperiri personale din Biblie ca odinioară, ceea ce este un dezastru pentru copilul lui Dumnezeu. Da, sunt bune predicile și meditațiile scrise de alții și ne întărim transmițându-ni-le unii altora. Dar dacă ne lipsesc descoperirile (revelațiile) personale din Cuvânt, când Dumnezeu ne vorbește nouă personal, atunci e un semn că viața noastră spirituală este în declin. Și cam asta vedeam că se petrece cu mine.

În afară de cele 2-3 ore pe terasă, ajunsesem să mă uit la știri încă de 5-6 ori pe zi câte 5-10 minute, ultima dată fiind chiar înainte de a adormi. E adevărat că mă rugam înainte de culcare, dar ce rugăciune mai era aceea, când mintea mea era plină de evenimentele din toate colțurile lumii?

Da, mai citeam și din Biblie, în special dimineața, dar cuvintele Scripturii nu se mai lipeau de mintea mea. Bănuiam că motivul era preocuparea mea cu știrile, dar nu scăpam de gândul că trebuie să fiu și un om informat. 

Apropo: credeți că lumea din jurul nostru are nevoie de informațiile noastre? Nicidecum! Ei le știu mai bine ca noi. Ei au nevoie de Evanghelia vestită cu puterea Duhului Sfânt, iar noi tocmai de asta ducem lipsă.

Între timp, am reintrat și pe Facebook, după mai mulți ani de pauză. În câteva zile am ajuns la 200 prieteni. Și m-am trezit – așa cum mai demult unii frați mi-au mărturisit că li se întâmpla și lor – că petrec și două ore derulând postările prietenilor.

Efectul a fost că m-a adâncit și mai mult în starea vegetativă.

Încet, încet, am început să fiu tot mai conștient de robia mea și mai doritor să scap din ea. Și, ca evreii din cartea „Judecători”, am început să strig la Domnul să facă ceva în privința aceasta. Nu aveam eu cine știe ce putere de a striga, dar în inima mea era dorința după altceva, decât starea aceasta de comă în care mă aflam.

Și într-o zi, a venit eliberarea. Un frate prieten, slujitor într-o biserică, m-a sunat de la celălalt capăt al țării și a avut pe inimă să-mi povestească felul în care Domnul îl eliberase de aceeași robie a știrilor, neștiind că asta era și problema mea.

Mi-a spus că Domnul îi vorbise din Exod 3:1-10 – „Rugul aprins”. 

³ Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată și pentru ce nu se mistuie rugul.”

⁴ Domnul a văzut că el se întoarce să vadă și Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului și a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” (Exod 3:3-4)

Ideea generală era aceea de a ieși din obișnuință, din rutina lucrurilor pe care te-ai obișnuit să le faci zilnic. Moise păștea oile socrului său și se obișnuise cu un anumit traseu zilnic. Dar, într-o zi, Dumnezeu l-a chemat să iasă din rutină.

Și eu mă obișnuisem zilnic să-mi iau porția de dimineață din Cuvântul lui Dumnezeu, dar apoi, în timpul zilei și până chiar înainte de a adormi, îmi luam cu prisosință porția de știri. Intrasem într-o rutină în care, așa cum spuneam mai sus, puterea spirituală mi se ducea pe zi ce trecea.

Cu toată râvna pe care am avut-o pentru Domnul și pentru Cuvântul Lui în anii trecuți, știrile și rețelele sociale îmi puseseră din nou capacul.

Ceea ce m-a cercetat în discuția telefonică cu fratele, a fost când mi-a spus: "Frate, acum am iar mintea plină de Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce circulă prin mintea mea sunt cuvintele lui Dumnezeu." Și mi-am dorit să ajung și eu din nou în starea aceasta. Pentru că ceea ce trăiam la momentul acela era că în mintea mea circulau toate știrile și conspirațiile pe care le citeam: despre COVID, vaccin, Afganistan, schimbările climatice, etc.

Dumnezeu a folosit aceste din urmă cuvinte pentru a mă elibera. Din acel moment – sunt opt zile de atunci – am primit puterea de a nu mă mai apropia de știri, dar și puterea de a sta tot mai mult în Cuvântul lui Dumnezeu și în cărțile oamenilor lui Dumnezeu. 

Cuvântul lui Dumnezeu din Scriptură a început să prindă din nou viață și să-mi vorbească. Iar cărțile citite, în special vreo câteva cărți despre treziri spirituale, au reaprins în mine dorința după trezirea spirituală.

Starea cea mai bună în care creștem spiritual, care ne aduce pace și liniște duhovnicească, este a sta ca Maria la picioarele Domnului și a asculta cuvintele Lui.

³⁹ (Marta) avea o soră numită Maria, care s-a așezat jos, la picioarele Domnului, și asculta cuvintele Lui. (Luca 10:39)

Mă tem că multor creștini li se întâmplă ce mi s-a întâmplat și mie, chiar dacă în diverse forme, și anume să ajungă într-o robie a tehnologiei. Prin mila și îndurarea lui Dumnezeu, după vreo două luni de robie, am abandonat fluxul știrilor și al postărilor interminabile și am reluat fluxul spiritual care vine prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin rugăciune, prin cărțile creștine și prin părtășiile în Cuvânt și rugăciune cu alți frați.

Chiar aseară am fost în vizită la o familie de frați, și aproape patru ore am stat în părtășie înaintea Cuvântului lui Dumnezeu și în rugăciune. Mai mult ca orice, îmi doresc acum întâlniri de rugăciune și nopți de veghe pentru trezirea spirituală personală, a familiilor și a adunării.

Se pune întrebarea: e păcat să ne informăm? Dacă cineva reușește să stăpânească acest "balaur" al știrilor și să-i pună belciugul în nas, astfel încât să petreacă doar 10-15 minute în compania lor, iar mai apoi să nu fie influențat în viața lui spirituală și să fie un om plin de puterea Duhului Sfânt și de revelații din Cuvânt, atunci este în regulă. Dar dacă nu, atunci e rău și se numește robie. Și același lucru este valabil nu doar pentru știri, ci și pentru Facebook, alte rețele sociale, situri, etc.

Nu știu cu ce fel de robie vă confruntați voi, dar un lucru îl știu sigur, și anume că lipsa dorinței aprinse după Cuvântul lui Dumnezeu, după rugăciune, după adunări de rugăciune și după părtășie frățească în Cuvânt și rugăciune, arată starea noastră de ațipire și adormire spirituală.

-----------------------------------

CONCLUZII

SCOPUL SATANEI

Scopul diavolului este să ne piardă sufletele. Iar dacă lucrul acesta nu-l poate face pentru că noi totuși credem în Domnul Isus, atunci scopul lui este măcar să ne neutralizeze... adică să ne distrugă viața activă pentru Domnul și să ne bage pe o linie moartă.

Părerea mea umilă este că multe din lucrurile pe care le fac creștinii azi, dau impresia de lucrare și activitate creștină, dar nu sunt de niciun folos, nici pentru creșterea spirituală proprie, nici pentru creșterea spirituală a celor din jur, nici pentru mântuirea semenilor.

Părerea mea este că cea mai mare parte a "activităților" de pe rețelele sociale, cea mai mare parte a navigării creștinilor pe internet este de fapt o pierdere grozavă de timp, în timp ce lumea moare în păcat și se duce în iad.

CALEA ÎNAINTĂRII (A ELIBERĂRII) ESTE POCĂINȚA

Calea înaintării este pocăința. Trebuie să recunoaștem când am ajuns robi ai unor lucruri, obiceiuri... trebuie să ne mărturisim neputința de a ne elibera singuri din robie... trebuie să-L rugăm pe Domnul să ne elibereze.

Eu nu m-am putut elibera singur. Am recunoscut, m-am pocăit, i-am cerut ajutor Domnului, iar El s-a folosit de Cuvântul Lui, care, venind prin descoperire de la un prieten, mi-a dat instantaneu puterea de a nu mă mai apropia de lucrurile care mă țineau rob.

Tot puterea Lui, venită prin Cuvintele spuse de robul Lui, m-a apropiat iarăși de Cuvântul lui Dumnezeu și de cărțile oamenilor lui Dumnezeu.

Hotărârile personale, legămintele, juruințele nu au putere, pentru că firea noastră pământească le face fără putere. Dar pocăința, mărturisirea slăbiciunii, cererea către Dumnezeu de a fi eliberați degajă puterea lui Dumnezeu și ne aduce eliberarea mult dorită.

SCOPUL LUI DUMNEZEU

Scopul lui Dumnezeu este să ne crească spiritual, apoi noi să-L slujim cu toată dragostea și cu toată râvna, și în final El să ne dea o răsplată deplină în Împărăția lui Dumnezeu la venirea Lui.

Dar Satana se împotrivește lucrării lui Dumnezeu și caută să ne aducă în starea de a fi nefolositori Domnului. Și dacă, în zilele noastre, ne așează în fața televizoarelor, laptopurilor, consolelor de jocuri și a telefoanelor mobile, el este satisfăcut pe deplin.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu vorbesc de faptul că, prin intermediul unei rețele sociale, tu îmbărbătezi sau sfătuiești un frate... nici de faptul că îi trimiți o predică care pe tine te-a cercetat. Ci vorbesc despre pierderea timpului.

Dacă am face o comparație între ce vedem în Faptele Apostolilor, la primii creștini, și ce vedem astăzi, am observa următoarele: pe de o parte adunări de rugăciune stăruitoare pentru a fi plini de Duhul Sfânt și pentru a primi îndrăzneală de a vesti Evanghelia unei lumi pierdute... iar pe de altă parte, astăzi, o mulțime de credincioși butonând telecomenzile, derulând postările și navigând în neștire pe internet. Aceștia suntem noi!

NE MAI RUGĂM SĂ NE FOLOSEASCĂ DUMNEZEU PENTRU PLANURILE LUI?

Dragi frați și surori, ne mai rugăm să ne folosească Dumnezeu pentru planurile Lui, sau rugăciunile noastre se limitează doar la nevoile noastre imediate?

Doamne, ai milă de poporul Tău!

Trezește-mă, Doamne!

Trezește-ne, Doamne! Pune din nou pe inima noastră povara mântuirii omenirii pierdute. Fă-ne să ne vedem starea noastră așa cum o vezi Tu și dă-ne din nou lacrimi de pocăință. Trezește, Doamne, România!

Nu aveți voie să vă uitați la televizor și la telefonul mobil mai mult decât citiți Biblia într-o zi!

Daniel Brânzei – Bătălia pentru minte

¹¹ Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. (Efeseni 6:11)

¹⁷ Luaţi și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. (Efeseni 6:17)

Mintea minte... (Richard Wumbrand)

-------------------------------

Dragi frați și surori, trăim o tragedie pe care unii n-o recunoaștem, iar alții o recunoaștem dar ne simțim neputincioși să ieșim din robia aceasta. Și totuși există biruință pentru cei care nu vor să cedeze în această bătălie care se dă pentru mintea noastră.

Fratele Daniel Brânzei, în predica atașată, ne aduce aminte că forțele demonice duc o bătălie cumplită pentru zăpăcirea noastră și că bătălia nu poate fi câștigată dacă nu ne luptăm, în disperare chiar, ca să înclinăm balanța înspre Cuvântul lui Dumnezeu.

------------------------------

DANIEL BRÂNZEI

(fragment din predică)

N-aveți voie să vă uitați la televizor mai mult decât citiți Biblia într-o zi. Aud un "Amin!"? Ba aud un "Amin!", pentru că nu vă mai uitați la televizor. Acum ne uităm la ce? (din sală se aude: "la mobil"). Vedeți ce viclean e? Vedeți ce pervers e? Ne-a adus televizorul în telefon, ni l-a adus în computer, și stăm la ecranele acestea cu ochii pe ceea ce spun ei și ele.

Mi-e și teamă să cer un "Amin!" să citiți Biblia cel puțin atâta timp cât vă uitați la telefon sau la computer. Ar zice cineva "Amin!"? Ați zice, dar ați minți. Nu-i practic, dar vă dați seama că este o mare problemă?

Cineva spunea: "Vai de omul, creștin vorbind, care merge la culcare după ce a văzut ceva la televizor sau a citit ceva despre politică, sau a văzut un film sau orice altceva! Vai de el!" La culcare ar trebui să mergem totdeauna după ce am citit ceva din Biblie, (pentru ca în timpul nopții mintea noastră să se poată odihni in Domnul)... Nu-i ușor, eu știu că nu-i ușor. Dar este o bătălie, este un război. Și de ceea ce faci tu depinde dacă vei trece prin viața aceasta târându-te ca un om înfrânt sau biruitor ca un om al lui Dumnezeu.

Ooo, nu-ți pierzi mântuirea, eu n-am spus că-ți pierzi mântuirea, dar în războiul acesta diavolul ar vrea ca cât mai mulți dintre noi să fim paralizați, să fim șchiopi, să ne tărâm, să fim apatici, să fim indiferenți, pentru ca el să-și poată face lucrarea.

Dumnezeu vrea să ne transforme într-o armată, în niște ostași. Și apostolul Pavel, marele nostru instructor, ne spune: "Băgați de seamă la nivelul minții, pentru că toată activitatea umană primește de acolo, și acolo se iau deciziile pentru toată viața."

Programați-vă prin Cuvântul lui Dumnezeu. Spălaţi-vă mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Lăsați mintea să vă motiveze acțiunile prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Îndrăgostiți-vă de Biblie, frați și surori, dacă vreți să treceți prin viața aceasta cu seninătate, cu autoritate și cu biruință.

Una din cele mai mari bucurii ale mele când îi vizitez pe frați acasă sau la companie este să văd că au pe masă Biblia – și am văzut la companie, vorbesc acuma despre Nicu Ciucur, Biblia deschisă pe biroul lui. Și i-am zis: "Ce faci? Pierzi din timpul alocat serviciului și citești Biblia?" Și mi-a răspuns: "Daniel, nu încep niciodată ziua de servici fără să citesc Biblia." "Desăvârșit și destoinic pentru orice lucrare bună..." (2 Timotei 3:26) Și pentru ceea ce faci la strung, și la mașini și la orice altceva, îți dă o stare extraordinară.

Se poate trăi senin, se poate trăi bucuros, se poate trăi biruitor. E păcat să trecem prin viață ca niște râme, ca niște târâtoare. Deschide-ți mintea pentru Cuvântul lui Dumnezeu, și atunci albul va birui și negrul va pierde. Amin!

(Daniel Brânzei)

------------------------------

¹⁶ Așa vorbește Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă și întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, și veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!”... (Ieremia 6:16)

Dragi frați și surori, trebuie să cerem putere de la Dumnezeu ca să ne împotrivim diavolului și trebuie să ne întoarcem la vechile cărări.

Să revenim la sublinierea versetelor pe Biblie (în cazul de față, a promisiunilor lui Dumnezeu, prin care ne facem părtași firii dumnezeiești), la citirea cărților cu adevărat duhovnicești, la părtășia în cercetarea Scripturilor și rugăciune cu cei ce-L caută pe Domnul dintr-o inimă curată.

Sunt convins că cei care ne mărturisim robia și neputința și cerem ajutor de la Domnul, vom ieși biruitori din nebunia aceasta a tehnologiei care a cuprins tot pământul ca într-un malaxor.

Doamne, diavolul ne-a amăgit pe mulți și ne-a distrus vitalitatea, ne-a furat viața din belșug pe care ne-ai dăruit-o la nașterea din nou, în dragostea dintâi. Mulți dintre noi am devenit apatici și confuzi spiritual, sau suntem plini de viață lumească, sufletească. Rupe, Doamne, lanțurile care ne leagă de tehnologia aceasta! Doamne, strânge-ne din nou în grupuri prin casele noastre, unde să cercetăm Scripturile, să Te lăudăm și să ne rugăm. Ajută-ne, Doamne! Amin!

²¹ Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»

²² Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul. (Apocalipsa 3:21-22)

https://youtu.be/vNPy8B0L9F4

Iertați! Împăcați-vă! Iubiți-vă! Smeriți-vă! Nu țineți dușmănie!

lERTAȚI! ÎMPĂCAȚI-VĂ! IUBIȚI-VĂ! SMERIȚI-VĂ! NU ȚINEȚI DUȘMĂNIE!

SĂ FIM DE PARTEA DOMNULUI! ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR ESTE APROAPE!

⁹ Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, sunt curat de păcatul meu”? (Proverbe 20:9)

² Toţi greșim în multe feluri... (Iacov 3:2)

³ Luaţi seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Și dacă-i pare rău, iartă-l!

⁴ Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: «Îmi pare rău!» să-l ierţi. (Luca 17:3-4)

²¹ Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”

²² Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. (Matei 18:21-22)

¹³ Îngăduiţi-vă unii pe alţii și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertaţi-vă și voi. (Coloseni 3:13)

¹⁴ Dacă iertaţi oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.

¹⁵ Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. (Matei 6:14-15)

--------------------------------

Când Dumnezeu a privit la rasa umană iată ce a văzut:

¹⁰ „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. ¹¹ Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

¹² Toţi s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.” (Romani 3:10-12)

Aici eram cu toții incluși: "Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar." Sau, vorba românului, "toți o apă și-un pământ".

Asta eram. Iar dacă astăzi suntem ceva, dacă astăzi se găsește ceva bun în noi, e numai harul Lui. De la El le-am primit: ... aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Cor. 6:11)

Ori de câte ori greșim față de aproapele nostru – vorbim ce nu trebuie, sau jignim pe cineva, sau ne înălțăm deasupra altora – ceva din firea noastră veche se manifestă iarăși.

Ori de câte ori facem binele – iubim cu fapta, dăruim, spunem o vorbă de încurajare, răbdăm slăbiciunile celorlalți, ridicăm pe cel căzut – se datorează faptului că acționăm la îndemnurile Duhului Sfânt.

Atunci când ne manifestăm în firea noastră veche, rănim pe alții, întristăm pe cei din jur, producem tulburare în familie, între cei dragi sau în adunare.

Ori de câte ori alții acționează în firea pământească, ne rănesc pe noi, ne întristează, ne tulbură.

Deci: rănim și suntem răniți... întristăm pe alții și suntem la rândul nostru întristați de alții... aducem tulburare sau suntem tulburați de alții.

Și fiindcă putem fi ba de o parte, ba de alta – ba cei care întristează pe alții, ba cei care suntem întristați... ba cei care facem rău altora, ba cei care suferim răul din partea altora – trebuie să ne smerim și să înțelegem că Unul singur este fără păcat și fără greșeală: Dumnezeu. Noi ceilalți suntem, ba în Duhul, ba în fire.

Ne dorim să fim numai în Duhul, dar purtăm încă cu noi firea pământească. Când suntem în Duhul, să ne bucurăm... când suntem în fire să ne smerim și să ne cerem iertare. Când alții sunt în Duhul față de noi, să ne bucurăm... când alții sunt în fire față de noi, să-i îngăduim și să-i iertăm.

Dacă devenim intransigenți și ținem supărare pe aproapele nostru, dacă nu iertăm din toată inima și nu căutăm să uităm greșeala celuilalt, dacă îl ținem "legat" sau la distanță... arătăm prin aceasta că noi înșine uităm că suntem de aceiași fire cu ceilalți oameni și că în curând vom avea și noi nevoie de iertarea pe care astăzi o refuzăm celuilalt.

Să fim de partea Domnului, nu a celui rău. 

Fiți împăciuitori! Căutați pacea! Cereți-vă iertare și iertați la rândul vostru! Smeriți-vă, considerați-vă cei mai mici și mai neînsemnați! Priviți pe aproapele vostru mai presus de voi înșivă.

Dacă cineva v-a greșit și și-a cerut iertare, uitați incidentul și nu-i mai aduceți aminte. Și dacă greșește a doua oară, iertați, și nu-i mai aduceți aminte și de prima greșeală. Și dacă greșește și a treia oară, iertați și nu-i mai aduceți aminte de primele două greșeli. Până când? Până la de 70 ori câte 7.

Așa ne iartă Hristos pe noi! Așa l-a iertat pe Petru!

Doamne, toarnă dragostea, bunătatea, mila, îndurarea, iertarea, îngăduința peste inimile noastre! Amin!

De 6000 de ani Dumnezeu n-a mutat granița

²⁹ ... Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoașteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. (Matei 22:29)

¹² Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu... pătrunde... desparte... (Evrei 4:12)

¹ Ferice de omul care ... își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui! (Psalm 1:1-2)

¹³ Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulţi sunt cei ce intră pe ea.

¹⁴ Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă și puţini sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14)

²⁷ ... să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1:27)

--------------------------------

Cel care te ține pe calea îngustă a adevărului este Cuvântul lui Dumnezeu. Te îndepărtezi de la adevăr când nu citești Cuvântul care să tragă graniță clară între păcat și neprihănire, între viață și moarte.

Căci Cuvântul lui Dumnezeu ... desparte... (Evrei 4:12)

Dragii mei, șiretenia celui rău este să mute granițele. Tu nu-ți dai seama că el a mutat granițele pentru că nu cunoști Scripturile, și pășești cu încredere dincolo. Dumnezeu n-a mutat granița, ea rămâne.

Și pentru că ești în păcat, mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu, și de aici începe tragedia. (Beniamin Fărăgău)

-----------------------------

Ne-am născut și trăim într-o lume a păcatului. Păcatul este caracteristica lumii în care trăim. Miracolul pe care Domnul Isus l-a făcut în viețile noastre este că, prin pocăință și credința în Domnul Isus Hristos, ne-a scos din mocirla păcatului, ne-a spălat în sângele Lui și ne-a sfințit, adică ne-a separat de păcat.

Apoi ne-a arătat în Scripturi care este granița pe care a pus-o din veșnicie între păcat și neprihănire:

• oricine se mânie pe fratele său...

• oricine se uită la o femeie că s-o poftească...

• cine fura, să nu mai fure... nici prin facturi, nici prin impozite neplătite, nici...

• orice mânie, orice iuțime, orice strigare să piară... chiar dacă am dreptate...

• niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură...

Un om al lui Dumnezeu reușește să descopere importanța covârșitoare a Cuvântului lui Dumnezeu pentru"supraviețuirea" noastră spirituală prin doar câteva fraze: "Cuvântul lui Dumnezeu trage o graniță clară între păcat și neprihănire, între viață și moarte. Șiretenia celui rău este să mute granițele. Tu nu-ți dai seama că el a mutat granițele pentru că nu cunoști Scripturile. Consecințele sunt tragice, până la tăvălirea din nou în mocirla de unde te-a scos Domnul."

Din când în când, de-a lungul istoriei, păcatul a ajuns la cote maxime și pământul s-a umplut de silnicie. Așa s-a întâmplat pe vremea lui Noe, a lui Lot și așa vedem că se întâmplă și în zilele noastre.

Fiindcă păcatele societății în care trăim exercită o mare presiune, și fiindcă Scriptura este tot mai neglijată, creștinii ajung în defensivă și devin tot mai îngăduitori în ce privește mutarea graniței dintre păcat și neprihănire. Cea mai mare responsabilitate este cea a păstorilor. Unii dintre ei, deși caută să predice cu toată râvna adevărul, se văd copleșiți de tendințele moderniste și aproape că nu mai fac față pentru a menține granița la locul ei.

Granița dintre păcat și neprihănire nu o fixează conducerea bisericii din care faci parte, nici părerile fraților, nici cărțile pe care le citești. Granița este stabilită clar de Cuvântul lui Dumnezeu, și fiecare dintre noi este răspunzător să cerceteze și să cunoască această graniță.

Cât timp te afli dincoace de graniță, în perimetrul sfințeniei arătată în Cuvântul lui Dumnezeu, ești în siguranță. Dar când ai pășit dincolo – pentru că diavolul a mutat granița, dar tu nu-ți dai seama – ești în pericol pentru că ești pe teritoriul păcatului.

Numai Cuvântul, citit în liniște, cu dorința de a-l împlini pe măsură ce îți este descoperit de Duhul Sfânt, te poate menține în interiorul granițelor stabilite de Dumnezeu.

De 6000 de ani granițele stabilite de Dumnezeu rămân aceleași. De 6000 de ani trebuie să fugim de curvie, hoție sau minciună... vorbirea și purtarea noastră trebuie să fie cuviincioase... îmbrăcămintea trebuie să fie cuviincioasă... cearta este un lucru urât înaintea lui Dumnezeu, etc. Toate poruncile și principiile date de Dumnezeu sunt în Scriptură și ele delimitează granita dintre neprihănire și păcat, dintre lumină și întuneric, dintre viață și moarte.

Doamne, păzește-mă, ca nu cumva să fiu unul dintre cei care mută granițele stabilite de Tine.

⁸ Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înţelepciune. (Iosua 1:8)

²² Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. (Iacov 1:22)

Doamne, ajută-mă să rămân lângă Cuvântul Tău! Cuvântul Tău este adevărul!